Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Grupul Feroviar Roman condus de Gruia Stoica a ajuns sa concureze cu CFR Marfa folosind 49% din vagoanele si locomotivele apartinand companiei de stat.

Informatia apare intr-un document intocmit in urma cu mai putin de o luna chiar de reprezentantii companiei feroviare de stat ca reactie la concluziile unui audit realizat de KPMG in legatura cu activitatea unei asocieri-paradox: Rolling Stock Company, un joint venture intre CFR Marfa si principalul ei concurent din piata transportului feroviar de marfa, GFR.

Raportul KPMG, precum si o serie de alte cateva documente interne din Ministerul Transporturilor si CFR Marfa, obtinute de Centrul de Investigatii Media, arata clar cum, prin intermediul Rolling Stock Company, firmele din grupul condus de Gruia Stoica au reusit sa puna mana pe cateva zeci de vagoane si cateva mii de locomotive apartinand CFR Marfa, cu scopul initial de a le repara si a le inchiria ulterior, in special operatorilor externi. 

Conform auditorilor prestigioasei companii, Rolling Stock Company a ajuns insa, la sapte ani dupa infiintare, sa fie controlata integral de GFR, "fiind integrata intre unitatile reparatoare parte a grupului GFR si clienti parte a grupului GFR". 

Daca adaugam si faptul ca CFR Marfa nu a incasat niciun leu dividende timp de sapte ani ca urmare a participarii in aceasta asociere, auditorii KPMG ajung sa se intrebe daca existenta in sine a companiei Rolling Stock nu reprezinta un "potential ajutor de stat acordat indirect de catre CFR Marfa companiei/grupului GFR".

In anul 2011, insusi CFR Marfa, fostul proprietar al vagoanelor gestionate acum de Rolling Stock Company, ajunge sa inchirieze de la aceasta 40 de vagoane "seria UAGPS".

Centrul de Investigatii Media prezinta astazi un exemplu de management defectuos care a adus CFR Marfa in doar cativa ani aproape de un rasunator faliment.

Rolling Stock Company (RSCO) a luat fiinta in 2007, in urma unui studiu de fezabilitate extrem de optimist pentru CFR Marfa, care insa, dupa cum reiese din documentul intocmit de auditorii KPMG, nu a fost niciodata respectat.

Studiul de fezabilitate analizat de auditori prevedea recuperarea totala a investitiei in sapte ani, cu un venit anual din dividende in valoare de cinci milioane de euro si un parteneriat fara impact asupra procesului de privatizare, implicit fara periclitarea cotei de piata avute initial de compania de stat. Mai mult, CFR Marfa isi propunea explicit sa nu piarda niciodata controlul asupra noii societati.

In schimb, dupa sapte ani de la constituirea parteneriatului, CFR Marfa nu a primit niciun leu dividende, a pierdut enorm in piata in fata asociatului din Rolling Stock si, cel mai important, a pierdut controlul deciziei in acest joint venture.

  • 56-KPMG
  • 57-KPMG

Ce este, de fapt, Rolling Stock Company?

Rolling Stock Company a fost constituita initial cu scopul de a valorifica o parte a activelor CFR Marfa care, fiind degradate, nu puteau fi exploatate. Initial, proiectul Rolling Stock Company suna bine: CFR Marfa intra ca actionar majoritar intr-o societate comerciala alaturi de alti parteneri privati, aducand ca participatie un numar de locomotive si vagoane vechi, defecte, deci imposibil de folosit, care sa fie reparate pe banii partenerilor si inchiriate apoi de noua companie, in beneficiul tuturor actionarilor.

Dintr-o nota transmisa de fostul ministru al Transporturilor Dan Sova colegei lui de la Ministerul de Finante, Ioana Petrescu, aflam ca Rolling Stock Company a insemnat un parteneriat intre CFR Marfa (42% din actiuni), Grup Feroviar Roman al lui Gruia Stoica (40 la suta) si Raiffeisen Bank Romania SA (18 la suta).

In 21 noiembrie 2007, prin procesul-verbal 224/21.11.2007, CFR a predat nou-infiintatei companii 30 de locomotive si 1.402 vagoane, o prima parte din aportul la capital ce fusese convenit prin actul de infiintare a societatii.

Un an mai tarziu, in 26 noiembrie 2008, CFR transfera RSCO alte 49 de locomotive si 2.762 de vagoane, ramanand de predat de 2.236 de vagoane.

Din documentul trimis de Sova Ministerului de Finante - cu solicitarea de a dispune un control al ANAF in legatura cu activitatea Rolling Stock Company - reiese ca, din cauza ca restul de 2.236 de vagoane propuse de CFR pentru a fi aduse in noua societate nu se pretau traficului international, acestea au fost inlocuite cu alte 1.667 de vagoane, cu valoare egala cu a celor declarate de neutilizat, care au fost si ele predate catre firma nou infiintata.

In acelasi document apare si informatia ca "toate cele 6.500 de locomotive si vagoane au fost expertizate in doar patru zile, cu un an inaintea infiintarii de facto a Rolling Stock Company".

  • pagina 4

Prima miscare-cheie in procesul de transformare a Rolling Stock Company in poate cea mai mare capusa a CFR Marfa s-a petrecut in 24 noiembrie 2008, atunci cand Raiffeisen Bank a notificat CFR ca vrea sa-si vanda actiunile catre GFR, cerand "punctul de vedere al CFR Marfa privind exercitarea sau nu a dreptului de preemptiune la cumpararea actiunilor oferite".

"Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) CFR Marfa a hotarat, prin Hotararea nr. 43/03.12.2008, neexercitarea dreptului de preemptiune cu privire la cumpararea pachetului de 7.156 de actiuni", scrie ministrul Dan Sova in documentul transmis Ioanei Petrescu.

  • Sova-1
  • Sova-2
  • Sova-3
  • Sova-4
  • Sova-5
  • Sova-6
  • Sova-7

Acesta este, asadar, momentul in care GFR preia controlul companiei, ajungand sa detina mai mult de 50 la suta din actiuni si luand, practic, deciziile in legatura cu activele aduse de CFR Marfa ca aport la capital.

Chiar si in aceste conditii, complicitatea celor care ar fi trebuit sa apere interesele CFR Marfa - companie de stat - in asocierea cu GFR a mers pana acolo incat, conform concluziilor KPMG, reprezentantii CFR Marfa in AGA si Consiliul de Administratie (CA-ul) Rolling Stock "au votat intotdeauna in unanimitate deciziile supuse aprobarii" de catre actionarul majoritar.

  • 63-KPMG

Peisajul apocaliptic este completat de cele prezentate intr-un alt document - o sinteza a Raportului KPMG prezentata in AGA si CA-ul CFR Marfa. In acest document, semnat chiar de actualul director al CFR Marfa, George Buruiana, reprezentantii firmei de stat scriu negru pe alb ca "in perioada 2007-2013, CFR Marfa, prin reprezentantii sai in AGA si CA ale Rolling Stock, a luat decizii contradictorii, care au slabit pozitia sa" in companie.

Deciziile "contradictorii" sint enumerate: a renuntat la dreptul de preemptiune privind achizitia actiunilor Raiffeisen Bank, a acceptat ca GFR sa devina actionar majoritar inclusiv prin diminuarea de capital preluat dupa iesirea bancii din societate, a renuntat la dreptul de veto in deciziile luate de CA si AGA ale Rolling Stock, "drept stabilit prin statut, la infiintarea societatii" si, in fine, a acceptat modificarea conditiilor de cvorum in sedintele CA si AGA de la 80 la suta la 25 la suta prezenta, "dand practic posibilitatea actionarului GFR, care detine 51%, sa organizeze aceste sedinte singur".

Poate cel mai mare ajutor de CFR Marfa grupului lui Gruia Stoica pentru a controla total Rolling Stock Company a fost faptul ca, potrivit aceluiasi document, compania de stat "a acceptat delegarea de competente de la CA/AGA catre directorul general al RSCO pentru incheierea de contracte comerciale de pana la 50 la suta din valoarea societatii, adica circa 40 de milioane de euro per contract".

"Avand in vedere tipul contractelor incheiate de RSCO, practic s-a acceptat delegarea de competente pentru toate contractele comerciale. Rolul si importanta CA si AGA a devenit nesemnificativ in gestionarea societatii si in apararea intereselor actionarilor (CFR Marfa in special)", se arata in sinteza raportului KPMG semnata chiar de directorul general al CFR Marfa, George Buruiana.

  • Sinteza-1
  • Sinteza-2
  • Sinteza-3
  • Sinteza-4
  • Sinteza-5
  • Sinteza-6
  • Sinteza-7
  • Sinteza-8

Incepe jaful!

Controland total Rolling Stock Company, firmele lui Gruia Stoica au inceput sa lucreze pentru a-si recupera participatia in bani adusa de GFR in capitalul Rolling Stock.

Intr-o prima faza, in conditii suspecte, GFR si-a recuperat, printr-o reducere a capitalului social al Rolling Stock Company, 56,8 milioane de lei din participatia in companie, pastrandu-si insa putin peste 51 la suta din actiuni, pentru a-si putea mentine si controlul deciziei in societate.

  • 2-incercuit

Reparatiile vagoanelor si locomotivelor aduse in asociere de CFR Marfa au fost facute, conform auditorilor KPMG, la preturi mai mult decat duble: de exemplu, CFR Marfa repara in 2008 un vagon cu un cost mediu de 3.314 euro, iar Rolling Stock a platit, in medie, in intervalul 2008-2014, un pret de 8.767 de euro pentru reparatia unui vagon.

  • 9-KPMG-incercuit

Din raportul de audit reiese ca cele mai multe firme care au facut reparatii si mentenanta pentru Rolling Stock Company apartin, evident, Grupului Feroviar Roman al lui Gruia Stoica. Cei mai multi bani din reparatia de vagoane au mers catre Reva Simeria si Remar Pascani, iar reparatia locomotivelor a adus bani buni din Rolling Stock firmei Reloc SA, toate fiind firme "legate" de GFR conform KPMG.

  • 14-KPMG
  • 15-KPMG
  • 16-KPMG

Conform KPMG, pana la 31 decembrie 2013, din totalul de 5.874 de vagoane si locomotive cu care CFR Marfa a venit in asocierea Rolling Stock Company au fost reparate pe banii GFR doar 4.235. Din documentele obtinute de Centrul de Investigatii Media in aceasta ancheta nu reiese clar daca restul sint in continuare defecte sau functioneaza si nu au avut nevoie de vreo reparatie.

  • 9-KPMG

De inchiriat, vagoanele si locomotivele au fost inchiriate de Rolling Stock Company (RSCO) la preturi chiar si la jumatate fata de cele practicate de CFR Marfa, in mare masura tot firmelor din Grupul Feroviar Roman al lui Gruia Stoica.

  • 78-KPMG

Conditiile de inchiriere a acestor vagoane si locomotive catre clientii Rolling Stock Company sint si ele permisive, asa cum reiese din raportul de audit: exista "contracte de rezervare de material rulant care nu contin clauze de penalitati pentru cazurile in care materialul rulant nu este inchiriat".

  • 22-KPMG-incercuit

In pagina 37 al aceluiasi document, auditorii scriu ca durata de incasare a creantelor de catre Rolling Stock Company depaseste termenul de 30 de zile din contractele de inchiriere, atragand atentia asupra unei posibile finantari la cost zero a unor entitati din GFR de catre Rolling Stock Company, gestionarul patrimoniului CFR Marfa.

"Nu am fost informati daca societatea a facturat penalitati de intarziere. In cazul in care nu se factureaza penalitati, s-ar constata finantarea achizitiilor entitatilor afiliate (GFR) si a celor legate grup GFR la cost zero", scriu auditorii in documentul citat.

  • 37-KPMG-incercuit

In plus, conform KPMG, majoritatea contractelor incheiate in acest fel sint valabile pana in 2020, asa cum reiese din acelasi studiu de fezabilitate.

Concluzia: Rolling Stock Company plateste mult pentru reparatii catre GFR si inchiriaza apoi ieftin vagoanele si locomotivele aduse in firma de CFR tot catre companii din grupul lui Gruia Stoica, blocandu-le prin contracte de rezervare fara penalitati si avandu-le astfel la dispozitie pana in 2020.

Sinteza raportului de audit semnata de directorul Buruiana in 21 august 2014 este explicita. La punctul 3, autorii documentului scriu urmatoarele: "Consecintele cedarilor succesive de control al CFR Marfa in gestionarea activitatii RSCO au condus in timp la: a) practicarea unor tarife de inchiriere a vagoanelor si locomotivelor cu mult sub nivelul pietei in avantajul entitatilor care au inchiriat aceste vagoane (...). Aceste entitati au fost, in proportie de 90 la suta, societati legate de GFR sau chiar insusi GFR; b) Practicarea unor tarife de reparatii ale vagoanelor cu circa 100% mai mari decat in piata sau a celor contractate direct de catre CFR Marfa, tarife care au fost incasate de unitatile reparatoare care au fost in proportie de 90% din grupul GFR (Pascani, Simeria, Darc etc.)".

  • Sinteza-7-incercuit

In aceste conditii, auditorii KPMG nu pot decat sa constate ca investitia in natura a CFR Marfa in Rolling Stock, estimata la 47,2 milioane de euro, s-a dovedit a fi complet nefezabila, producand zero venituri pentru CFR Marfa si fiind, in schimb, "o afacere controlata integral de GFR, fiind integrata intre unitatile reparatoare parte a grupului GFR si clienti parte a grupului GFR".

Aproape paradoxal, in pagina continand concluziile si recomandarile lor, auditorii au scris: "Nu intelegem motivele pentru care AGA CFR Marfa a adoptat, in 23 decembrie 2008, hotararea de diminuare a aportului in numerar al GFR cu 56.780.000 de lei", incercand parca sa atraga din nou atentia asupra unei posibile fapte penale.

Mai mult chiar, in concluziile referitoare la performantele economice ale Rolling Stock Company, auditorii au scris ca "planul de afaceri (al Rolling Stock Company, n.r.) pare a fi elaborat de GFR si nu contine estimari ale indicatorilor de profitabilitate".

  • 47-KPMG

Responsabilii

In 12 august 2014, Serviciul de Audit Intern din cadrul CFR Marfa a verificat "activitatea CFR Marfa la Rolling Stock Company", aratand care era circuitul documentelor privind deciziile de business ale asocierii CFR-GFR.

Conform acestui document, "la nivelul CFR Marfa nu au fost predate hotararile AGA, procesele-verbale ale CA (ale Rolling Stock Company) in vederea arhivarii". Reprezentantii CFR Marfa in conducerea Rolling Stock Company au motivat acest lucru intr-un mod halucinant: "la nivelul CFR Marfa nu a existat o procedura/instructiune interna care sa detalieze".

Cu alte cuvinte, reprezentantii CFR Marfa in forurile de conducere ale Rolling Stock Company nu au gasit necesar macar sa-i informeze pe cei care i-au trimis acolo in legatura cu deciziile luate, chiar daca acestea priveau direct un patrimoniu in natura evaluat la peste 40 de milioane de euro apartinand companiei de stat.

  • Audit-intern-1
  • Audit-intern-2
  • Audit-intern-3
  • Audit-intern-4

Asadar, cei care nu au gasit procedura care-i obliga sa informeze compania de stat in legatura cu activitatea lor in Rolling Stock Company si sa apere interesul statului in aceasta asociere sint, potrivit notei din 12 august 2014, urmatorii:

- in AGA Rolling Stock Company: Calin Gratian George (2007 - 31 august 2009), Frasinoi Mihai (31 august 2009 - 27 mai 2010), Micu George (27 mai 2010 - 14 august 2012), Zaharia Constantin (14 august 2012 - ianuarie 2013), Draghici Dragos Alexandru (februarie 2013 - februarie 2014) si Barculet Pavel (februarie 2014 - 28 mai 2014);

- in CA al Rolling Stock Company: Micu George (2007 - 27 mai 2010), Ion Constantinescu (27 mai 2010 - 14 august 2012), Adrian Taban (14 august 2012 - 21 noiembrie 2012), Ionel Voicu (21 noiembrie 2012 - 14 noiembrie 2013), Enache Florin (14 noiembrie 2013 - 28 mai 2014) si Ionescu Violeta (28 mai - prezent).

Oameni din "sistem"

Toti reprezentantii CFR Marfa in AGA Rolling Stock sint fosti directori generali ai companiei de stat, astfel ca explicatia conform careia nu aveau procedura pentru a arhiva procesele-verbale e cu atat mai hilara.

Gratian George Calin a fost, asadar, primul reprezentant al CFR Marfa in AGA Rolling Stock Company. In mandatul lui, CFR Marfa nu a uzat de dreptul de preemptiune la cumpararea actiunilor Raiffeisen Bank si, pe de alta parte, Rolling Stock Company a decis micsorarea aportului in numerar al lui GFR.

Pentru cateva luni, din ianuarie pana in august 2009, Gratian Calin a fost atat director general al CFR Marfa cat si reprezentant al companiei de stat in AGA Rolling Stock.

Conform unui document transmis, in 10 iunie 2011, Bursei de Valori Bucuresti, Gratian George Calin fusese numit, in urma cu o zi, in Consiliul de Administratie al REVA SA Simeria, companie ce apartine, din 2001, grupului Grampet controlat de Gruia Stoica.

Dupa ce a plecat din CFR Marfa, Calin a lucrat pentru un operator feroviar austriac de unde a revenit, doi ani mai tarziu, in grupul lui Gruia Stoica, pe un post de vicepresedinte al Grampet, una dintre companiile-fanion ale grupului lui Gruia Stoica, conform Ziarului Financiar.

Mihai Frasinoi a fost si el director general al CFR Marfa, dar si director al CFR Marfa Craiova.

George Micu a fost o perioada tot director general al CFR Marfa. Presa a scris ca ar fi fost un apropiat al Ancai Boagiu si ca ar fi fost destituit de Ramona Manescu dupa ce ar fi fost laudat de Relu Fenechiu. El a mai ocupat si alte posturi de conducere in companiile de transport feroviar de stat.

Despre Constantin Zaharia, si el fost director general al CFR Marfa, s-a scris ca ar fi incercat sa favorizeze GFR chiar prin intermediul Rolling Stock Company. El a fost si consilier al ministrului Ramona Manescu.

Dragos Alexandru Draghici a fost si el director la CFR Marfa, dupa ce anterior lucrase in mai multe companii nationale si multinationale. Draghici a murit in februarie 2014, la un spital din Bucuresti, in urma unui atac cerebral.

Pavel Barculet a fost director economic la CFR Marfa si a ajuns sa ocupe, ca interimar, functia de manager general al companiei de stat dupa decesul lui Draghici. Numele lui Barculet apare in plangerea penala privind licitatia pentru contractul cu CE Oltenia transmisa de fostul ministru Dan Sova procurorilor anticoruptie la sfarsitul lunii mai 2014, document prezentat de Centrul de Investigatii Media aici.

Acelasi George Micu a fost si primul reprezentant al CFR Marfa in CA al Rolling Stock Company. Succesorul lui, Ion Constantinescu, a fost si membru in CA al CFR Marfa, insa a fost destituit la pachet cu toti colegii sai de fostul ministru al Transporturilor Dan Sova, care a declarat ca a vrut astfel sa scoata CFR Marfa "de sub incidenta guvernantei corporatiste".

Adrian Taban a ocupat diferite posturi in conducerea CFR Marfa, Ionel Voicu a fost director general al CFR SA si a fost acuzat ca a participat la tentativa de frauda in favoarea GFR orchestrata de Constantin Zaharia, Florin Enache este si astazi "director vagoane" la CFR Marfa iar Ionescu Violeta este actualul reprezentant al CFR Marfa in CA-ul Rolling Stock.

Centrul de Investigatii Media va pune la dispozitia autoritatilor judiciare toate documentele obtinute in timpul realizarii acestei anchete.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Costurile cu paza statiilor, depourilor si trenurilor metroului bucurestean cresc cu circa 30 de milioane de lei pe urmatorii patru ani patru ani fata de valoarea avansata de Metrorex in 2010, de la aproximativ 52 de milioane de lei fara TVA la peste 80 de milioane de lei fara TVA, desi reteaua de transport subteran nu s-a dezvoltat in niciun caz in acelasi ritm. 

Anuntul prin care Metrorex invita firmele la negociere pentru atribuirea contractului a fost publicat in Sistemul Electronic de Achizitii Publice in urma cu doua saptamani, dar nu in sectiunea "anunturi", cea in care aceste documente apar in mod obisnuit, ci intr-o sectiune ascunsa in rubrica "Documente" a site-ului, "Publicitate - Anunturi". 

Specialistii in achizitii publice consultati de Centrul de Investigatii Media au explicat ca, din moment ce serviciile de paza pe care Metrorex vrea sa le contracteze sint incadrate in exceptiile de la procedurile normale, respectiv in asa-numita Anexa 2B, operatorul metroului nici macar nu era obligat sa dea publicitatii un astfel de anunt prin care sa invite firmele la o licitatie.

Incadrarea serviciilor de paza in Anexa 2B este, insa, potrivit acelorasi specialisti in achizitii publice, o chestiune discutabila. Conform directivei europene privind achizitiile, transpusa mot-a-mot in legislatia romaneasca, serviciile de paza fac parte din categoria celor "de investigatie si de siguranta", subgrupa "servicii de siguranta". 

"Este discutabil daca aceste servicii de paza a metrourilor contin componenta de 'security', de 'intelligence' pe care a avut-o in vedere legiuitorul european atunci cand a facut directiva, insa la noi termenul 'guard services' a fost preluat ca 'servicii de paza' si, astfel, toate contractele statului cu firmele de paza, implicit celebrele contracte cu firme de paza care pazesc politia, fie ea si comunitara, pot fi incheiate fara transparenta pe care o presupune procedura normala", a declarat unul dintre specialistii consultati de Centrul de Investigatii Media in realizarea acestei investigatii.

In 22 iulie 2010, Metrorex anunta ca de paza metroului - trenuri, statii si depouri - urma sa se ocupe, pentru patru ani, firma Scorseze Security. Potrivit anuntului de atribuire numarul 87748/22.07.2010, care inca este public, fiind disponibil in SEAP, contractul urma sa aiba o valoare totala de 51.798.854,4 lei fara TVA.

Contractul a fost dat de Metrorex catre Scorseze Security International SRL prin negociere directa, pe baza aceleiasi incadrari a serviciilor de paza in Anexa 2B, adica intre cele pentru care nu este necesara procedura de atribuire transparenta si deschisa.

"Având în vedere faptul ca obiectul contractului consta în prestarea de servicii din categoria celor incluse în Anexa 2B – categoria 23, cod CPV 79713000-5 (rev 2), în conformitate cu prevederile art. 16, alin (1), din O.U.G. 34/2006, obligatia de a aplica O.U.G. 34/2006 se limiteaza numai la prevederile art. 35-38, referitoare la modul de întocmire a caietului de sarcini, si prevederile art. 56, referitor la obligatia autoritatii contractante de a publica un anunt de atribuire. Fata de aspectele mentionate, în vederea atribuirii contractului a fost aplicata o procedura interna, aprobata de conducerea autoritatii contractante", scriau reprezentantii Metrorex in anuntul de atribuire din 2010, explicand astfel de ce a fost aleasa procedura negocierii la care au participat atunci trei firme si pe care a castigat-o Scorseze Security International.

Cei patru ani de contract au expirat in urma cu mai bine de o luna, astfel ca, dupa o prelungire de doua luni a contractului cu acelasi furnizor, Scorseze Security International SRL, in 14 august 2014, Metrorex a dat anuntul pentru contractarea serviciilor pe urmatorii patru ani.

Anuntul a fost insa publicat intr-o sectiune ascunsa a site-ului de licitatii publice, nu in cea in care, in mod traditional, sint postate anunturile de participare la licitatii. Sectiunea se numeste "Publicitate-Anunturi" si poate fi accesata prin rubrica "Documente" a site-ului e-licitatie.ro, portalul pe care sint anuntate achizitiile publice in Romania.

Astfel, contractul estimat de Metrorex la valoarea de 80.264.749.82 de lei este anuntat in aceeasi rubrica in care alte institutii de stat lanseaza anunturi pentru achizitii precum "hrana uscata pentru caini serviciu" (Penitenciarul Craiova), "achizitionare cinci tablete PC" (IGPR) sau "achizitie directa cupe, medalii si trofee sportive" (Primaria Onesti).

  • anunt-metrorex-paza

Sectiunea "Publicitate - Anunturi" din SEAP a fost infiintata pentru a gazdui anunturile de participare pentru achizitii de valoare mica. Potrivit specialistilor consultati de Centrul de Investigatii Media, infiintarea acestei sectiuni a fost necesara pentru a-i degreva pe operatorii Autoritatii Nationale de Reglementare si Monitorizare a Achizitiilor Publice (ANRMAP), care verifica legalitatea anunturilor inainte de publicarea lor, de verificarea anunturilor care, conform legii, nu trebuie publicate in mod obligatoriu, din cauza valorii sub pragurile stailite de lege.

"Este, daca vreti, o sectiune in care se publica anunturile de achizitie ale institutiilor care vor sa respecte legea in aceasta materie si atunci cand obiectul contractelor valoreaza mai putin decat suma minima pentru publicarea in SEAP. Aici se publica tot felul de anunturi de achizitie care nu sint verificate de ANRMAP si a caror publicare este, in final, o manifestare a transparentei, corectitudinii cheltuirii banilor publici din partea conducatorilor respectivelor institutii. Poate fi, in acelasi timp, si o justificare in cazul unui control al Curtii de Conturi", a explicat pentru Centrul de Investigatii Media unul dintre specialistii care au participat la conceperea structurii site-ului romanesc de licitatii, solicitand sa ramana anonim.

Motivul pentru care anuntul Metrorex privind atribuirea contractului de paza a ajuns aici, intre contracte de cateva sute de lei, este incadrarea serviciilor de paza intre exceptiile din Anexa 2B. "Nici macar nu erau obligati sa dea acest anunt, data fiind incadrarea serviciilor de paza in aceasta categorie, in Anexa 2B", a eplicat specialistul citat.

Acesta nu a putut insa sa-si explice de ce alte companii de stat aleg sa publice anunturile de participare la licitatii pentru paza.

"Probabil ca cei care publica anunturile de participare la procedurile privind paza vor sa fie corecti pur si simplu, nu va pot da explicatie pentru aceasta situatie. Cert este insa ca, asa cum este formulat, anuntul nu era nevoie sa fie publicat", a declarat acelasi expert.

Caietul de sarcini

Centrul de Investigatii Media a obtinut caietul de sarcini pentru acest contract. Astfel, pe langa paza propriu-zisa a obiectivelor enumerate de beneficiar, castigatorul licitatiei va trebui sa monteze cel putin 11 camere video de supraveghere in anumite zone ale metroului, cu intreg sistemul de suport pentru functionarea lor, va trebui sa livreze doua safe-uri, 50 de cutii metalice de valori si va trebui sa aiba disponibile cateva masini de interventie.

  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_01
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_02
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_03
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_04
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_05
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_06
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_07
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_08
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_09
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_10
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_11
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_12
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_13
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_14
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_15
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_16
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_17
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_18
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_24
  • Caiet-de-sarcini-servicii-paza-48-luni-1_Page_25

Din fisa de date a achizitiei aflam insa ca cei care doresc sa fie luati in calcul la negocierea pentru acest contract trebuie sa aiba disponibili cel putin 650 de agenti de paza, trebuie sa fi prestat in ultimii trei ani servicii similare in cadrul unor contracte de cel putin 20 de milioane de lei si o polita de asigurare in valoare de cel putin un milion de euro. Ofertele declarate admisibile vor fi apoi evaluate astfel: 75% conteaza pretul, iar 25% reprezinta "punctajul tehnic", stabilit in functie de numarul de camere de supraveghere instalat, in baza unei formule matematice.

Iata fisa de date a achizitiei:

  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_01
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_02
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_03
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_04
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_05
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_06
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_07
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_08
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_09
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_10
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_11
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_12
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_13
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_14
  • Fisa-de-date-a-achizitiei-servicii-de-paza-48-luni_Page_15

Termenul-limita pentru depunerea documentelor de inscriere la negocierea directa cu Metrorex pentru acest contract expira in 2 septembrie 2014.

Incadrarea serviciilor de paza in Anexa 2B

Expertii consultati au pareri diferite in legatura cu oportunitatea publicarii anunturilor de participare la contractele de paza.

Pe de-o parte, unii considera o chestiune normala si corecta, venita de la Bruxelles si preluata intocmai. Altii, insa, apreciaza drept abuziva includerea serviciilor de "banala paza" in randul celor "speciale", care sint scutite de procedura normala si transparenta de atribuire.

"Atunci cand s-a stabilit ce servicii vor fi exceptate, s-a vorbit despre cele de securitate. Dintr-un motiv logic, anume acela al confidentialitatii operatiunilor, s-a luat la Bruxelles decizia ca acestea sa fie exceptate. Cum ar fi sa gasesti intr-un caiet de sarcini care e public modul exact in care se face paza unui demnitar, de exemplu? Cu perimetre asigurate, cu frecventa de patrulare sau chestiuni de acest gen?", a explicat unul dintre expertii pe care i-am consultat.

Acelasi specialist afirma insa ca serviciile de "paza simpla", precum cele pe care le cumpara Metrorex, nu ar trebui sa fie exceptate.

"Este o forma de paza publica, la vedere. Nu are o componenta de 'intelligence', de 'security' in sensul secret, clasificat al operatiunilor. Este paza pur si simplu, niste oameni in uniforma au grija ca pasagerii sa nu distruga bunuri si sa nu porneasca altercatii, nu consider ca are ceva special acest serviciu, de aceea, din punctul meu de vedere, el e asimilat abuziv celor din aceasta categorie", a mai spus acesta.

Parerea lui insa este contrazisa de alti experti consultati in acest domeniu de Centrul de Investigatii Media, astfel ca putem spune ca avem de-a face cu doua curente de opinie in legatura cu acest caz. Expertii consultati fac parte din structuri de stat, acesta fiind motivul pentru care au solicitat sa ramana anonimi.

Scorseze Security, abonata la paza metroului. Valoarea contractelor, in crestere continua

Paza metroului bucurestean este in sarcina firmei Scorseze Security International inca din 2006. Potrivit unui articol publicat in 2008 de Evenimentul Zilei, compania incasa la acel moment aproximativ 2,6 milioane de euro pe an pentru paza.

In 2010, contractul a fost atribuit aceleiasi firme pentru o suma ce a crescut la peste 51 de milioane de lei pe patru ani, dupa cum scria la acel moment Hotnews, citand anuntul de atribuire din SEAP.

Conform datelor de la Registrul Comertului, Scorseze Security International SRL este detinuta integral de Lucian Nicolae Mursez, care este si administratorul companiei.

Firma este implicata in multe alte contracte cu statul. Recent, tot Hotnews a scris ca Guvernul Ponta a crescut de noua ori sumele alocate prin Casa de Asigurari de Sanatate unei companii private de servicii de ambulanta detinuta de acelasi om de afaceri Lucian Nicolae Mursez: Scorseze Ambulanta Privata SRL.

Conform unei anchete publicate de Evenimentul Zilei sub semnaturile lui Tiberiu Lovin si Mihai Munteanu, sora lui Nicolae Mursez, Amelia Mursez, a lucrat in echipa lui Bogdan Niculescu Duvaz, fost ministru, parlamentar, deci politician la varf atat in Partidul Democrat cat si in Partidul Social Democrat.

Presa a mai afirmat, de-a lungul timpului, ca Mursez ar fi un apropiat al fostului ministru PDL al Transporturilor Anca Boagiu, insa politicianul a dezmintit aceasta informatie.

Curtea de Conturi a descoperit ca Metrorex a platit chiar mai multi bani decat prevedea contractul firmei Scorseze Security, dupa cum reiese dintr-un articol publicat de Capital.

Reactia Metrorex

Contactat telefonic de Centrul de Investigatii Media, seful Biroului de Presa al Metrorex, Evelyne Croitoru, nu a putut raspunde intrebarilor in legatura cu acest contract si ne-a solicitat sa-i trimitem intrebarile in scris, promitand un raspuns intr-un termen cat mai scurt. In momentul in care vom primi raspunsurile solicitate, vom publica aici reactia reprezentantilor Metrorex.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Camera de Comert si Industrie a Romaniei condusa de Mihail Vlasov a platit unui apropiat al acestuia, fost partener de afaceri al fiicei sale Ingrid, suma de 1.200.000 de euro drept chirie pentru cateva tablouri si obiecte de mobilier, dar si narghilele, ibrice de ceai, cratite, tavi, tigai sau o bomboniera, o parte dintre ele obiecte total inutile, pur decorative, unele de un gust discutabil.

Contractul in baza caruia Camera de Comert condusa de Vlasov a inchiriat bunurile de la prietenul acestuia, un barbat pe nume Nicolai Zdrobici, este incheiat in 26 ianuarie 2011, insa cei cinci ani de inchiriere incep trei ani mai devreme, in ianuarie 2008.

In noiembrie 2012, contractul, care prevede o chirie de 10.000 de euro lunar pentru respectivele obiecte decorative si care expira in 2013, este prelungit cu inca cinci ani, adica pana in 2018. Doua zile mai tarziu, institutia condusa de Vlasov ii plateste lui Zdrobici integral, cash, in avans, chiria pentru acesti ultimi cinci ani, adica 2.707.080 de lei, respectiv 600.000 de euro, bani pe care omul lui Vlasov ii ridica din casierie.

Astfel, de 1.200.000 de euro, Camera de Comert condusa de Vlasov a inchiriat - deci nici macar nu a cumparat - o serie de bunuri intre care se afla mai multe tigai, tavi, narghilele, un ceainic, un suport de bronz pentru tamaie, o scrumiera, o bomboniera "chinezeasca", un "clopotel argintiu", cateva tablouri, din care unele "tip sex", si cateva obiecte de mobilier.

Nicolai Zdrobici a fost administratorul unei firme in actionariatul careia aparea Ingrid Vlasov, fiica lui Mihail Vlasov. Firma, SC Club de Vacanta Cristina & Ingrid SRL, a fost radiata in 2006. O alta firma administrata de Zdrobici, SC Quintrala SRL, are sediul social si alte cinci puncte de lucru in incinta Complexului Romexpo, proprietate a aceleiasi Camera de Comert si Industrie a Romaniei, condusa pana anul trecut de Mihail Vlasov.

Contactat de Centrul de Investigatii Media, Nicolai Zdrobici a refuzat sa raspunda oricaror intrebari, precizand ca se afla in spital.

In schimbul sumei totale de 1.200.000 de euro, CCIR a inchiriat de la Zdrobici 181 de obiecte, care mai de care mai nefolositoare. Ele se regasesc intr-o lista de inventar atasata contractului de inchiriere, lista intocmita de echipa de inventariere formata din seful biroului "gestionare bunuri", doamna Ioana Ionita, economistul Mariana Stefanca si Valentin Iancu, in dreptul caruia nu apare nicio functie.

Lista contine bunuri precum "tigai alama", "ceainic alama", "tava ovala cu manere", "cratita cu doua toarte", "cratita ovala", "cratita cu coada", "pian", "corp barbat nud", tablou "Bunicul lui Misu", "trompeta", "narghilea", "statueta bronz + postament ipsos Napoleon pe cal", "sfesnic cu patru brate bronz", "ceas cub de lemn", "piedestal lemn", "suport bronz pentru tamaie", "stativ cu dragon mic", "clopotel argintiu", "cutie cilindrica lemn" sau "bomboniera chinezeasca".

Mai jos gasiti inventarul complet al bunurilor inchiriate de Camera de Comert de la prietenul Excelentei sale Mihail Vlasov.

  • bunuri-1
  • bunuri-2
  • bunuri-3
  • bunuri-4
  • bunuri-5
  • bunuri-6
  • bunuri-7

Centrul de Investigatii Media a reusit sa obtina cateva fotografii cu aceste bunuri, pe care le puteti vedea aici:

  • 01-Copy
  • 02-Copy
  • 03-Copy
  • 04-Copy
  • 05-Copy
  • 06-Copy
  • 07-Copy
  • 08-Copy
  • 09-Copy
  • 10-Copy
  • 11-Copy

Contractul prin care Camera de Comert si Industrie a Romaniei inchiria aceste bunuri de la Zdrobici, obtinut de Centrul de Investigatii Media, este semnat de Rodica Luiza Grigorescu, secretar general al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR), si nu personal de "Excelenta sa" Vlasov. Afacerea este incheiata intre institutie si Nicolai Zdrobici personal in data de 26 ianuarie 2011.

  • 001
  • 002
  • 003
  • 004

"Obiectul contractului consta in faptul ca locatorul se obliga sa asigure locatarului folosinta temporara a bunurilor, in schimbul chiriei convenite", se arata in articolul 3 al contractului.

Intelegerea este valabila timp de cinci ani, incepand cu 27 ianuarie 2008, chiar daca acest contract este incheiat in 26 ianuarie 2011, adica dupa aproape trei ani de la termenul stabilit.

Situatia ciudata este explicata de un articol din finalul documentului, art. 19, care statueaza ca intelegerea "a avut loc prin consimtamantul partilor la data de 27 ianuarie 2008, data la care bunurile au intrat in folosinta locatarului, urmand ca actul scris sa se incheie ulterior, nu mai tarziu de trei ani de la data intelegerii partilor".

Asadar, la trei ani fara o zi de la presupusa "intelegere a partilor", Camera si prietenul presedintelui Vlasov semneaza contractul, care prevede o chirie de 10.000 de euro pe luna.

In noiembrie 2012, cu o luna inaintea datei la care termenul de inchiriere pentru bunuri expira, contractul se prelungeste cu inca cinci ani, in aceleasi conditii. Chiria pentru bunurile pe care Camera le-ar fi inchiriat de la Zdrobici ramane la aceeasi suma: 10.000 de euro pe luna.

  • prelungire

Pentru acesti cinci ani, chiria este platita in avans. In aceeasi zi in care contractul este prelungit prin actul aditional, omul lui Vlasov ridica banii cash, in avans, de la casieria CCIR. Sase sute de mii de euro, in lei. 2.707.080 de lei.

  • chitanta-fata
  • chitanta-verso

Unde s-au dus banii?

Beneficiarul contractului "pe persoana fizica", Nicolai Zdrobici, este un cunoscut apropiat al "Excelentei sale" Mihai Vlasov. In anii '90, el a fost administratorul unei firme in actionariatul careia apare una dintre fiicele "Excelentei sale" Mihail Vlasov, Ingrid.

  • Zdrobici-firma

Firma se numeste Club de Vacanta Cristina & Ingrid SRL si este radiata din anul 2006.

  • ingrid-vlasov-firma

"Este partenerul lui de rummy si poker, il cunoaste toata lumea din Romexpo, i se spune Dichi", spune un angajat al Romexpo, insistand sa pastram confidentialitatea asupra numelui sau.

"Omul are contracte de inchiriere pentru doua restaurante in incinta Romexpo, unul in pavilionul central si unul afara, in zona de expozitii. Este un apropiat de-al lui Vlasov, asta e clar", a continuat sursa citata.

Corect, dar incomplet. Conform datelor de la Registrul Comertului, Zdrobici este administrator al SC Quintrala SRL, care are sediul social si nu mai putin de cinci puncte de lucru in incinta Romexpo, asa cum reiese din datele de la Registrul Comertului.

Reactii

Centrul de Investigatii Media l-a contactat pe Nicolai Zdrobici, care insa nu a vrut sa dea niciun detaliu despre respectivul contract, precizand ca este in spital.

"Va rog, ma deranjati, nu am ce raspunsuri sa va dau, sint in spital, sunati-ma alta data", a spus Zdrobici atunci cand a fost sunat pentru a fi intrebat in legatura cu acest contract. In ciuda insistentelor noastre, Zdrobici a ramas ferm: "Sint in spital, va rog sa nu ma deranjati. Nu am ce raspunsuri sa va dau", a spus Zdrobici.

Am incercat s-o intrebam si pe Ingrid Vlasov despre relatia familiei ei cu Nicolai Zdrobici, insa aceasta nu a raspuns la telefon.

Contactat de Centrul de Investigatii Media, actualul presedinte al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, Mihai Daraban, nu a vrut sa dea prea multe detalii despre acest contract, precizand ca el face obiectul unei plangeri pe care noua conducere a formulat-o deja.

"Nu as dori sa fac prea multe comentarii. Confirm existenta acestui contract si confirm faptul ca bunurile inchiriate contra sumei mari de bani nu par a servi scopului organizatiei noastre, motiv pentru care am gasit oportun sa reclamam DNA-ului aceasta intelegere profund dezavantajoasa pentru Camera. Speram ca ancheta procurorilor va face lumina in acest caz si speram ca, in cazul in care contractul se va dovedi unul fraudulos, institutia pe care o reprezint sa-si recupereze prejudiciul", a declarat Daraban, precizand ca CCIR si-a anuntat intentia de a se constitui parte civila in acest proces.

Si actualul director al Romexpo, Catalin Trifu, a fost la fel de rezervat in declaratii. "Confirm existenta unor contracte de inchiriere intre Romexpo si SC Quintrala SRL, acum nu stiu sa va spun in ce stadiu sint, cate sint in total, cate mai sint in vigoare si care este exact obiectul acestora. Din cate stiu, este vorba de alimentatie publica, sint niste chioscuri", a spus Trifu, promitand ca va reveni cu date mai clare.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Secretarul General al Comisiei Naționale de Prognoză din Ministerul de Finanțe, dl. Adrian Gorun, a avut, în perioada 2010-2012, patru contracte de muncă la Universitatea ”Constantin Brâncuși” (UCB) din Tg-Jiu, judetul Gorj, ca cercetător. Cum, în paralel, era și cadru didactic titular, și Rector, dacă însumăm orele sale de muncă, plătite din bani publici, in unele zile dl. Gorun a muncit peste 24 de ore pe zi.

În jurul domniei-sale, la nivelul Universității gorjene s-a constituit un grup de cercetători care au neglijat și ei normele legale și academice, concentrându-se pe câștigat bani publici, sub pretextul cercetării științifice. Veniturile componenților echipei lui Gorun sunt consistente, chiar membrii echipei fiind cei care și le-au aprobat.

Rector al UCB din 2005, Gorun a reusit să-și mențină puterea și influența la nivelul instituției de învățământ superior și după 2011, devenind președintele Senatului Universității și preluând, printr-o modificare a Cartei UCB, o serie de atribuții care nu i s-ar fi cuvenit, lucru constatat de European University Association (EUA) care, într-un raport de evaluare din 2013, afirma că Senatul lui Gorun și-a atribuit puteri neobișnuite, punând în practică un micro-management obsesiv și nesănătos pentru instituție. Mai mult, din acest motiv și nu numai, EUA recomanda revizuirea Cartei.

Sesizat, în urmă cu mai bine de un an de Grupul de Acțiune în Interes Public, în legătură cu această Cartă abuzivă, ministrul Mihnea Costoiu nu a luat nicio măsură. Ulterior, Costoiu a devenit parlamentar de Gorj.

(O investigatie de Cerasel Cuteanu, GORJNEWS)

Dl. Gorun Adrian este un personaj extrem de activ, dacă luăm în calcul că, începând cu anul 2005, a avut, concomitent, două slujbe full-time, una la București si alta la Târgu-Jiu.

La Bucuresti, în calitate de înalt funcționar public, Gorun a ocupat diverse poziții în Ministerul Educației, Ministerul de Externe, iar de curând lucrează în Ministerul de Finanțe, la Comisia nationala de Prognoza, în timp ce, la Târgu-Jiu, este cadru didactic la Universitatea de stat din localitate, ”Constantin Brâncuși”. A fost si rector, timp de două mandate, iar acum este președinte al Senatului Universității.

Practic, din 2005 pana in prezent, singurul care i-a intrerupt cariera in aparatul central lui Adrian Gorun a fost Călin Popescu Tăriceanu. S-a întâmplat în anul 2008, când Gorun a fost dat afară de la Ministerul Educației, fapt ce l-a determinat să se concentreze doar pe cariera de profesor universitar și cercetător la Tg-Jiu.

Domnul Gorun a făcut întocmai, numai că ritmul nebunesc cu care se obișnuise, un perpetuum mobile între București și Tg-Jiu, l-a determinat să abuzeze de reglementările universitare și chiar de legile României, în relația cu universitatea de stat din Gorj.

Unul dintre excesele universitare comise de Gorun se referă la aceea că, în perioada 2010-2012, a încheiat cu UCB atât de multe contracte de muncă încât, conform unui document pe care vi-l prezentăm mai jos, ar fi lucrat intr-o perioada nu mai putin de 27 de ore pe zi.

contracte munca gorun

În documentul de mai sus sunt nominalizate, la pozițiile 1 – 4, contractele de cercetare care însumează 19 ore, și, la poziția 5, un contract de profesor universitar cu normă întreagă, adică alte opt ore. Iată, deci, că Adrian Gorun a muncit câte 27 de ore pe zi.

Specialiștii în resurse umane consultați de GORJNEWS, vizionând documentul au precizat că data la care încep contractele pe perioadă determinată ale lui Gorun cu UCB este cea care apare la rubrica “dată început”, iar data la care se termină este cea înscrisă la rubrica “dată încetare”, și nu “dată sfârșit”, care este momentul la care contractul ar fi încetat de la sine.

În acea perioadă, dl. Gorun a prestat, concomitent, la UCB, ca profesor universitar, conform unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată (8 ore pe zi), ca expert în educație (6 ore pe zi), ca manager de proiect (3 ore pe zi), din nou expert în educație (6 ore pe zi), și, în fine, ca și cercetător în sociologie (4 ore pe zi).

In declarația de avere privind perioada menționată, Gorun avea să declare peste 85.000 lei venituri doar din cercetarea științifică. Declarația de avere aferentă poate fi descărcată de aici.

Avântul d-lui Gorun în planul cercetării științifice de la UCB s-a domolit după 2012, când a revenit în funcția de secretar general la Comisia de Prognoză din Ministerul Finantelor. A fost apoi secretar-general adjunct in MAE, în mandatul ministrului Marga, poziție din care s-a întors la Ministerul Finanțelor, odată cu plecarea lui Marga de la MAE.

Astazi, Adrian Gorun este secretarul general al Comisiei de Prognoza din Ministerul Finantelor, al doilea om din institutie, conform organigramei.

Gruparea Gorun, extrem de inventivă în domeniul cercetării științifice

Originalitatea celor din echipa Gorun vine din noutatea și varietatea modalităților folosite pentru a muta banul public din bugetul instituției în buzunarele domniilor-lor, în schimbul prestațiilor în cercetare științifică.

Astfel, mai întâi aveau grijă să alimenteze contul aferent cercetării științifice, prin hotărâri de Senat, mutând bani din celelalte capitole bugetare în cel pentru cercetare, pentru ca, apoi, să folosească grantul intern ca instrument pentru mutarea banilor din contul cercetării în buzunarele personale.

Mai mulți componenți ai auto-intitulatei ”echipe Adrian Gorun” au primit, în ultimii ani, astfel de granturi interne, din banii UCB Tg-Jiu, construindu-și adevărate CV-uri de cercetători.

Conform specialiștilor în Educație consultati pentru realizarea acestei anchete, acest instrument al granturilor interne este ilegal. Dincolo de acest aspect, în unele cazuri rezultatele acestor granturi s-au dovedit a fi suspicionate de furt academic, nefiind altceva decât copy-paste-uri grosolane.

Cât de legale sunt granturile interne și ce beneficiu avea Universitatea?

Despre granturile interne, un profesor cu funcție de conducere în UCB, care și-a dorit să rămână anonim, a declarat pentru GORJNEWS următoarele:

Această <<găselniță>> penală a făcut parte dintr-un plan diabolic de a folosi UCB în interesul financiar și profesional al unui grup restrâns de persoane și familii. Pe lângă banii ce s-au cheltuit cu  aceste contracte, ei au folosit aceste  granturi și în alte scopuri, tot în sensul obținerii unor avantaje financiare: la acordarea gradațiilor de merit (25 % din salariu pe termen de 5 ani) aceste granturi au contat foarte mult,  avantajându-i decisiv în obținerea acestor gradații. Mai mult, în câștigarea granturilor si proiectelor finanțate din fonduri europene, conta foarte mult dacă cel ce depunea aplicația mai câștigase și alte granturi, prin concurs. Toate aceste aspecte fac parte dintr-un plan diabolic de jefuire <<cu acte in regulă>> a unei instituții de învățământ superior dintr-o țară a UE.”

Metoda grantului intern – studiu de caz

Din documentele la care am avut acces, precum si din explicațiile surselor noastre, am urmărit pas cu pas implementarea metodei granturilor interne. Am folosit în acest sens un astfel de grant intern, acordat  de către UCB profesorului Gheorghe Gămăneci. Grantul este intitulat ”Modernizare infrastructură laborator – Tehnici de protecție și depoluare a aerului în industria energetică”. Am obținut contractul aferent acestui grant si am reușit să reconstituim pașii.

Pasul I: Introducerea conceptului de ”grant intern” în legislația internă a UCB, prin Regulamentul privind organizarea, funcționarea și finanțarea cercetării științifice, care permite astfel de competiții interne, sub pretextul dotării laboratoarelor. Această ”competiție” este limitată, prin regulament, doar la angajații instituției. Practic, astfel devine dubitabil dacă se mai poate vorbi de competiție reală; mai mult, traseul banilor poate fi controlat ușor.

Insert 9

Pasul II: Arondarea atribuțiilor legate de aceste granturi unor comitete, ale căror decizii invocate în hotărâri de Senat sunt imposibil de găsit pe site-ul UCB. Aceste comitete și comisii sunt ”Departamentul Cercetare și Management Programe” și ”Consiliul cercetării științifice” (conform primei pagini din contractul semnat de UCB cu Prof. Gămăneci).

 Insert 10

Despre ”Departamentul Cercetare si Management Programe” a fost imposibil să aflăm ceva, însă am descoperit ”Consiliul de cercetare științifică” și membrii săi, care, mai toți, făceau parte din Senat sau din conducerea executivă a facultăților, deci, pe vechea lege, participau la ședințele de Senat, având și atribuții în managerierea granturilor interne.

Insert 

În fruntea Consiliului se afla, desigur, rectorul Gorun, fără de care se pare ca nu se mișcă nimic la UCB, de aproape un deceniu.

Pasul III: Prin Regulamentul de funcționare al Consiliului Cercetării Științifice (CCS) se stabilește dependența acestui consiliu de Biroul Senatului și de Senat. În Biroul Senatului, desigur Rectorul Gorun și Cancelarul General Gheorghe Gămăneci.

 

În paralel, CCS este populat cu membri – profesori ce flirtează mai degrabă cu plagiatul decât cu cercetarea științifică. În acest for regăsim, de exemplu, pe actualul decan de la Facultatea de Științe Economice din UCB, prof. Gabriela Babucea, care a fost denunțată public de Princeton University, pe motiv de plagiat.

gabriela babucea 

Încă o dovadă a modului în care se implica biroul Senatului în activitatea CCS este o hotărâre de Birou Senat, nr. 174 din 12.11.2009, în care se aprobă prelungirea datelor de depunere a proiectelor de granturi interne și pe care, surpriză, semnează și posesorul unui astfel de grant, cancelarul general Gămăneci.

Insert 14 

Deci domnul profesor Gamaneci ia un grant de la un for pe care-l are în subordine ca și cancelar general, un for care depinde de semnătura domniei-sale și a D-lui Gorun. 

Pasul IV: obținerea de gradații de merit. Domnii Gămăneci și Gorun au mers pana acolo încât și-au dat gradații de merit. Astfel, în octombrie 2009, Cancelarul General Gămăneci semnează contractul de grant în discuție. În Hotărârea de Senat 66/24.03.2010, domnia sa primește, alături de dl. Gorun, și gradație de merit.

Insert 16 

In aceste conditii, nu este o surpriza faptul ca specialiștii EUA, care au venit de două ori la Tg-Jiu, au concluzionat că UCB nu are vreo direcție la nivel de cercetare.

 Insert 1

Ministrul delegat pentru învățământ superior, gorjeanul Mihnea Costoiu, nu a luat însă, până acum, vreo măsură.

Mai mult, Costoiu apare într-o fotografie – de campanie electorală – cu artizanii Cartei UCB, una abuzivă, conform Raportului EUA, pe care îl puteți descărca de aici.

costoiu si protejatii 

Reactii

 

L-am contactat pe profesorul Gorun pentru a-i pune cateva intrebari in legatura cu cele descoperite.

“Nu există niciun document care să ateste faptul că în diferite perioade de timp am lucrat 23 ore/zi respectiv 27 ore/zi, dumneavoastră, în mod voit și tendențios, creând confuzie între timpul maxim de lucru prevăzut în contractele individuale de muncă și timpul efectiv lucrat”, a raspuns Gorun intrebarii referitoare la numarul de ore lucrate zilnic, timp de aproape un an, pentru UCB.

Profesorul Gorun afirmă că are dreptul legal să cumuleze mai multe funcții în baza unor contracte de muncă diferite, amintind în acest sens două texte de lege.

“Aceste contracte de muncă au avut durata timpului de lucru de maxim 4 sau 6 ore, angajatorul precizând prin contractul individual de muncă durata maximă a timpului potenţial lucrat, exprimat în ore/zi,  întrucât s-a avut în vedere că în cadrul contractelor/proiectelor de cercetare sau educaționale repartizarea programului de lucru este inegală pe zile, în funcție de necesitățile tehnice ale contractului/proiectului și de volumul activităților programate.

Pentru a înţelege chiar şi cei care nu cunosc în ce constau activităţile de cercetare: nu numărul de ore stipulate în contract este relevant, ci numărul de ore efectiv lucrate, care sunt şi remunerate.”, afirmă Gorun.

“Spre exemplificare: dacă am trei CIM-uri (contracte individuale de muncă) fiecare cu 6 ore/zi, într-o zi pot efectua 4 ore activități aferente unui contract, 2 ore/zi aferente celui de-al doilea și 1 oră/zi aferentă celui de-al treilea. În total pe cele trei CIM-uri am lucrat într-o zi 7 ore/zi, nu 18 ore/zi cât ar rezulta însumând durata maximă a timpului de lucru aferentă celor 3 CIM-uri”, explică profesorul gorjean.

Referitor la posibilul conflict de interese între calitatea de membru în Consiliul Cercetării Științifice (CCS) și în Biroul Senatului UCB, concomitent cu câștigarea unor granturi interne, prin competiție organizată chiar de CCS și de Biroul Senatului, Gorun a raspuns: “Conflictul de interese este definit riguros în Legea 161/2003, cu modificările ulterioare, precum şi în Carta Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu. Aspectele insinuate nu constituie conflict de interese. Nu eu – ci o comisie special învestită – a evaluat proiectele de granturi interne. Consiliul Cercetării Ştiinţifice la care se face referire nu mai fiinţa la data evaluării, procesul fiind coordonat de Departamentul de Cercetare şi Management Programe din care nu făceam parte.”

Profesorul Gorun nu neagă obținerea unor gradații de merit, dar susține că aceasta nu a fost o consecință a granturilor interne de cercetare.

“Fişa de evaluare include activităţile desfăşurate în intervalul 01.06.2006-31.12.2009, competiţia de granturi interne fiind declanşată în 15.11.2010, afirmă profesorul Gorun.

În fine, referitor la concluziile studiului EUA privind calitatea cercetării din UCB, Gorun afirmă sec: ”Sunt opinii, iar opiniile,  pentru oricine (…) sunt subiectual verosimile.”

(O investigatie realizata de Cerasel Cuteanu - GORJNEWS.)

In 15 octombrie 2008, prefectul de Calarasi, conservatorul Jenel Serban, demisiona din functie pentru a candida in alegerile parlamentare pentru un post de deputat pe listele PNL. In calitate de prefect, ca sef al Comisiei judetene de fond funciar, el a semnat titlurile de proprietate pentru terenurile retrocedate Academiei Romane in judetul Calarasi. O parte dintre acestea au ajuns, in baza unui protocol incheiat in 2006 intre Academia Romana si Grivco SA, in arenda la holdingul familiei Voiculescu.

Jenel Serban a devenit apoi, in 2009, director in cadrul Grivco SA.

Jenel Serban este astazi director al OJPDRP Calarasi, pozitie in care gestioneaza proiectele europene din Programul National pentru Dezvoltare Rurala. Unul dintre beneficiarii acestor fonduri este chiar Agro Seed Muntenia, fostul Grivco Agro, cea care exploata, si o face si astazi, 2000 de hectare de teren in judetul Calarasi, la Perisoru si care, potrivit directorului AgroSeed Muntenia Ion Mihai, a accesat un milion de euro din bani europeni pentru investitii in instalatia de irigat de la Perisoru.

Jenel Serban si Ion Mihai au fost asociati intr-o firma, Art Media SRL, care astazi este detinuta de Ion Mihai si sotia acestuia, Liliana Mihai. Ion Mihai, actualul director al AgroSeed Muntenia, fost Grivco Agro, este fratele lui Lazar Mihai, CEO al Grivco SA si reprezentantul holdingului familiei Voiculescu in majoritatea firmelor din grup. 

In anii trecuti, firma AgroSeed Muntenia, fosta Grivco Agro, a incheiat, conform declaratiei lui Ion Mihai, mai multe contracte de prestari servicii cu o firma in care Jenel Serban este actionar, AgroCristi SRL Calarasi.

In calitate de prefect, Jenel Serban (foto) este cel care a semnat titlurile de proprietate pentru terenurile retrocedate Academiei Romane in anii 2007-2008. Conform unei stiri Agerpres, acesta a demisionat din functie in 15 octombrie 2008, pentru a candida pentru un post de deputat.

Conform unui document obtinut de Centrul de Investigatii Media, toate titlurile de proprietate emise pe numele Academiei Romane in Calarasi au fost semnate de prefectul conservator Jenel Serban, in calitate de presedinte al Comisiei judetene de fond funciar.

Academie titluri

(Insemnarile de pe document nu apartin Centrului de Investigatii Media)

Terenurile Academiei Romane au ajuns, in baza unei conventii incheiate in anul 2006 intre institutie si Grivco SA, sa fie exploatate de o firma din holdingul familiei Voiculescu, Grivco Agro, devenita in 2013 AgroSeed Muntenia. Conventia intre Academia Romana si Grivco SA a fost publicata de realizatorul TV Robert Turcescu pe blogul sau. Prin aceasta conventie, Academia Romana primea ajutorul Grivco SA sa recupereze cateva mii de hectare de teren in judetul Calarasi, dupa care Grivco urma sa primeasca in arenda terenul.

In 2007-2008, asa cum reiese din documentul de mai sus, Academia, prin semnatura prefectului Jenel Serban, si-a primit titlul de proprietate pentru pamant, dupa care, conform conventiei, l-a arendat catre Grivco SA.

In prezent, Jenel Serban este sef al OJPDRP Calarasi. Din CV-ul sau, disponibil pe site-ul institutiei pe care o conduce, reiese ca a fost, in anii 2009-2010, director al Grivco SA, unde a prestat "activitati de specialist pe domeniul agriculturii".

Asadar, dupa ce a retrocedat terenurile catre Academia Romana in beneficiul arendasului Grivco SA, prefectul Jenel Serban a ajuns sa lucreze ca director in holdingul familiei Voiculescu.

In aceeasi calitate de sef al comisiei judetene de fond funciar, Jenel Serban a fost trimis in judecata de DNA pentru o serie de nereguli in proceduri de retrocedare de terenuri.

Astazi, in calitate de director la OJPDRP, Jenel Serban, in continuare conservator, este cel care se ocupa de proiectele europene prin PNDR. Unul dintre beneficiarii acestor fonduri este chiar Grivco Agro, devenit AgroSeed Muntenia SRL in 2013, asa cum reiese din datele de la Registrul Comertului obtinute de Centrul de Investigatii Media.

Schimbare nume Grivco Agro

Conform presei locale, Jenel Serban a vizitat in urma cu nici o luna proiectul de succes al AgroSeed Muntenia SRL de la Perisoru, proiect de reabilitare a retelei de irigatii de pe pamantul arendat de firma de la Academia Romana derulat chiar prin intermediul institutiei pe care o conduce.

Contactat de Centrul de Investigatii Media, directorul AgroSeed Muntenia, Ion Mihai, a declarat ca investitiile companiei in instalatia de irigare de pe terenul de aproape 2000 de hectare arendat de la Academie la Perisoru se ridica la un milion de euro din bani europeni si jumatate de milion de lei.

"Un milion de euro au fost fonduri europene, iar restul, circa 500.000 de lei, investitie proprie, toti banii doar in sistemul de irigat. Nu mai vorbim de alte investitii. V-am spus: nu ne jucam, facem agricultura si incercam sa fim performanti, sintem in topul firmelor, facem profit. Asta e menirea mea in aceasta firma, sa fac profit aici, pentru asta am fost angajat si pentru asta sint platit", a spus directorul AgroSeed Muntenia, Ion Mihai.

Acesta a insistat pe calitatea sa de simplu angajat al AgroSeed Muntenia, desi a admis ca este fratele lui Lazar Mihai, CEO-ul Grivco SA si omul care reprezinta holdingul in majoritatea companiilor din grup.

Intre Jenel Serban si Ion Mihai mai exista si alte legaturi.

Art Media SRL

Din declaratia de interese depusa de Jenel Serban in 2010 reiese ca acesta este actionar majoritar in firma Art Media SRL. Si Jenel Serban se declara, in 2008, actionar al aceleiasi companii, care in prezent este detinuta de sotii Mihai.

AgroCristi SRL

In conventia incheiata cu Academia Romana in baza careia i-au fost arendate terenurile din Calarasi se precizeaza ca Grivco SA are "experienta in activitatile agricole (...) precum si utilajele, echipamentele agricole si resursele financiare necesare" participarii in acest business. Cu toate astea, directorul Ion Mihai a precizat ca, in perioadele in care presiunea timpului este mare, Agro Seed Muntenia, care exploateaza terenul arendat de la Academie, incheie uneori contracte de prestari servicii cu diferite firme din zona, care ajuta, cu utilaje si oameni, la anumite lucrari punctuale precum semanatul si recoltatul.

"Da, avem astfel de contracte. Nimeni nu are in dotarea proprie toate utilajele de care este nevoie pentru o anumita campanie agricola, nu ar fi sustenabil din punct de vedere economic, asa ca ajungem sa facem astfel de contracte, da", a declarat Ion Mihai.

L-am intrebat pe Ion Mihai, telefonic, daca printre aceste companii care au prestat servicii pentru AgroSeed in campaniile agricole de la Perisoru se numara si firma AgroCristi SRL din Calarasi.

"Da, am avut contracte si cu firma asta, dar parca nu in ultimii doi-trei-patru ani. Nu stiu exact, trebuie sa caut, dar parca stiu ca am avut contracte cu firma asta. Cereti-le administratorului de la Bucuresti, nu cred ca ar fi vreo problema sa vi le dea", ne-a spus directorul Ion Mihai.

Am insistat si i le-am cerut totusi directorului AgroSeed Muntenia, insa acesta a precizat ca are nevoie de aprobarea administratorului companiei. Am revenit si ne-a comunicat ca putem primi copiile solicitate, insa doar ca urmare a unei cereri scrise in acest sens, pe care sa o trimitem prin posta la sediul din Bucuresti al companiei.

"Nu prin mail, prin posta. Scris. Daca vreti, puteti sa trimiteti si prin mail, dar trebuie sa trimiteti si prin posta. Asa mi s-a comunicat, asa va spun si eu mai departe", a declarat Ion Mihai.

Centrul de Investigatii Media va transmite o astfel de cerere in cursul acestei de maine, urmand sa facem un update acestui articol in momentul in care vom primi un raspuns.

Directorul AgroSeed Muntenia, Ion Mihai, este fratele CEO-ului Grivco SA, Lazar Mihai

Mihai Ion PC Calarasi

Ion Mihai a declarat ca a lucrat, din 1993 pana in 2007, la Curtea de Conturi - Camera de Conturi Calarasi. In 2008, a devenit directorul Grivco Agro, companie fondata chiar de fratele sau, Lazar Mihai, asa cum reiese din istoricul firmei, solicitat de Centrul de Investigatii Media Oficiului National al Registrului Comertului.

RECOM LAZAR MIHAI

Tot in 2008, Ion Mihai isi deschide, in calitate de unic asociat si administrator, firma SC Antena 1 Calarasi SRL, pe care o controleaza si in prezent, conform datelor de la Registrul Comertului. SC Antena 1 Calarasi SRL opereaza postul local Antena 1, afliat Antena Group, detinut la randul sau de Grivco SA. Am incercat sa contactam prin telefon Grupul Intact, pentru a cere lamuriri privind modul formal in care Antena 1 Calarasi este afiliata grupului, insa nu am putut discuta cu nimeni in masura sa ne lamureasca.

In acelasi an 2008, Ion Mihai devine consilier judetean la Calarasi, din partea Partidului Conservator, in perioada urmatoare devenind si presedinte interimar al organizatiei judetene a partidului fondat de Dan Voiculescu. In 2010, Ion Mihai a ajuns chiar vicepresedinte al Partidului Conservator.

Desi este si in prezent consilier judetean din partea PC la Calarasi, directorul AgroSeed Muntenia Ion Mihai s-a declarat extrem de preocupat de rezultatele economice ale AgroSeed Muntenia la Calarasi.

"Domnule, eu sint aici sa fac profit, sint un angajat. Daca nu fac profit, zbor. Si anul asta e unul prost, am avut o invazie de soareci care pur si simplu au decimat recolta. Pe mine asta ma intereseaza acum, nu contractele de care vorbiti dumneavoastra (cele cu AgroCristi SRL, n. red.)", ne-a spus Ion Mihai, precizand ca totul este perfect legal in toate afacerile companiei pe care o conduce.

El a precizat ca, in opinia sa, arenda perceputa de Academia Romana pentru terenul de la Perisoru "nu e deloc mica".

"Domnule, arenda este corecta, platim 800 de kilograme de grau la hectar, e un pret corect, mai ales ca noi platim in bani, la un cost care include si transportul, deci Academia Romana primeste suma corecta. Noi am investit bani aici, nu ne batem joc, facem agricultura asa cum se face si sintem cu toate taxele la zi, inclusiv arenda. Nu avem nimic sa ne reprosam", a mai spus Ion Mihai.

In cursul zilei de ieri am discutat cu Jenel Serban, care, legat de contractele cu AgroSeed Muntenia, a precizat ca in prezent niciunul nu mai este in vigoare.

"Fiecare firma lucreaza suprafata pe care o are, in arenda sau in proprietate sau fiecare cum o are. Firma in care eu sint actionar nu lucreaza pamantul domnului Voiculescu, nu stiu ce stiti dumneavoastra dar in prezent nu avem vreun contract in acest sens", a declarat ieri Jenel Serban.

Am incercat sa luam legatura telefonic si astazi cu domnul Jenel Serban, pentru a-i pune intrebari in legatura cu celelalte informatii prezentate, insa acesta nu a mai putut fi contactat.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Centrul de Investigatii Media prezenta, ieri, istoria celor 452 de hectare de teren din Constanta ce ar fi trebuit retrocedate Academiei Romane dar care insa au fost pierdute, cu aparenta complicitate a presedintelui executiv al Fundatiei "Patrimoniu" a Academiei, profesorul Alexandru Bogdan. Tot prin semnatura academicianului Bogdan, o parte din terenul din judetul Constanta, repectiv 117,4 hectare din zona Topalu, erau inchiriate pentru doar 18.000 de euro pe an unei companii care dorea sa infiinteze acolo un parc eolian, jumatate din aceasta companie apartinand Grivco SA, holdingul familiei Voiculescu.

Prezentam astazi documentele din care se constata, fara dubiu, legatura de afaceri intre profesorul Alexandru Bogdan, fostul presedinte executiv al Fundatiei "Patrimoniu" a Academiei Romane, si companiile lui Dan Voiculescu.

Prin adresa cu nr. 5/22.03.2006, transmisa de societatea comerciala Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL catre BRD, administratorul companiei o imputerniceste pe doamna Ana Ichim sa faca o serie de operatiuni bancare pentru contul respectivei societati.

Firma in cauza, SC Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL, are adresa in Strada Garlei nr. 1, iar administratorul ei este insusi profesorul Alexandru Bogdan.

Adresa BRD anonimizata

In baza acestei imputerniciri, Ana Ichim a facut mai multe retrageri de bani cash din contul firmei administrate de Alexandru Bogdan. Centrul de Investigatii Media prezinta unul dintre fluturasii care ateta o astfel de tranzactie, efectuata in 27 martie 2006.

ridicare numerar anonimizat Copy

Firma nu mai exista astazi la Registrul Comertului. Nu mai exista sub numele SC Centrul Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL, ci s-a transformat intr-o companie de soft pe nume EastSoft IT SRL, pastrandu-si insa atat codul unic de infiintare cat si numarul de inregistrare: CUI-ul este 17293142, iar numarul de inregistrare este J40/3842/2005.

EastSoft IT 1 Copy

Actionarii acestei companii sint, in prezent, doua alte firme: Ginza Invest SRL, cu sediul in Calea Floreasca din Bucuresti, care detine 75,9 la suta din partile sociale, si SAP Serv SRL, o firma din Brasov, care detine restul.

La rubrica "Persoane imputernicite" din documentul-tip prin care Registrul Comertului prezinta informatiile despre companii, in cazul EastSoft IT SRL apare firma ICS Administrare, care are calitatea de administrator. Sediul acesteia este in Bucureşti Sectorul 1, pe strada Nicolae G. Caranfil la numarul 22A. Reprezentantul acestei companii este nimeni altul decat fostul ministru al economiei in Guvernul Tariceanu, fostul candidat la Presedintia Romaniei al Partidului Umanist Roman fondat de Dan Voiculescu, Ioan Codrut Seres.

EastSoft IT 2 Copy

L-am sunat pe fostul ministru Seres, care a confirmat faptul ca, in prezent, EastSoft IT SRL ii apartine.

"Da, este o companie care a fost in grupul Grivco si pe care am cumparat-o in 2011, cand era in conservare, activitatea ei era inghetata. Pot sa va confirm ca, asa cum scrie si pe site, din 2011 si pana astazi firma s-a ocupat exclusiv cu soft si nu a mai avut nicio legatura cu Grivco", ne-a declarat Codrut Seres.

Intrebat despre fostii actionari pe care aceasta firma ii avea, Seres a confirmat si faptul ca, la momentul la care a cumparat-o, in 2011, unul dintre actionarii ei era Grivco SA.

"Da, confirm, era o companie din Grivco, Grivco era unul dintre actionarii ei. Nu mai stiu cine erau ceilalti, parca Benefica (o alta companie din holdingul Grivco, n. red.)", a declarat Seres.

Conform declaratiilor de interese depuse de Dan Voiculescu de-a lungul anilor, "Fundatia Patrimoniu", al carei presedinte executiv era profesorul Alexandru Bogdan, a incheiat in 2007 cu Grivco SA doua contracte de arenda pe o perioada de 20 de ani. Conform documentelor pe care le publicam astazi, in 2006 Alexandru Bogdan era administratorul unei firme al carei actionar era, din declaratiile lui Seres, chiar compania Grivco.

Am incercat sa-l contactam telefonic pe profesorul Bogdan pentru a-i cere informatii in legatura cu documentele prezentate in aceasta ancheta, dar si pentru a-l intreba despre activitatea lui ca administrator al uneia dintre firmele in care actionar era Grivco SA in timp ce el era simultan si presedinte al Fundatiei "Patrimoniu". De asemenea, am fi vrut sa aflam de la profesorul Bogdan si cine este Ana Ichim, cea care ridica bani in numele sau din contul firmei lui Voiculescu.

Acesta nu a mai raspuns insa la telefon.

----------------------------------------------------------

LATER EDIT: Profesorul Alexandru Bogdan a revenit cu un telefon, in urma apelurilor noastre. El a declarat canu-si mai aminteste sa fi avut vreo activitate de administrator in vreo firma a holdingului Grivco.

"Nu, nu, deci cine stie cum a fost o incercare, deci n-am avut niciun fel de activitate, deci n-am semnat in calitatea asta nimic", a declarat .

I-am spus profesorului ca sintem in posesia unui document semnat de domnia sa exact in aceasta calitate.

"Nu, sigur, trebuie sa mi-o aratati (hartia, n.r.). "Nu va dati seama ca intrebati un lucru din 2006? Sintem in 2014. N-am luat niciun ban, n-am luat salariu dintr-o chestie din asta, era exact ceea ce vedeti, ca putem sa avem o activitate, era ceea ce incercam sa punem la ... o formula de-asta de a califica niste oameni, eu la asta ma pricep, sint profesor si calific", a declarat Alexandru Bogdan.

La insistentele noastre, profesorul Bogdan a continuat: "Eu nu pot sa am o chestie care sa fi facut, repet, in care nu-mi amintesc absolut deloc de a avea o astfel de activitate".

"Nu am semnat ca sa fie ea tinuta de Grivco, poate ca ar fi vrut sa faca, dar eu nu-mi amintesc categoric de subiectul asta, insa voi incerca sa ma documentez, imi dati un timp pentru a vedea despre ce e vorba", a raspuns profesorul Bogdan intrebarilor despre calitatea de actionar a holdingului Grivco in aceasta companie.

"Clar va spun ca nu am avut niste activitati care sa le fi desfasurat in acest subiect", a declarat profesorul Bogdan.

L-am intrebat pe profesorul Bogdan si despre acea persoana pe nume Ana Ichim, pe care o imputerniceste sa scoata bani din conturile firmei la care era administrator.

"Deci Ana Ichim, Ana Ichim... A fost la un moment dat o... Deci Ana Ichim, tot in anii 2005-2006, sau cat ziceti dumneavoastra? Deci nu o tin minte ca sa va spun unde e, ca ... de ea de ani de zile, insa a fost o doamna care era economista sau era... chimista! Gata, mi-am amintit, era chimista!", a spus profesorul Bogdan, precizand ca nu-si aminteste unde lucra aceasta.

El a negat orice legatura de familie sau de alta natura cu aceasta Ana Ichim.

"Sigur nu! Nici vorba", a raspuns profesorul Bogdan.

El nu a negat insa faptul ca ar fi imputernicit-o pe Ana Ichim sa retraga bani din conturile firmei pe care o administra.

"Da, este posibil ca atuncea, cine stie ce-a fost, intr-un moment in care... Dar dac-a facut ceva, eu nu cred. Nu cred, nu cred ca a facut ceva ilegal, ca mi-o amintesc, o femeie blajina", a conchis profesorul Bogdan.

-----------------------------------------------------------------

Centrul de Investigatii Media va transmite toate aceste documente, precum si cele prezentate in investigatia privind terenurile de la Constanta, si Academiei Romane, si autoritatilor judiciare.

Deposedata odata cu venirea la putere a comunistilor de sute de hectare de teren, Academia Romana a inceput, in 2001, sa lupte pentru a-si recupera patrimoniul. Intre bunurile valoroase ale Academiei se numara si 452 de hectare de teren pe teritoriul judetului Constanta. 

Aparent sabotata din interior de presedintele unei fundatii pe care si-a infiintat-o tocmai pentru a-si putea administra intr-un mod profitabil patrimoniul, Academia nu a intrat nici astazi in posesia suprafetelor de teren, desi acestea sint indicate clar intr-un numar al Monitorului Oficial al Romaniei datand din 1948.

Intr-o prima faza, Academia a primit un titlu de proprietate pentru cele 452 de hectare insa terenul ii era dat in cea mai proasta zona din judetul Constanta din punctul de vedere al valorii terenurilor: la Topalu.

Sute de hectare din cele 452 la care Academia Romana avea dreptul, conform buletinului oficial al Republicii, s-au pierdut in urma unor tranzactii suspecte incheiate in justitie de reprezentantul Academiei cu autoritatile locale din Constanta, in special cu Primaria condusa de Radu Mazare. Tranzactiile presupuneau ca Academia sa reunute la o suprafata totala de 300 de hectare ce-i apartineau conform titlului de proprietate de la Topalu, urmand ca dreptul de proprietate asupra terenurilor din zonele bune ale Constantei sa-i fie "reconstituit cu celeritate". Din 2009 si pana acum, Primaria Constantei i-a dat Academiei doar aproximativ 2.000 de metri de teren. Alti 14.000 de metri au fost primiti de Academie de la Ministerul Apararii Nationale, deci 16.000 de metri in contul a 245 de hectare.

Alte 117 hectare au fost inchiriate, la capatul unui suspect circuit al documentelor, unei firme detinute pe jumatate de Grivco, grupul de companii al familiei Voiculescu, care voia sa dezvolte un parc eolian. Investitia, care se dorea finantata din bani europeni, nu s-a materializat.

In declaratia de interese din anul 2010 a fondatorului Grivco Dan Voiculescu nu exista nicio referire la contractul cu Academia Romana, desi documentul contine mentiuni referitoare la alte afaceri incheiate intre Grivco si Fundatia Patrimoniu a Academiei Romane.

Astazi, Academia nu are, practic, decat cele cateva mii de metri de pamant din Constanta si alte cateva mii la Ovidiu, dintr-o suprafata totala de 452 de hectare la care ar fi avut dreptul, iar titlul de proprietate ce i-a fost dat la Topalu face obiectul unei actiuni de anulare in instanta.

Conform Monitorului Oficial nr. 260 din 8 noiembrie 1948, mai multe bunuri care fusesera donate Academiei Romane de vechi familii boieresti erau nationalizate de guvernul comunist condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Lista zecilor de proprietati, unele de sute de hectare de teren, este publicata in respectivul numar al Monitorului Oficial. Intre acestea se regasesc 452 de hectare de teren in judetul Constanta. 

  • Academie-1
  • Academie-2
  • Academie-3
  • Academie-4
  • Academie-5
  • Academie-6
  • Academie-7
  • Academie-8

Dupa aparitia Legii 752/2001, Academia Romana incepe demersurile pentru recuperarea bunurilor. Acelasi act normativ prevede ca intregul patrimoniu va fi administrat si valorificat prin Fundatia Patrimoniu a Academiei, un ONG infiintat de Academia Romana exact in acest scop.

Reprezentantii acestei fundatii incep demersurile de recuperare a terenurilor nationalizate de comunisti, in baza Monitorului Oficial nr. 260.

In 23 decembrie 2004, in ultimele zile ale Cabinetului Nastase, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pamantului din subordinea prefectului de-atunci al Constantei, Gheorghe Martin, valideaza un proces-verbal. Prin acest document erau preluate de la Agentia Domeniilor Statului mai multe parcele de teren totalizand 452 de hectare care sa ajunga in posesia Academiei Romane, in contul suprafetei totale pe care a pierdut-o prin nationalizare in 1948 in Constanta. 

hotarare 316

Sase zile mai tarziu, in 29 decembrie 2004, cu doua zile inainte de Anul Nou, prefectul de Constanta emite un titlu de proprietate in favoarea Academiei Romane. 

  • Academie-10
  • Academie-11
  • Academie-12
  • Academie-13

Desi terenurile de care Academia a fost deposedata de comunisti erau unele extrem de valoroase, cum ar fi viile Murfatlar sau suprafete insemnate in centrul oraselor Constanta si Mangalia, comisia judeteana da Academiei Romane 452 de hectare de pamant in zona cea mai slab cotata din judet din punct de vedere imobiliar la acel moment: la Topalu, in nord-vestul judetului, la 30 de kilometri de Cernavoda, o zona in care un hectar de teren se vindea atunci cu cateva milioane de lei vechi.

In mod ciudat, reprezentantii Fundatiei Patrimoniu asteapta aproape doi ani pana cand merg sa isi ridice titlul de proprietate, conform unor documente studiate de Centrul de Investigatii Media la primaria din Topalu.

In 2006, reprezentantii fundatiei ridica actul de proprietate si, nemultumiti de terenul primit, dau in judecata autoritatile locale din Constanta. Astfel sint constituite trei dosare civile care ajung pe rolul Judecatoriei Constanta. Dosarele poarta numerele 11477, 11478 si 11479,  Fundatia Academiei, cu mandat de la Academia Romana, cerandu-si inapoi terenurile pe amplasamentele mentionate in Monitorul Oficial nr. 260/8 noiembrie 1948 sau dreapta compensatie.

Terenul Academiei incepe sa dispara

In 14 martie 2007, la sediul Primariei Constanta, presedintele executiv al Fundatiei Patrimoniu, academicianul Alexandru Bogdan, incheie cu doi oameni din subordinea primarului Radu Mazare o minuta. Documentul obtinut de Centrul de Investigatii Media prevede ca Academia renunta la a mai cere 103 din cele 452 de hectare de teren, pe motiv ca nu are dreptul de proprietate asupra respectivei suprafete.

Cele 103 hectare reprezinta o mare parte din terenul aflat pe teritoriul de astazi al orasului Constanta care, conform Monitorului Oficial din 1948, a apartinut Academiei Romane. Desi datele privind aceasta suprafata apar in Monitorul Oficial din 1948, motivul invocat pentru renuntarea la ele este ca "actele depuse nu fac dovada dreptului de proprietate".

  • Academie-14
  • Academie-15

Academicianul Alexandru Bogdan incheie apoi cu primaria lui Mazare, cu Primaria din Topalu si cu reprezentantii Comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate privata aspra terenurilor un numar de trei tranzactii, cate una pentru fiecare dosar, menite sa stinga litigiile din justitie. Intr-una dintre aceste tranzactii este prevazuta si renuntarea la cele 103 hectare pentru care Academia nu ar avea drept de proprietate.

In total, prin cele trei tranzactii, Fundatia Academiei renunta la aproximativ 245 de hectare de teren agricol si intravilan la care, conform Monitorului Oficial din 1948, avea dreptul, si care-i fusesera date la Topalu. In schimbul stergerii acestui teren din titlul de proprietate de la Topalu, autoritatile locale din Constanta se obliga sa reconstituie "cu celeritate" dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, prin restituiri in natura si, acolo unde nu se poate, prin terenuri in compensatie sau actiuni la Fondul Proprietatea.

Intr-o logica juridica neclara, partile convin, prin aceste tranzactii, ca titlul de proprietate emis pentru Academie in decembrie 2004 sa fie "anulat partial", urmand ca cele 245 de hectare ce fac obiectul intelegerilor sa fie scazute din totalul suprafetei de 452 de hectare de la Topalu.

  • Academie-16
  • Academie-17
  • Academie-18
  • Academie-19
  • Academie-20
  • Academie-21

Sentintele judecatoresti definitive si irevocabile date ca urmare a tranzactiilor din 2007 sint investite cu titlu executoriu abia in 27 ianuarie 2009.

Trei zile mai tarziu, in 30 ianuarie 2009, Fundatia Academiei, condusa de acelasi Alexandru Bogdan, cere Judecatoriei Constanta sa oblige Comisia de Fond Funciar a judetului sa emita un nou titlu de proprietate pentru terenul de la Topalu "aferent suprafetei care nu a fost niciodata anulata partial prin cele trei sentinte civile anterior indicate".

  • Academie-22
  • Academie-23

In acelasi document, Fundatia solicita Judecatoriei Constanta ca suprafata care i-a ramas in proprietate la Topalu "sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele sole: A119, A154, A169, A224, A204, A206, A399, A400, A789, A793, A745, A798 si A804".

"Aceste sole ne sunt strict necesare pentru desfasurarea de cercetari stiintifice aplicative de dezvoltare durabila si inovare tehnologica, fundamentate eco-economic", isi argumenteaza Alexandru Bogdan interesul special pentru aceste parcele de teren.

Beneficiarul terenului era insa Grivco

In 4 decembrie 2009, acelasi Alexandru Bogdan trimite o scrisoare Primariei Comunei Topalu. Prin acest document, autoritatea locala este anuntata ca Academia Romana renunta la 300 din cele 452 de hectare pe care le-a primit conform titlului de proprietate din 29 decembrie 2004, dar si un tabel cu amplasamentul exact a 117,4 hectare din totalul celor 152 la care inca nu a renuntat. In mare parte, in acest tabel se regasesc parcelele cerute explicit Judecatoriei Constanta.

"Va solicitam sa fiti de acord ca din cele 452 de hectare, conform titlului de proprietate nr. 1281/29.12.2004 (...), 152 de hectare sa ramana in continuare la Academia Romana pentru culturi agricole si activitati de introducere a progresului tehnic specifice dezvoltarii rurale durabile, iar 300 de hectare sa treaca imediat in proprietatea Primariei Comunei Topalu, pentru a le utiliza conform legislatiei in vigoare", scria Alexandru Bogdan in documentul adresat primarului din Topalu, Gheorghe Murat.

  • Academie-24
  • Academie-25

Documentul se incheie cu mentionarea unei persoane cu numele Ion Bebi, "colaboratorul" academicianului Alexandru Bogdan, indicat ca persoana de contact pentru a stabili toate detaliile privind cadastrul pe cele 152 de hectare de teren ramase in proprietatea Academiei conform titlului emis in 2004.

Conform Monitorului Oficial al Romaniei Partea a IV-a nr. 5175/19.IX.2008, Ion Bebi este administratorul numit de Grivco SA in compania EVN Windpower Development & Construction SRL, unde firma controlata de familia Voiculescu detinea la acel moment jumatate din actiuni, restul revenindu-i grupului austriac EVN.

  • EVN-Grivco-1
  • EVN-Grivco-2
  • EVN-Grivco-2010-1
  • EVN-Grivco-2010-2

Secretara Primariei Topalu a declarat Centrului de Investigatii Media ca, inainte de a primi scrisoarea, reprezentantul Academiei i-a trimis un tabel cu niste loturi de pamant carora sa le verifice in mod special disponibilitatea.

"Am verificat impreuna, la telefon, disponibilitatea suprafetelor care il interesau pe domnul Bogdan de la Bucuresti, si in baza discutiei ne-a trimis tabelul din scrisoare, care contine suprafetele care il interesau in mod deosebit. Nu mi-a spus explicit pentru ce-i trebuie, stiu ca era ceva legat de niste instalatii eoliene", a declarat functionarul de la Topalu.

Aceasta ne-a pus la dispozitie si tabelul primit initial, pentru verificare, pe care a facut propriile insemnari.

Academie 26

Din document rezulta ca acesta reprezinta o anexa la "Contractul de parteneriat privind exploatarea unor suprafete de teren situate pe raza administrativa a comunei Topalu, judetul Constanta".

Contractul, obtinut de Centrul de Investigatii Media, este incheiat intre Academia Romana, reprezentata prin Fundatia Patrimoniu, si SC EVN Windpower Development & Construction SRL. Academia este reprezentata de Alexandru Bogdan, presedintele Fundatiei Patrimoniu, iar firma privata de Lazar Mihai, actual presedinte si CEO al Grivco.

Anexa acestui contract, in care sint mentionate exact suprafetele de teren pe care Academia le inchiriaza firmei EVN Windpower Development & Construction SRL, se suprapune perfect tabelului cu parcelele cerute de Academie Primariei din Topalu in decembrie 2009.

  • C-Academie-01
  • C-Academie-02
  • C-Academie-03
  • C-Academie-04
  • C-Academie-05
  • C-Academie-06
  • C-Academie-07
  • C-Academie-08
  • C-Academie-09
  • C-Academie-10
  • C-Academie-11
  • C-Academie-12
  • C-Academie-13

Afacerea e una foarte buna pentru firma detinuta pe jumatate de Grivco: chiria anuala pe care o plateste pentru 117,4 hectare din terenul Academiei de la Topalu este de doar 18.000 de euro. Contractul este incheiat pe 25 de ani, perioada de viata a proiectului "estimata" de cele doua parti.

Proiectul urma sa aiba aproximativ intre 18 si 25 de turbine eoliene, "taxa anuala de folosire a terenului" fiind stabilita la o mie de euro pentru fiecare dintre acestea.

In declaratiile de interese depuse de-a lungul anilor de senatorul Dan Voiculescu, fondatorul Grivco, nu exista nicio referire la EVN Windpower Development & Construction SRL sau la vreun contract incheiat de aceasta cu Academia Romana. Contractul incheiat in septembrie 2009 ar fi trebuit mentionat in declaratia de interese din 2010, unde apar multe alte afaceri cu entitati de stat ale Grivco SA, inclusiv unele contracte cu Fundatia Patrimoniu a Academiei Romane, nu insa si contractul incheiat de EVN Windpower Development & Construction SRL, din care Grivco detine jumatate.

Legea ANI nu prevede in mod explicit ca se declara doar contractele cu institutii de stat incheiate direct de firmele la care titularul detine actiuni.

Centrul de Investigatii Media l-a contactat pe Horia Georgescu, presedintele ANI, pentru a-i cere o opinie in acest sens, insa oficialul a cerut timp pentru ca institutia sa ofere un punct de vedere oficial. Nu am primit raspunsul ANI pana la momentul publicarii acestei investigatii, insa seful ANI ne-a dat asigurari ca il vom primi in scurt timp. In momentul in care va sosi, il vom publica.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

LATER EDIT: In opinia ANI, fondatorul Grivco, Dan Voiculescu, a incalcat legea privind completarea declaratilor de interese.

Agentia Nationala de Integritate ne-a comunicat un punct de vedere, inregistrat de institutie sub numarul 10376/08.07.2014.

Conform documentului citat, Dan Voiculescu ar fi trebuit sa treaca in declaratia de interese contractul incheiat de EVN Windpower Development & Construction cu Academia Romana.

"Din cele expuse de dumneavoastră și din interpretarea sistematică a prevederilor legale incidente opinăm că un demnitar avand  o societate comerciala ce detine 50% intr-o alta societate comerciala care incheie contracte cu institutii ale statului are obligația legalã de a menționa în declarația de avere veniturile societății comerciale proprii  avute în urma acțiunilor deținute într-o altă societate comercială, iar în declarația de interese se vor menționa la punctul 1 numărul de acțiuni deținute într-o alta societate comerciala, iar potrivit  punctului 5 contractele incheiate de catre aceasta din urma cu institutii ale statului, în termenul și condițiile prevăzute de lege. Precizăm că opiniile exprimate mai sus reprezintă un punct de vedere şi nu o interpretare generală şi obligatorie a textelor de lege menționate", se arata in documentul ANI.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Proiectul parcului eolian pe care Grivco si EVN voiau sa-l construiasca la Topalu nu s-a materializat niciodata, probabil pentru ca intentia initiala a fost ca investitia sa fie finantata prin POS CCE. Astazi, Primaria din Topalu nu a emis niciun certificat de urbanism pentru un astfel de proiect, iar in bazele de date cu autorizatii temporare de racordare la sistemul energetic national nu exista nicio mentiune privind parcul EVN de la Topalu.

Intre timp, Grivco a iesit din actionariatul EVN Windpower Development & Construction SRL, care astazi este detinuta aproape integral de PNE Romania Wind Energy Holding, detinuta la randul ei de PNE Wind Ausland GMBH, firma gemana ce controleaza 80 la suta din companie, restul apartinand Wind Energy Investment SRL, controlata de doua persoane fizice, Dinca-Carjan Maria Cristina si Dinescu Daniela.

Reactii

In conferinta de presa de duminica, 6 iulie, am incercat sa aflam de la Dan Voiculescu despre business-ul Grivco de la Topalu, insa regulile impuse de gazde au fost clare: Dan Voiculescu nu raspunde decat intrebarilor ce tin de politica si, eventual, "de strategie", la intrebarile despre afacerile Grivco urmand sa raspunda "doamna Radulescu", una dintre colaboratoarele sale.

Dupa ce Dan Voiculescu s-a retras, am intrebat-o pe colega sa despre parteneriatul dintre EVN Windpower Development & Construction SRL, firma pe care Grivco a detinut-o pe jumatate, si Academia Romana. Aceasta a raspuns ca, desi intrebarea nu face obiectul conferintei de presa, va da raspunsurile cerute la finalul acesteia. Dupa incheierea evenimentului, bodyguardul lui Dan Voiculescu a transmis mesajul doamnei Radulescu: discutia nu va mai avea loc, conferinta de presa a luat sfarsit.

Primarul din Topalu, Gheorghe Murat, este suparat pe reprezentantul Academiei Romane.

"Pe noi omul asta de la Academie, domnu' Bogdan, ne-a incurcat rau de tot, domn'le! Am cerut in instanta anularea titlului de proprietate pentru cele 452 de hectare ale Academiei si emiterea unuia nou, pentru suprafata ramasa dupa inchiderea tuturor proceselor pe care le-au avut pe la Constanta. Am cerut anularea, acum asteptam sa decida instanta, iar in timpul asta noi nu putem sa facem nimic cu acel teren", a declarat Murat.

Centrul de Investigatii Media i-a solicitat un interviu academicianului Alexandru Bogdan, cel care a reprezentat Academia Romana in toata aceasta saga, pentru a-i oferi prilejul sa explice toate tranzactiile incheiate in numele Academiei in legatura cu terenurile de la Constanta. Intr-o discutie lunga, profesorul Alaexandru Bogdan a tinut sa precizeze ca terenul "nu este nicidecum pierdut".

Intr-o prima faza, acesta a declarat ca titlul de proprietate pentru terenul de la Topalu a fost emis fara stirea sa, in calitate de autor al demersurilor de recuperare a patrimoniului Academiei de la Constanta, asa cum apare el in Monitorul Oficial din 1948.

"Am ridicat titlul abia in 2006, cand, evident nemultumiti ca am primit un teren cu potential economic aproape de zero, am dat in judecata autoritatile, cerandu-ne bunurile noastre", a spus Alexandru Bogdan.

Acesta a explicat cele trei tranzactii prin care suprafata totala de 452 de hectare primita la Topalu este pierduta in proportie de peste jumatate.

"Acel teren nu s-a pierdut. Avem acolo promisiunea scrisa ca Primaria Constanta ne va reconstitui cu celeritate dreptul de proprietate asupra terenului nostru acolo unde se afla el de fapt. Promisiunea nu inseamna ca terenul s-a pierdut. Evident, obtinand acele promisiuni, am cerut ca respectivele suprafete sa fie scazute din titlul de la Topalu", a explicat Alexandru Bogdan.

Intrebat ce a primit in schimbul stergerii acelor 245 de hectare din titlul de proprietate pe care l-a primit in 2004, academicianul Bogdan a afirmat ca acele tranzactii, ramase definitive prin hotarari judecatoresti, 'consfintesc dreptul de proprietate al Academiei asupra acelor terenuri".

"Academia poate sa ceara chirie de la toti care au construit ceva pe acele terenuri", spune, la modul teoretic, profesorul Bogdan.

In realitate, acesta admite ca in schimbul celor 245 de hectare in Constanta, a primit de la Primaria lui Mazare doua terenuri in suprafata totala de circa 2.000 de metri patrati si alti 14.000 de metri patrati de la Ministerul Apararii, teren ramas dupa dezafectarea unei unitati militare. Asadar 16.000 de metri patrati in Constanta pentru 245 de hectare la Topalu.

In continuare, profesorul Bogdan a spus ca in 2009 a inceput sa realizeze potentialul eolian al terenului de la Topalu si astfel a intrat in parteneriat cu oamenii lui Voiculescu. Precizand totusi ca nu stia ca firma are legaturi cu Grivco.

Intrebat cum a stiut care din parcelele inscrise in titlu are potential eolian, academicianul nu a putut raspunde. Nu a putut sa explice, asadar, pe ce studii s-a bazat atunci cand a cerut Judecatoriei Constanta ca anumite parcele sa ramana in titlul de la Topalu, mai ales ca la acel moment nu fusese incheiat parteneriatul cu EVN/Grivco.

Intr-o prima faza, academicianul a precizat ca proiectul era unul experimental, nicidecum unul comercial, insa, contrazis cu elementele clare din contractul pe care el insusi l-a semnat, a cerut un ragaz pentru a se documenta. Reprezentantul Academiei nu a putut preciza nici daca institutia pe care o reprezinta a incasat sau nu vreun ban in urma contractului de parteneriat pentru parcul eolian.

Din cauza unor probleme tehnice pentru care ne cerem scuze, partea a doua a interviului este disponibila doar audio, la o calitate mai slaba.

(Material realizat in proiectul “Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt“, derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Cea mai influentă grupare criminală de la granița de vest a Ucrainei a vândut arme rusești reporterilor OCCRP. Tranzacțiile au avut loc acum o lună, în Chișinău, Republica Moldova, la 180 de kilometri distanță de portul ucrainean Odessa. Armele provin din depozitele Armatei a 14-a, a Federației Ruse, care staționează de peste 20 de ani în regiunea rusofonă separatistă Transnistria, cu misiune oficială de “menținere a păcii”.

(Investigatie realizata de RISE Project)

CONTEXTUL este dominat de războiul civil din Ucraina – izbucnit după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia – război care a animat piața neagră a armelor de foc în zonă și care tinde să se extindă dinspre estul țării către sudul cu ieșire la Marea Neagră.În perioada 13-18 mai, OCCRP a achiziționat incognito un lansator de grenade anti-tanc și un pistol semi-automat. Totul s-a întâmplat la zece zile după masacrul din Odessa, soldat cu peste 40 de morți și sute de răniți în lupte de stradă, dar și cu acuzații ale serviciilor de securitate ucrainene potrivit cărora în incidente au fost implicate grupări paramilitare din republica separatistă Transnistria.

Vanea arestat

DEALERUL este unul dintre cei mai vechi și temuți lideri interlopi din Republica Moldova. I se spune“Vanea Pisateli”, are 42 de ani, iar numele său real este Ion Anton Druță.

Ultima arestare a lui “Pisateli” s-a petrecut acum un an, în iulie 2013, când  autoritățile moldovenești au simțit nevoia să marcheze momentul printr-o conferință de presă la nivel înalt.

“Ion Druţă este o autoritate în lumea interlopă. Reţinerea lui este un succes al poliţiei“, a declarat atunci Ion Bodrug, şeful Poliției din Moldova. Oficialul a mai dezvăluit că “Pisateli” era monitorizat de mai mult timp, fiind reţinut exact când încerca să se ascundă.

Cu acel prilej festiv, Dorin Recean, ministrul Afacerilor Interne din Moldova, a declarat, la rândul lui, că ofițerii care l-au încătușat pe “Pisateli” vor fi decoraţi, dar fără a fi publicate numele lor.

Arestarea lui “Pisateli” din iulie anul trecut a survenit sentinței emisă de Curtea de Apel Chişinău, prin care liderul interlop a fost condamnat la douăzeci de ani închisoare pentru un triplu omor comandat în 1998. Dar cei douzeci de ani de închisoare s-au comprimat rapid în șapte luni, după ce Curtea Supremă din Moldova a dispus, în aprilie anul curent, rejudecarea dosarului și eliberarea lui “Pisateli”.

INTERPOL The Writer Și Interpol îl vânează, încă din iulie 2013, la cererea autorităților din România. În București, moldoveanul este acuzat că a organizat un asasinat la comandă pe frontul unui război interlop. Potrivit poliției române, “Pisateli” l-ar fi adus în România pe asasinul moldovean Vitalie Proca, i-a dat acestuia informaţiile despre țintă și a intermediat suportul logistic, adică o mașină cu numere de Bulgaria, automatul Kalaşnikov şi pistolul Makarov, utilizate în atentatul care a avut loc în noiembrie 2012 în cartierul bucureștean Vitan. Victima însă a fost alt bărbat, confundat de Proca cu ținta reală a asasinatului și ciuruit cu șase gloanțe. Ca prin minune, omul a supraviețuit, așa cum a facut-o și bancherul rus, Gherman Gorbuntsov, o altă țintă în care Vitalie Proca a descărcat șapte gloanțe, la Londra, în martie 2012. 

La 17 ani, Proca a torturat și ucis două femei, de față fiind un copil mic, în noaptea de Crăciun a anului 1998. A fost eliberat din închisoare în 2010 de un judecător moldovean, anchetat din acest motiv, dar a ajuns din nou după gratii. Inițial în Moscova, de unde, în noiembrie 2013, a fost extrădat în București.

Și frații lui “Pisateli” sunt închiși în România pentru că ar fi organizat uciderea unui afacerist din Bacău în casa lui de vacanță. Detalii, AICI.

GRUPAREA din care face parte “Pisateli” este condusă de <hoțul în lege> Ion Gușan, zis “Nicu  Patron”.

Formată în principal din rakeți moldoveni și transnistreni, rețeaua Patron s-a specializat, de-a lungul timpului, în trafic de persoane, contrabandă de țigări, taxe de protecție și asasinate la comandă.

Patron

În septembrie anul trecut, liderul suprem al grupării, Ion Gușan, a fost arestat în România de către Direcția de Investigare a Infacțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT).

“Patron” și doi aghiotanți ai săi, Valeriu Gori și Vasile Trohin, sunt acuzați de contrabandă cu țigări și constituire de grup criminal organizat.

Dosarul penal, în care sunt judecați mai mulți membri ai rețelei împreună cu fiul unui șef din poliția română, îl vizează și pe “Pisateli”. Detalii, AICI.

Între timp, la începutul anului, “Nicu Patron” a primit un nou mandat european de arestare, de data aceasta din Italia. El a fost inculpat într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului din Veneția, sub suspiciunile de trafic de persoane și activități de tip mafiot. “Patron” ar urma să fie predat italienilor doar după ce în România se vor soluționa definitiv alte două cauze în care este judecat. În cel mai vechi dintre ele (2007), “Patron” a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru trafic de migranți introduși cu acte false în spațiul Schengen. 

În 2001, printr-un ritual specific, “Nicu Patron” a fost “botezat” drept <vor v zakone>– ceea ce în rusă înseamnă <hoț în lege>. Gruparea Patron este organizată pe principii militare și funcționează după toate regulile de fier ale mafiei ruse. Au un buget propriu, numit “obceac”, în care se varsă  profiturile obținute din activități criminale. <Hoții în lege> se bucură de acest statut toată viața și au drept de moarte asupra locotenenților care încalcă legile nescrise ale organizației. Teritoriul tradițional al grupării Patron include Moldova, Transnistria, România, Bulgaria, Serbia și sudul Ucrainei – deși cele mai profitabile operațiuni criminale erau realizate în țările vest-europene.

Organizațiile de tip <vor v zakone> au apărut la începutul anilor ’30 ai sec. XX în locurile de detenţie ale Uniunii Sovietice. “Nicu Patron” era ultimul hoț în lege moldovean aflat în libertate.

Screen Shot 2014 07 02 at 6.45.51 PM

În piramida de putere a grupării Patron, “Pisateli” se situează în palierul superior, imediat sub Valeriu Gori, zis “Valera”, care servește pe post de număr doi. Procurorii români îl descriu pe “Pisateli” ca fiind cel mai periculos membru al structurii criminale: “(…) este implicat într-o gamă largă de infracțiuni transfrontaliere, coordonează și supraveghează nucleul grupării infracționale care acționează pe teritoriul Republicii Moldova, pe linia obținerii de importante venituri ilicite prin implicare în activități de reglare de conturi, amenințări cu violență, recuperări de creanțe, acțiuni de pedepsire etc.” 

Altfel spus, prin natura funcției sale în organizație, “Pisateli“ reprezintă brațul armat, adică șeful brigăzilor de rakeți formate din sute de luptători și sportivi ai cluburilor din Moldova pe care tot el le gestionează. Dincolo de recuperări, intervenții, execuții și taxe de protecție, “soldații lui Pisateli” s-au impus în regiune inclusiv prin capacitatea lor permanentă de a se înarma până-n dinți.

NEGOCIEREA pentru cumpărarea armelor rusești s-a purtat în diferite locații și momente. În general, întâlnirile OCCRP cu “Pisateli” s-au derulat în spații publice și, rareori, la clubul său privat de pe-o stradă centrală din Chișinău. Aproape toate au fost înregistrate audio și filmate de la distanță, însumând zeci de ore de discuții. Dacă la început liderul interlop a fost extrem de reticent, gheața s-a topit când a început să creadă că nu vorbește cu jurnaliști, ci cu un fel de spioni occidentali.

photo 1

Prima dată când “Pisateli” a propus reporterilor să cumpere armament s-a întâmplat în vara anului trecut. Atunci era vorba despre pistoale automate AK-47 (Kalasnikov), pe care, a dat de înțeles “Pisateli”, le poate furniza oricând în cantități apreciabile. În acea perioadă, subiectul arsenalului de care-l deține a revenit frecvent în discuțiile liderului interlop cu OCCRP. Exact cu o zi înainte să fie încarcerat pentru acel triplu omor comandat în 1998, “Pisateli” a povestit cum a primit solicitări chiar și în timpul revoluției anti-comuniste din Republica Moldova, în aprilie 2009, din rațiuni ce luau în calcul folosirea unor arme neidentificabile împotriva protestatarilor care incendiaseră Parlamentul.

Câteva luni mai târziu, pe fondul tulburărilor din Ucraina, “Pisateli”, aflat în spatele gratiilor, și-a reînnoit oferta în ciuda faptului că înfunda celebrul Izolator 13, închisoarea de maximă siguranță din Chișinău. El a menținut legătura cu reporterii exclusiv prin intermediul aplicației Viber, instalată pe un smartphone de care dispunea în fiecare seară. Pe această cale, în februarie, când Viktor Ianukovici a fugit, “Pisateli” a anticipat corect evoluția geopolitică a regiunii, relansând, totodată, vechea propunere. Mesajele sale au fost însoțite de cunoscuta imagine al lui Al Pacino, în filmul Scarface, golind încărcătorul unei mitraliere de calibru mare: “De astea nu aveți nevoie? Cred că războiul în UKR abia se începe.”

Tot de pe un cont de Viber, aferent unui număr de mobil înregistrat în Belarus, “Pisateli” a reluat legătura cu OCCRP, în aprilie, la scurt timp după ce a fost eliberat. Prima întâlnire a avut loc la hotelul Codru, iar a doua, pe 13 mai, la hotelul Leogrand – ambele, în Chișinău. La Leogrand, interlopul a discutat prima dată aplicat cu jurnaliștii incognito despre procurarea de armament din stocurile Armatei a 14-a a Federației Ruse, detașată la mai puțin de 80 de kilometri distanță de capitala Moldovei, în auto-proclamata republică separatistă Transnistria. 

photo 11 

Încă din anii ’90, corpul de armată pe care Kremlinul îl menține în zonă a fost semnalat ca sursă permanentă de arme de foc pentru beneficiari de tot felul: de la criminalitatea din regiune până la războaiele din vestul Africii. Și arsenalul lui “Pisateli” provine de aici, aspect pe care șeful interlop l-a confirmat de trei ori pe parcursul discuțiilor cu reporterii OCCRP.

The Writer

În linii mari, planul convenit cu “Pisateli” sună simplu: el s-a angajat să livreze 30 de pistoale militare și 5 lansatoare de grenade din dotarea armatei ruse, cu muniție și echipament auxiliar complet, direct în Ucraina, într-o locație din apropiere de Odessa ce urma a fi stabilită ulterior. Acolo, un om de încredere al reporterilor incognito ar fi trebuit, în teorie, să preia transportul. Ca să pregătească tot, “Pisateli” a cerut un răgaz de maximum o săptămână, din cauza circumstanțelor de pe piață, relatate destul concis: “acum e cerere mare din cauză de Ucraina / mare parte au fost mutate acolo / toată lumea caută.”  

Ascultă înregistrările AICIAICI și AICI.

Cererea mare din Ucraina se reflectă și în prețurile armelor. Un pistol rusesc, indiferent de tipul său,Makarov, Baikal sau TT, costă doar 800 de euro. Un lansator de grenade în trusa originală rămâne mai scump, chiar și după ce fiecare a mai lăsat de la el. Preț final: 1000 de euro bucata. Toată marfa ar fi costat 29.000 de euro, iar plata trebuia făcută în două tranșe: jumătate în avans, restul după livrare.

În etapa următoare, echipa OCCRP a cumpărat un lansator de grenade anti-tanc și un pistol semi-automat, ambele cu titlul de “mostre”, pe care “Pisateli” le-a furnizat într-un timp record.

TRANZACȚIILE s-au făcut în mașina lui, un Wolksvagen Tiguan înmatriculat în Chișinău, ceea ce a presupus măsuri de protecție sporite din partea traficanților.

“Pisateli” trăiește veșnic în alertă, niciodată nu vorbește mult, observă tot și are reflexele omului obișnuit să fie vânat din toate direcțiile. Ori, în acest moment, mandatul internațional de arestare se suprapune cu tensiuni interlope generate de greșelile”asasinului Proca, omul său. Greșeli care l-au făcut să spună: “În lumea noastră greșeala asta se face doar o dată (…) Asasinii nu trăiesc mult.”

Viața lui “Pisateli” este un manual de luptă împotriva tuturor. Nu bea, nu fumează, doar pokerul e viciul său de larg consum. Deși nu-i foarte înalt, are corpul lucrat la sală, un tatuaj tribal pe antebrațul stâng, o cicatrice de cuțit pe gât, nervi de oțel și ochi de husky siberian. Poveștile lui de cafenea sunt despre execuții nocturne în pădure, răfuieli armate cu polițiști, arestări și evadări. Aproximativ jumătate din tovarășii săi evocați sunt morți, unii de glonț, alții de supradoză și, în ansamblu, autobiografia lui sună ca un foileton rusesc cu șefi mafioți. Totuși, respinge din start eticheta de <interlop> și, în timp ce pretinde public că este <om de afaceri>, în particular admite că-i <haiduc>, că aparține unei alte lumi cu alte reguli.

Screen Shot 2014 07 03 at 8.24.51 AM 3

Iar prima regulă e să nu te urmărească nimeni, niciodată. În consecință, “Pisateli” folosește toate metodele contra-informative pe care le are la îndemână. De multe ori nu e singur, are propria lui “coadă” anti-filaj, iar atunci când situația o impune, se învârte haotic cu mașina într-un cartier liniștit din Chișinău, cu străzi înguste, perpendiculare, ca un labirint simetric în care poți observa mereu dacă alt automobil dă colțul după tine. Acolo, lângă Universitatea de Stat, cu privirea înfiptă în oglina retrovizoare, “Pisateli” a predat pistolul semi-atomat reporterilor OCCRP. Arma se afla împachetată într-o cârpă cu pete de pâmânt, totul fiind îndesat într-o pungă banală de supermarket. 

A doua zi, același loc. În habitaclul Tiguanului ce rula prudent prin cartierul de case, “Pisateli” a încasat 1000 de euro, contravaloarea unui lansator de grenade anti-tanc plătită de jurnaliștii incognito. 

lansator

Lansatorul a venit, 24 de ore mai târziu, tot cu Tiguanul. Preluarea însă a fost ceva mai sofisticată, așa că echipele s-au împărțit. Mașina care l-a adus pe “Pisateli” la hotelul Leogrand s-a retras la un kilometru și ceva, în parcarea hotelului Codru, unde a rămas descuiată sub supravegherea distantă a unui raket din brigadă. Simultan, la Leogrand, “Pisateli” și-a băut ceaiul verde împreună cu un reporter, iar la Codru, celălalt reporter a trecut lansatorul de grenade dintr-o mașină într-alta.

Odată încheiată operațiunea, “Pisateli” s-a dus în parc să se plimbe cu băiețelul lui blond, de numai patru ani, de care este profund atașat.

“MOSTRELE” achiziționate de la Pisateli sunt, prin urmare, un lansator de grenade anti-tanc și un pistol militar semi-automat.

Screen Shot 2014 07 03 at 9.17.02 AM

Lansatorul de grenade anti-tanc model RPG-18 Mukha, produs pentru infanteria rusă, are calibru 64 mm, greutate de 2,6 kilograme încărcat, rază de tragere de aproximatix 200 de metri și e capabil să penetreze blindaje de 375 mm sau un zid de cărmidă gros de un metru. 

Pistolul TT-33 (Tula-Tokarev) are un calibru de 7,62 mm și poate penetra casca unui soldat, un strat de apă de 120 cm, 35 de cm de nisip, un trunchi de pin de 15 cm sau capul unui urs. A fost folosit de armata și miliția sovietică.

Screen Shot 2014 07 03 at 9.07.57 AM

AUTORITĂȚILE au primit în timp util, de la OCCRP, coordonate GPS și poze ambientale ale locului în care au fost îngropate cele două arme rusești cumpărate de pe piața neagră: o pădure la patruzeci de kilometri până-n frontiera estică a Uniunii Europene.

“Pisateli” se mișcă liber în Moldova și Transnistria, fără a putea fi extrădat în lipsa vreunui acord bilateral. El continuă să administreze ce a mai rămas dintr-un imperiu criminal ridicat în logica aniilor ’90, vremea de aur a brigăzilor de rakeți, într-o țară săracă din fostul lagăr sovietic, cu trupe străine pe teritoriu și blocată între război civil la est și graniță securizată la vest.

Mihai Munteanu

FOTO/VIDEO: Mihai Pogan, Matt Sarnecki, Mihai Dină, Romana Puiuleț, Mirela Bichigeanu

*Proiect de investigații dezvoltat de Organized Crime and Corruption Reporting Project și realizat de RISE Project.

 

Pe ordinea de zi a sedintei din 2 iulie a Guvernului Ponta se afla un proiect de hotarare de guvern ce prevede concedierea a 2.500 de angajati ai CFR Marfa. Viitorii someri ar urma sa primeasca, potrivit proiectului de act normativ obtinut de Centrul de Investigatii Media, compensatii in suma totala de 68.176.000 de lei, din care 17.044.000 de lei numai in 2014.

Nota de fundamentare a proiectului de HG - care nu este semnata decat de ministrul Transporturilor, Ioan Rus, nu si de ministrii Finantelor, Bugetului si Muncii - vorbeste explicit despre concedierea a 2.500 de angajati ai CFR Marfa incepand cu luna iulie a anului in curs.

"Scopul prezentului act normativ il reprezinta aprobarea alocarii unei sume din bugetul asigurarilor pentru somaj pe anul 2014 pentru plata venitului lunar de completare prevazut de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 36/2013. Venitul lunar de completare va fi acordat celor 2.500 de persoane disponibilizate de la SNTFM CFR Marfa SA, urmare a aplicarii planului de disponibilizare aprobat de conducerea acestei societati in conformitate cu dispozitiile articolului 2 din OUG 36/2013. Concedierea salariatilor SNTFM CFR Marfa SA se va face incepand cu luna iulie 2014 si este necesara alocarea de la bugetul asigurarilor pentru somaj a sumei totale de 68.176.000 de lei, din care in anul 2014 suma de 17.044.000, in anul 2015 suma de 34.088.000 de lei si in anul 2016 suma de 17.044.000 de lei", se precizeaza in sectiunea "schimbari preconizate" din nota de fundamentare actului normativ, obtinuta de Centrul de Investigatii Media.

  • HG-Rus-1
  • HG-Rus-2
  • HG-Rus-3
  • HG-Rus-4
  • HG-Rus-5

Contactat marti seara de Centrul de Investigatii Media, ministrul Transporturilor, Ioan Rus, a confirmat ca a transmis, in cursul aceleiasi zile, proiectul de act normativ catre Guvern, pentru a fi pus pe ordinea de zi a sedintei.

Ministrul Ioan Rus a explicat lipsa avizelor celorlalte ministere din Guvern prin aceea ca actul normativ "se afla deja in circuitul de avizare" si ca pana la ora sedintei de Guvern va avea deja toate semnaturile. Actul, a mai spus ministrul, a fost avizat in urma cu cateva saptamani, cand a fost promovat de predecesorul sau, Dan Sova, documentul de acum nefiind decat o adaptare la situatia de dupa schimbarea titularului portofoliului Transporturilor.

Pe de alta parte, Rus a mai declarat, marti seara, ca miercuri dimineata urmeaza o noua runda de discutii cu reprezentantii companiilor, in incercarea de a-i salva pe cei 2.500 de angajati de la CFR Marfa de la concediere.

"Totusi, sansele sa se intample asta (concedierea celor 2.500 de salariati, n.r.) sint maxime, dar vedem maine", a declarat marti seara pentru Centrul de Investigatii Media ministrul Ioan Rus.

Miercuri dimineata, dupa intalnirea cu sefii companiilor din subordine, ministrul Ioan Rus a declarat ca nu s-a putut gasi o solutie care sa evite concedierea angajatilor, astfel ca va merge mai departe cu propunerea de HG pentru alocarea de fonduri pentru salariile compensatorii.

"Este o chestiune care, din pacate, nu are alta solutie. Vom merge cu proiectul astazi in sedinta de guvern si speram sa avem un raspuns pozitiv si de la celelalte ministere implicate astfel incat cei care pleaca sa-si primeasca salariile compensatorii. Speram la o decizie astazi", a declarat miercuri dimineata Centrului de Investigatii Media ministrul Transporturilor, Ioan Rus.

HG Rus 6

CFR Marfa este aproape de a pierde unul dintre contractele vitale pentru supravietuirea companiei, cel pentru transportul carbunelui pentru CE Oltenia, caz aflat in atentia procurorilor urmare a unei reclamatii facute de predecesorul lui Ioan Rus, Dan Sova.

Cu mai putin de o luna inainte de  demisiona din functia de ministru al Transporturilor, Dan Sova si-a reclamat subordonatii la DNA in legatura cu posibile infractiuni in contextul licitatiei pentru transportul carbunelui pentru Complexul Energetic Oltenia. In plangerea transmisa de Sova procurorului general al DNA, Laura Codruta Kovesi, fostul ministru al Transporturilor afirma ca suspecteaza conducerea CFR Marfa de participare la o actiune concertata menita sa destabilizeze economic compania de transport de marfa.

In plangerea transmisa de Sova la DNA, fostul ministru afirma ca reprezentantii CFR Marfa, nimeni altii decat subalternii sai din Ministerul Transporturilor, au intocmit sase oferte de pret diferite. Sova le cere procurorilor anticoruptie sa afle cine si de ce a decis sa depuna plicul cu cea mai mica valoare, respectiv 256.484.282 de lei, cu circa un milion mai mare decat pretul propus de grupul lui Gruia Stoica, declarat in final adjudecatar al licitatiei, pe criteriul celui mai mic pret.

In acelasi document, obtinut de Centrul de Investigatii Media, Sova reclama si faptul ca firmele lui Gruia Stoica au castigat aceasta licitatie folosindu-se de active ale Rolling Stock Company SA, vagoane care provin insa tot de la CFR Marfa si care au putut fi folosite in licitatie impotriva companiei de stat tocmai printr-un act semnat de sefii acesteia din urma.

Contractul, unul vital pentru supravietuirea CFR Marfa, a fost castigat la mustata de un consortiu condus de Grup Feroviar Roman (GFR), compania condusa de Gruia Stoica, in luna mai. CE Oltenia isi cauta atunci un partener care sa transporte pe calea ferata carbunele necesar functionarii sucursalelor sale in urmatorii trei ani.

Despre aceasta licitatie, Centrul de Investigatii Media a scris mai multe aici.

Cu mai putin de o luna inainte de  demisiona din functia de ministru al Transporturilor, Dan Sova si-a reclamat subordonatii la DNA in legatura cu posibile infractiuni in contextul licitatiei pentru transportul carbunelui pentru Complexul Energetic Oltenia. In plangerea transmisa de Sova procurorului general al DNA, Laura Codruta Kovesi, fostul ministru al Transporturilor afirma ca suspecteaza conducerea CFR Marfa de participare la o actiune concertata menita sa destabilizeze economic compania de transport de marfa.

In plangerea transmisa de Sova la DNA, fostul ministru afirma ca reprezentantii CFR Marfa, nimeni altii decat subalternii sai din Ministerul Transporturilor, au intocmit sase oferte de pret diferite.Sova le cere procurorilor anticoruptie sa afle cine si de ce a decis sa depuna plicul cu cea mai mica valoare, respectiv 256.484.282 de lei, cu circa un milion mai mare decat pretul propus de grupul lui Gruia Stoica, declarat in final adjudecatar al licitatiei, pe criteriul celui mai mic pret. 

In acelasi document, obtinut de Centrul de Investigatii Media, Sova reclama si faptul ca firmele lui Gruia Stoica au castigat aceasta licitatie folosindu-se de active ale Rolling Stock Company SA, vagoane care provin insa tot de la CFR Marfa si care au putut fi folosite in licitatie impotriva companiei de stat tocmai printr-un act semnat de sefii acesteia din urma. 

Contractul, unul vital pentru supravietuirea CFR Marfa, a fost castigat la mustata de un consortiu condus de Grup Feroviar Roman (GFR), compania condusa de Gruia Stoica, in luna mai. CE Oltenia isi cauta atunci un partener care sa transporte pe calea ferata carbunele necesar functionarii sucursalelor sale in urmatorii trei ani.

Acest contract, estimat initial la o suta de milioane de euro, a fost adjudecat de firma privata in dauna companiei de stat, diferenta dintre sumele propuse de CFR Marfa si GFR fiind infima. Aceasta diferenta suspect de mica a declansat un scandal in urma caruia patronul Gruia Stoica si avocatul Doru Bostina au fost arestati si sint in prezent trimisi in judecata pentru ca ar fi trucat licitatia.

Plangerea depusa de fostul ministru Dan Sova a plecat de la Ministerul Transporturilor in 27 mai 2014, la cinci zile dupa deschiderea ofertelor celor doua competitoare, CFR Marfa si GFR. Fostul titular al portofoliului de la Transporturi le cere procurorilor sa inceapa o ancheta in rem pentru posibile infractiuni de serviciu in legatura cu licitatia pentru contractul propus de CE Oltenia.

Anuntul privind aceasta licitatie a fost facut de autoritatea contractanta, respectiv Complexul Energetic (CE) Oltenia, in 9 mai 2014. Compania de stat cauta un prestator de "servicii de transport feroviar de carbune pentru sucursala Electrocentrale Turceni, Sucursala Electrocentrale Craiova II si Sucursala Electrocentrale Isalnita" care sa-i fie prestate timp de trei ani, ofertele primite urmand sa fie deschise in 22 mai 2014.

Licitatia era, practic, o reluare a unei proceduri din ianuarie 2014, cand, pentru aceleasi servicii, CFR Marfa a cerut un pret de aproximativ 357 de milioane de lei. Pentru acest motiv, in plangerea transmisa DNA Sova afirma: "(...) nu ne explicam cum s-a ajuns la o diferenta atat de mare intre cele doua oferte financiare intr-o perioada atat de scurta de timp".

"Chiar si in conditiile prezentarii unei oferte cu o valoare mult scazuta fata de oferta initiala, este de remarcat faptul ca CFR Marfa a intocmit o oferta suspect de apropiata de valoarea (propusa de membrii - n.r.) asociatiei conduse de Grup Feroviar Roman SA", scrie fostul ministru Dan Sova in plangerea penala.

In contextul diferentei infime dintre cele doua oferte, Sova atrage atentia asupra confidentialitatii ofertei CFR Marfa, amintind procurorilor de faptul ca, la trei zile dupa invitarea companiei la licitatia CE Oltenia, directorul acesteia, Dan Valentin Belcea, si-a dat demisia din aceasta functie, iar succesorul sau, Pavel Barculet, numit in functie in 19 mai, a cerut abia in 20 mai confidentialitate totala in legatura cu pretul licitat.

Oferta CFR Marfa: sase plicuri cu sume diferite. De ce?

Toata aceasta poveste complicata, cu demisii, mita, trafic de influenta si arestari, se complica si mai tare atunci cand, in 22 mai, in ziua in care CFR si GFR urmau sa depuna ofertele in plic inchis,reprezentantul CFR Marfa se duce la licitatie cu sase plicuri cu oferte diferite, cea mai mare valoare fiind cea estimata de autoritatea contractanta, respectiv 467 de milioane de lei, iar cea mai mica exact cea transmisa, respectiv 256 de milioane de lei.

Informatia referitoare la cele sase plicuri apare in clar in plangerea lui Sova, pe care v-o prezentam mai jos, la pagina 3.

Pe de alta parte, conform documentului, GFR si-a depus oferta de 255 de milioane de lei la ora 12.42, iar CFR Marfa a depus plicul cu oferta de 256 de milioane de lei la 12.56.

Sova intreaba, DNA trebuie sa raspunda

Diferenta mica dintre cele doua preturi cerute precum si toate celelalte necunoscute de mai sus, l-au facut pe Dan Sova sa transmita DNA cateva intrebari la care "Ministerul Transporturilor nu detine un raspuns la acest moment".

Prima dintre ele: de ce s-au facut sase plicuri si nu cel mult doua (unul cu pretul estimat de CE Oltenia in cazul in care CFR Marfa nu ar fi primit o contraoferta si unul cu pretul cel mai mic, care sa-l bata pe cel al eventualului concurent, n.r.).

A doua intrebare: de ce nu s-a secretizat modul de calcul al pretului inainte ca procedura sa inceapa?

A treia intrebare si, judecand dupa ipoteza care contine date extrem de exacte, cea esentiala: "cu cine au luat legatura reprezentantii CFR Marfa in cadrul procedurii de atribuire si sub ce forma, intre 12.42 si 12.56, si cine a luat hotararea de a depune plicul cu valoarea cea mai mica.

Centrul de Investigatii Media a incercat sa ia legatura cu domnii Bercea si Barculet, insa acestia nu au putut fi gasiti la numerele de telefon cunoscute.

Concluzie: Sova acuza blatul CFR-GFR

In ciuda faptului ca isi asuma ca nu are date importante in legatura cu aceasta licitatie, Dan Sova formuleaza, totusi, o acuzatie in clar, dar si aceasta la modul general.

"Suspectam ca pretul oferit de CFR marfa nu este un pret dat in vederea obtinerii unui profit, ci este vorba de o actiune concertata a unor persoane (inclusiv din personalul CFR Marfa) care, impreuna cu Grup Feroviar Roman SA, sa conduca la destabilizarea economica si a viabilitatii CFR Marfa, in vederea fortarii privatizarii la o valoare de piata mult mai scazuta decat cea din momentul de fata", scrie fostul ministru, in pagina a patra a documentului pe care vi-l prezentam in exclusivitate.

  • Plangere-Sova-1
  • Plangere-Sova-2
  • Plangere-Sova-3
  • Plangere-Sova-4
  • Plangere-Sova-5

Un alt blat: Rolling Stock Company

O alta acuzatie voalata a lui Sova in legatura cu aceasta licitatie vizeaza un non-combat, daca nu chiar un alt blat al celor din CFR Marfa in legatura cu activele Rolling Stock Company. Este vorba de faptul ca, practic, urmare a neglijentei sau complicitatii celor din CFR Marfa, consortiul controlat de Gruia Stoica invinge firma de stat la aceasta licitatie chiar cu asset-uri apartinand CFR Marfa.

Detaliile, care pot fi citite in pagina 2 a documentului prezentat, pot fi rezumate simplu: Rolling Stock Company, o firma controlata de GFR dar in care CFR Marfa a venit cu cateva mii de vagoane si cateva zeci de locomotive, incheie cu una dintre companiile lui Stoica un contract de inchiriere pentru 650 de vagoane exact pentru perioada in care acestea ar fi fost folosite in contractul cu CE Oltenia.

Adica firmele lui Gruia Stoica inchiriaza vagoanele CFR Marfa si castiga apoi licitatia in dauna acesteia tocmai pentru ca avea aceste vagoane disponibile, iar CFR Marfa nu a facut nimic pentru a-si securiza pozitia si a-l contracara astfel pe viitorul concurent.

Context

Sova insusi afirma, in documentul inaintat DNA si inregistrat de procurori in 28 mai, ca acest contract este unul 'de o importanta majora pentru companie".

Specialistii consultati de Centrul de Investigatii Media apreciaza chiar ca acest contract este unul "de viata si de moarte" pentru CFR Marfa.

"Acest contract e vital pentru CFR Marfa. Compania si-a pierdut jumatate din cifra de afaceri intre 2008, cand inregistra 465,6 milioane de euro si pierdea 45 de milioane euro, si 2013, cand a ajuns la abia 200 de milioane de euro, iar pierderile crescusera cu o treime, la 60 de milioane de euro. Vorbim, prin urmare, despre un contract a carui valoare totala inseamna jumatate din cifra de afaceri anuala a CFR Marfa, iar pierderea lui poate insemna sfarsitul, chiar daca nici cu el lucrurile nu devin roz", a declarat pentru Centrul de Investigatii Media Razvan Zamfir, managing editor laBusiness Cover.

In opinia lui Zamfir, povestea licitației CE Oltenia trebuie citita in cheia dizolvarii continue a CFR Marfa din ultimii 25 de ani.

"Mai mereu s-a gasit cineva care sa fie cu un pas inainte și adesea cineva-ul respectiv a fost GFR, care, alaturi de alte companii de profil, s-a urcat treptat pe umerii CFR Marfa, probabil cu complicitatea sefilor companiei de stat si a autoritatilor", rezuma specialistul citat relatia dintre CFR Marfa si GFR.

In prezent, desi a castigat contractul scos la licitatie de CE Oltenia, GFR nu a inceput sa lucreze, CFR Marfa contestand rezultatul la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).

In urma cu cinci zile, reprezentantii CNSC au respins contestatia CFR Marfa, insa decizia poate fi atacata la Curtea de Apel Bucuresti in termen de zece zile de la pronuntare.

Fostul ministru al Transporturilor Dan Sova a anuntat ca a depus aceasta plangere inca din 10 iunie, insa la acel moment a dat extrem de putine detalii in legatura cu continutul ei.

Fostul ministru al Transporturilor Dan Şovaa declarat in 10 iunie agentiei MEDIAFAXcă a depus plângere penală in rem pentru această licitaţie unde diferenţa dintre preţurile solicitate a fost minimă şi că procedura trebuie reluată întrucât au fost depuse doar două oferte.

"Nu se poate declara un câştigător, condiţia din caietul de sarcini era să fie trei oferte, ori au existat numai două. Va trebui s-o reia", a fost tot ce a declarat atunci fostul ministru, precizand de asemenea ca plangerea este formulata in rem.

O zi mai tarziu a venit si reactia oficiala a GFR, care afirma ca nu exista motive pentru anularea licitatiei si ca rezultatul ei aduce beneficii CE Oltenia, care in prezent plateste preturi mult mai mari decat ar plati in noile conditii.

(Material realizat in proiectul "Banii publici in Romania: licitatii trucate, management defectuos, furt", derulat de Centrul de Investigatii Media in parteneriat cu Freedom House Romania si Expert Forum Romania in cadrul unui grant al Departamentul de stat al SUA, prin Ambasada SUA la BucurestiContinutul cade in responsabilitatea  Centrului de Investigatii Media si nu reflectă în mod necesar opiniile Departamentului de Stat al SUA sau ale Guvernului American. Acest material nu angajeaza in niciun fel partenerii sau finantatorii acestui grant.)

Daca vrei sa ne sustii
PayPal Button