O mică parte din banii confiscați de stat în contul datoriei de milioane de euro stabilite prin sentința de condamnare a lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, în jur de 100.000 de euro, au fost găsiți și ridicați de stat dintr-un cont deschis la o bancă din București de offshore-ul cipriot Crescent Commercial and Maritime Limited. 

Avocații Crescent au contestat executarea contului companiei. După ce, în faza de fond a procesului, confiscarea celor 100.000 de euro de la Crescent a fost declarată legală, instanța din apel a constatat un viciu procedural din partea Fiscului și dat câștig de cauză firmei Crescent.

Pe la jumătatea anului trecut, procedura de executare a Crescent a fost anulată, fără însă ca Fiscul să fie obligat de judecători să dea și banii înapoi offshore-ului cipriot.

În ultimele zile ale lui 2019, Crescent s-a adresat din nou unei instanțe, cerând acum direct ca Fiscul să fie obligat să-i returneze banii luați în tentativa de a-l executa silit pe Voiculescu.

Miza acestui litigiu este însă mult mai mare decât cei 100.000 de euro pe care Fiscul i-a confiscat din contul Crescent. În joc este stabilirea calității lui Dan Voiculescu de beneficiar real a firmei Crescent.

Cu acțiuni în valoare nominală de peste 3,5 milioane de euro, Crescent ar putea deveni ținta executării silite pentru întreaga sumă la plata căreia Voiculescu a fost condamnat în legătură cu privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA). 

Înființată de regimul comunist în anii '80, Crescent este una dintre firmele prin care statul român și-a derulat operațiunile de comerț exterior până la Revoluția din 1989. Dan Voiculescu a fost, formal, directorul Crescent.

Presa română a scris în repetate rânduri despre legăturile dintre offshore-ul Crescent și Dan Voiculescu. În ciuda tuturor informațiilor și documentelor prezentate public de presa ultimilor 30 de ani în susținerea faptului că importantul patrimoniu al Crescent a fost „moștenit” de Voiculescu în 1990, acesta se încăpățânează să afirme în continuare, explicit, că nu el este în spatele firmei cipriote.

Centrul de Investigații Media (CIM) publică astăzi noi informații și documente oficiale menite să arate că, în ciuda susținerilor sale publice repetate, Dan Voiculescu este în spatele offshore-ului Crescent chiar și după condamnare.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

La jumătatea anului 2017, Dan Voiculescu și complicii săi plătiseră doar 3.68 la sută din cei aproximativ 60 de milioane de euro, adică prejudiciul total din dosarul ICA. Dincolo de prejudiciu, care trebuie acoperit în solidar de toți vinovații, instanța care l-a condamnat la zece ani de închisoare - din care a executat mai puțin de trei - a mai dispus și ca statul să îi confiște exclusiv lui Voiculescu încă 3,5 milioane de euro.

Din această sumă de confiscat direct de la Dan Voiculescu, ANAF reușise, în același an 2017, să pună mâna doar pe aproximativ jumătate de milion de euro cash, plus alte câteva asset-uri.

Între bunurile confiscate de la Dan Voiculescu încă din 2014, imediat după condamnare, se numără și cele 10.000 de acțiuni - în valoare nominală de 17.000 de euro - pe care Grivco (Grupul Industrial Voiculescu), firma-fanion a familiei Voiculescu, le deținea în offshore-ul Crescent Commercial and Maritime Limited din Cipru. Acestea au fost confiscate de Fisc în baza faptului că Dan Voiculescu era acționar la Grivco, deci ceea ce justiția numește „beneficiar real” al Grivco. 

Autoritățile române nu au mers atunci mai departe pentru a investiga dacă nu cumva Dan Voiculescu are același statut de beneficiar real și pentru offshore-ul cipriot Crescent.

Ar fi aflat, de exemplu, că, la începutul anului 1998, „d-nul Prof. Univ. dr. Dan Voiculescu”, cel puțin din ianuarie 1995 președinte al Fundației „Crescent”, a cerut Tribunalului București să ia act de schimbarea numelui acesteia, din Fundația „Crescent” în Fundația Umanistă „Dan Voiculescu”.

• Decizia de schimbare a numelui Fundației Crescent Decizia de schimbare a numelui Fundației Crescent
• Dan Voiculescu, președinte Crescent din 1995 Dan Voiculescu, președinte Crescent din 1995
•  

Doi ani și ceva mai târziu, în 15 noiembrie 2000, printr-o decizie statutară a Crescent Cipru, Fundația Umanistă „Dan Voiculescu”, fosta, deci, Fundație Crescent, devine beneficiarul Fondului fiduciar Crescent, care deține 90 la sută din acțiunile Crescent Commercial and Maritime (Cyprus) Limited.

Prin aceeași hotărâre, „dr. Dan Voiculescu” primește de la Crescent Limited puteri depline ca fondator și președinte al Fundației. Deci asupra întregului ei patrimoniu. Inclusiv a banilor ce rezultă din statutul de acționar cu 90% la Crescent.

„Inclusiv dreptul de a transmite aceste puteri copiilor săi, copiilor copiilor săi și așa mai departe (...)”, decid directorii Crescent.

În ianuarie 2001, între Crescent Cipru, fondatoarea Fundației Crescent, și cetățeanul Dan Voiculescu se încheie și un act notarial prin care compania offshore îi cedează acestuia, „gratuit și irevocabil”, toate drepturile pe care le are în calitate de fondator al Fundației.

După încă o schimbare de nume, vechea Fundație Crescent a ajuns astăzi Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. 

Câțiva ani buni mai târziu, exact în ziua în care Dan Voiculescu era condamnat la zece ani de închisoare în România, în 8 august 2014, toți cei trei directori ai Crescent Cipru și-au depus mandatele. Doi dintre ei erau în această poziție de 12 ani, iar cel de-al treilea de nouă ani.

Mai mult, a doua zi după condamnarea lui Voiculescu, în 9 august 2014, offshore-ul și-a schimbat și „secretariatul”, adică firma care se ocupă de acte. Coly Secretarial Limited, o companie cipriotă responsabilă de încorporarea și funcționarea de firme offshore, renunță și ea brusc la Crescent. După 30 de ani și patru luni.

O scrisoare din Cipru

În toamna lui 2016, ministerul român al Justiției primește un document confidențial din Cipru. De la Unitatea de Combatere a Spălării banilor din Cipru, mai exact. În document, funcționarii ciprioți avertizau, printr-un ceea ce se cheamă un Raport de Activitate Suspect (SAR), că, în 2 septembrie 2016, dintr-un cont al Crescent de la o bancă din București a fost făcută o plată de 51.854 de euro către o firmă cipriotă, cu destinația „plată taxe”.

Documentul, consultat de reporterii CIM, poartă numărul ROG0009-2015 și a fost transmis cu scopul de a informa autoritățile române despre faptul că acel cont aparține Crescent Cipru, „iar beneficiarul real este Dan Voiculescu”.

Având în vedere că judecătorii care l-au condamnat pe Voiculescu au scris în decizia definitivă că, pentru recuperarea banilor, acestuia îi pot fi executate atât bunurile mobile și imobile, cât și conturile firmelor la care este „împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate”, ANAF, care încă din 2014 începuse executarea silită a acestuia, a pus, în 25 noiembrie 2016, poprire pe toți banii Crescent din conturile deschise la București. 

100.000 de euro au fost blocați și confiscați de ANAF din conturile Crescent în zilele imediat următoare.

Evident, poprirea și confiscarea banilor din conturi a fost contestată de Crescent, care a deschis o acțiune în justiție împotriva ANAF și Ministerului de Finanțe, cerând anularea executării silite. Dincolo de argumentele procedurale (lipsa notificărilor privind înființarea popririi, netransmiterea somațiilor, faptul că documentul din Cipru nu a fost depus în original), Crescent a susținut, practic, că nu are nicio legătură cu Dan Voiculescu, deci nu vede nicio rațiune pentru care i-au fost confiscați banii.

Proba-regină adusă de ANAF în apărare a fost însă documentul de la Unitatea cipriotă de Spălare a Banilor.  

Instanța „observă” și faptul că, la momentul respectiv, Crescent Commercial and Maritime Limited era deținut de un alt offshore, denumit CKG Corporate Services Limited, cu 90 la sută din acțiuni, și de Grivco, proprietarul restului de zece la sută, instanța amintind că însăși decizia de condamnare a lui Voiculescu îl consacră pe Dan Voiculesu drept beneficiar real al Grivco.

Pe aceste considerente, Judecătoria Sectorului 5 a dat dreptate ANAF, instanța respingând explicit susținerea Crescent cum că Dan Voiculescu nu este nici acționar, nici executiv și nici împuternicit pe conturile firmei, deci nu ar fi beneficiarul real al acesteia.

Crescent a atacat sentința total defavorabilă la Tribunalul București, însă argumentele, de această dată, au vizat în mod special valoarea de probă a documentului de la Spălarea Banilor din Cipru. 

Instanța de apel nu contestă „calitatea de debitoare” a firmei Crescent în dosarul de executare silită a lui Dan Voiculescu, nici măcar calitatea acestuia de beneficiar real al offshore-ului. Dar critică faptul că ANAF a încălcat procedura atunci când nu a transmis și Crescent titlul executoriu și somația, ci doar lui Dan Voiculescu.

Strict pe acest motiv, deci, instanța decide, în iunie anul trecut, să anuleze executarea silită a firmei Crescent în legătură cu datoria lui Dan Voiculescu.

Judecătorii nu acceptă însă și cererea de „întoarcere a executării silite”, astfel că avocații Crescent cer o lămurire a dispozitivului hotărârii pe această chestiune. Judecătorii le explică, printr-o decizie pronunțată în 23 octombrie 2019, unde anume au greșit și de ce nu își pot primi banii executați de ANAF.

În ultimele zile ale anului trecut, mai exact în 11 decembrie 2019, Crescent dă din nou în judecată statul român, cerând ANAF să-i restituie banii confiscați în dosarul de executare silită al lui Voiculescu.

O soluție în acest nou dosar ar putea veni la sfârșitul lunii ianuarie. 

Profesorul de manipulare

În 5 iunie 2018, cu opt zile înainte de pronunțarea soluției favorabile ANAF în chestiunea executării silite a Crescent în contul datoriei sale, Dan Voiculescu scria pe blog următoarele:
„Am luat la cunoștință de o adresă oficială emisă de BRD Group Societe Generale care confirmă că, subsemnatul nu are și nu a avut niciodată, de-a lungul timpului, calitatea de împuternicit, reprezentant legal, beneficiar, administrator sau orice altă calitate cu privire la contul bancar nr. RO77BRDE450SV00755124500, cont al firmei Crescent supus în mod ilegal executării silite. Cred că ar fi normal să înceapă un proces civil împotriva ANAF”.

În scurta postare, încă disponibilă online, Dan Voiculescu se referă la o adresă a BRD menită să contrazică informarea de la Unitatea de Combatere a Spălării Banilor din Cipru, cea care-l identifica drept „beneficiar real” al Crescent Limited. Nu spune însă absolut nimic despre acest ultim document, cel care-l incriminează, pe care, opt zile mai târziu, judecătorul avea să-și bazeze decizia că executarea Crescent fusese legală și legitimă.

A doua zi, în 6 iunie, sub o poză făcută pe plajă în care apare oferindu-i un suc unui copil, Voiculescu postează un text pe care l-a citit „cu mult interes”. Este vorba de un „colaj” din două postări de-ale sale - una mai veche și a doua chiar cea scrisă de el cu o zi în urmă. Știripesurse.ro, site-ul fostului său angajat Iosif Buble, dă verdictul încă din titlu: „Dan Voiculescu a dat lovitura: demonteaza una dintre acuzatiile pentru care a facut inchisoare”. Dincolo de evidenta deficiență în ceea ce privește concordanța timpurilor, realitatea este alta: Dan Voiculescu nu a făcut închisoare pentru presupusa legătură cu Crescent, așa cum lasă autorul să se înțeleagă, ci pentru fapte de corupție în contextul privatizării ICA.

Exact o săptămâna mai târziu, instanța Judecătoriei Sectorului 5 avea să decidă taman invers: Dan Voiculescu nu dăduse nicio lovitură și nu demontase nimic, ba chiar completul stabilise că executarea a fost perfect legală.

În 14 iunie, a doua zi după ce a aflat hotărârea judecătorească defavorabilă firmei Crescent, dar și persoanei lui, Dan Voiculescu le semnalează cititorilor blogului său un articol publicat în Jurnalul Național sub semnătura lui Dan Constantin, unul dintre cei mai devotați angajați de-ai săi. Mogulul pune un supra-titlu și preia conținutul integral pe blogul său. 

Editorialul este, în esență, un atac la judecătorul care l-a condamnat în 8 august 2014 la zece ani de închisoare și la plata unor despăgubiri impresionante către stat, Camelia Bogdan. După ce se răcorește preț de câteva rânduri ciufulind-o pe Camelia Bogdan, autorul intră în retorica arhi-cunoscută în care mogulul neînfricat Dan Voiculescu, patronul lui, se luptă de 25 de ani cu mitul „averilor ascunse” în strănătate care se încăpățânează să nu fie descoperite, deci, evident, nu există. 

„Instituții naționale și internaționale abilitate au dat curs cererii din sentința Curții de Apel (pronunțată de judecătorul Camelia Bogdan, n.r.). Dan Voiculescu a declarat și a pus la dispoziția instanței toate informațiile legate de averea mobilă și imobilă. Mai mult, a solicitat comisii rogatorii pentru a elimina orice suspiciune că și-ar fi dosit bunurile prin străinătate. Rezultatul? După patru ani de căutări, niciun cent ascuns, niciun cont secret care să fie nedeclarat și nesupus controlului!”, tună, imparțial, editorialistul.

Și continuă: „Camelia Bogdan și-a legat speranțele de un cont CRESCENT (sic!) poprit de ANAF. Recent s-a dovedit că acel cont nu are nicio legătură cu Dan Voiculescu. S-a spulberat încă un mit, iar doctor-doctoranda a ratat un capitol pentru lucrarea ei capitală consacrată lui Dan Voiculescu”.

Cu doar o zi mai devreme, o instanță a Judecătoriei Sectorului 5 stabilise că respectivul cont Crescent poprit de ANAF fusese executat corect de stat și că însuși Dan Voiculescu este beneficiarul real al Crescent Commercial and Maritime Limited din Cipru, așa cum rezulta dintr-un document al Unității de Combatere a Spălării Banilor din Cipru, transmis funcționarilor români chiar în baza unei comisii rogatorii. 

A contribuit: Alex Costache 

(Acest material de presă, parte dintr-un proiect editorial al Centrului de Investigații Media pe tema recuperării prejudiciilor, a fost realizat cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene din România. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Reprezentanței Comisiei Europene din România. Autorul (autorii) își asumă integral veridicitatea informațiilor prezentate, precum și responsabilitatea pentru documentarea și publicarea lor.)