Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

Cu un acces limitat la servicii psihologice și psihoterapeutice, mii de copii cu dizabilități mintale închiși în instituții de stat au șanse minime de recuperare. Cu toții intră în sistem încă de la naștere, unii înainte de a se putea stabili clar dacă au sau nu deficiențe mintale, și cresc în captivitate, ca într-o pânză de păianjen, până la finalul vieții. În lipsa unor psihologi, unor psihiatri și unor specialiști interesați, fără afecțiune, fără dragoste și fără preocupări, tot ce primesc în viață sunt niște sedative puternice, care-i țin o viață în patul din centru și-i duc apoi direct la cimitir.

O investigație de Andreea Pocotilă

Complexul de Reabilitare Scolara Bradet-Sacele, servicii de tip rezidential pentru protectia copilului si adultului, avand in componenta Centrul de Plasament „Ghiocelul“, Centrul de Plasament „Brandusa“, Locuinta protejata „Casa Chris“ si Centrul de Recuperare si Reabilitare pentru Copilul cu Handicap, joi, 1 octombrie 2015. CODRIN PRISECARU

Ușile rabatante ale micii capele se deschid cu un ușor scârțăit. Dincolo de ele, din zeci de icoane te privesc cu milă fecioare și sfinți. Două cadelnițe încadrează intrarea într-un mic altar, și el tapetat cu icoane și cruci. “Cine știe câți nefericiți și-au dat sufletul aici, fără o lumânare la căpătâi….”, spune Ioan Ceaușu, administratorul Centrului de Plasament „Piticot” din Periș, Ilfov.

Pentru ei și pentru copilașii noștri am făcut capela”, adaugă cu smerenie directoarea centrului, Teodora Niculae, și-și face cruce, cu ochii în pământ. Miroase a vopsea și a diluant, capela e nouă, izbăvirea e, așadar, abia la început.

Până acum șase luni, aici a funcționat spitalul din Periș, comună ilfoveană aflată la 35 de kilometri de București și la 7 km de DN1 București-Ploiești. Una dintre clădirile fostei instituții medicale a fost transformată în centru pentru copii cu dizabilități mintale. Ca să ajungi la ea, treci pe lângă un cămin de bătrâni care funcționează în aceeași curte. Apoi intri pe o poartă de metal și pășești pe aleea Centrului „Piticot”. Un tobogan, un cadru de fier ruginit pe care au fost agățate odată niște leagăne, o bancă din lemn. Pe gardul care desparte centrul pentru copii de căminul de bătrâni, o reclamă la un șampon anunță „secretele uleiului extraordinar pentru un păr sublim”. Alături, imaginea unui fotomodel proaspăt coafat, cu pletele în vânt, ochii închiși și buzele întredeschise a extaz. Scurta alee duce spre o clădire cu un singur etaj, a cărei intrare e păzită de drapelul național și de cel al UE. Ușa de la intrare și ferestrele sunt dublate de gratii.

Cum pășești în clădirea proaspăt vopsită, capela te întâmpină chiar în fața vestibulului. În stânga, un culoar lung, cu pereți vopsiți jumătate bleu, jumătate alb. În dreapta, același culoar. Pe o parte și pe alta, uși care dau în foste saloane de spital, acum dormitoare pentru 15 copii cu dizabilități mintale.

În fiecare cameră, trei, patru, cinci, șase paturi sau pătuțuri înghesuite, mici dulapuri cu două-trei hăinuțe și o chiuvetă nefuncțională, rămasă de pe vremea când camerele găzduiau suferinzi. Pe jos, linoleum albastru. Camerele par nelocuite, niciun obiect personal, în afara a două-trei jucării de pluș. Pe pereți, nimic. Doar o icoană, rezemată în spatele robinetului unei chiuvete. Niciun copil în camere, niciunul pe culoar. Voci se aud din spatele unei singure uși. E camera de joacă a centrului, unde copiii își petrec cea mai mare parte a zilei. Și a vieții.

Sunt doar cinci azi. Ceilalți zece sunt la Școala specială numărul 8, Dămăroaia, unde stau, în regim de internat, pe tot parcursul anului școlar. O fetiță de doar un an, în brațele unei îngrijitoare, o alta de circa trei ani, care se joacă pe covor și zâmbește larg vizitatorilor. Pe o canapea maro din imitație de piele, trei băieți mai măricei se înghiontesc. Cinci. Dar de undeva dintr-un colț al camerei, de după un fotoliu, se aude un geamăt. Un băiat de circa 13 ani, cu degetul în gură, se hâțână obsesiv.

„Păi ați zis că sunt cinci…”

„A, da, și el…”, spune directoarea și dă din mână a milă și lehamite. Schizofrenie e doar una dintre afecțiunile grave ale băiatului, care îl fac să trăiască într-o altă lume, doar a lui. „Nu, nu vorbește. Nimic, nimic! Scoate, așa, niște sunete.”, spune directoare și se repede spre băiat, care între timp a înșfăcat o banană adusă de vizitatori și mușcă din ea cu poftă, cu tot cu coajă. Directoarea îl apucă agil de ceafă și îi scoate bucata de banană din gură cu mișcări ferme, care-ți spun că nu e prima dată când le face.

În excursie, doar la McDonald’s

În ciuda denumirii banale de „centru de plasament”, „Piticot” găzduiește minori cu dizabilități mintale grave și ușoare, printre care retard, schizofrenie, tulburări de comportament, tulburări de vorbire, hiperkinezie (tulburare manifestată prin hiperactiviate motorie, comportament impulsiv și dereglări de atenție). Majoritatea au mai multe afecțiuni, un copil cazat în centrele de stat suferă de obicei de un întreg cocktail de boli mintale și fizice, pe care, dacă nu le are deja, le dobândește în perioada de instituționalizare.

„Dacă nu le-am da tratament, toți ar fi violenți. Le dăm zilnic medicamente,” spune directoarea în timp ce răsfoiește dosarele medicale, presărat cu denumiri de genul Rispolept, Depakine, Strattera, Encephobil.

Printre ele, dosarul medical al unui băiat de 8 ani, să-i zicem Alex, pentru că este în interesul minorilor ca numele lor să nu fie făcute publice. Alex are, conform fișei sale medicale, “retardare mentală moderată” și „tulburare de conduită kiperkinetică”. Până acum mai bine de un an, Alex trăia în canal, undeva în zona cartierului Titan din București. Cu ambii părinți fără locuință și alcoolici, Alex a ajuns în grija statului. Lipsa de stimulare din mediul în care a crescut i-a pus piedici în dezvoltarea mintală. La fiecare jumătate de an, Alex este acum evaluat psihiatric de un medic specialist. La ultima vizită, la Spitatul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”, psihiatrul a recomandat, potrivit biletului de ieșire din spital, „măsuri educaționale adecvate” și „ includerea într-un program de terapie cognitiv-comportamentală aplicată minim trei ședințe săptămânal”.

  • 1-26
 

Cel pe care Alex îl gâdilă acum pe canapeaua din camera de zi din centrul “Piticot”, să-i spunem Marian, e doar cu câteva luni mai mare. Pe biletul său de la medicul psihiatru scrie că Marian ar trebui să facă “terapie comportamentală, logopedie și de socializare”. Diagnosticul este, în cazul său, „perturbare a activității atenției” și „retardare mentală ușoară”.

Cele mai multe dintre fișele medicale ale copiilor din Centrul „Piticot” conțin astfel de recomandări de terapie. Toți sunt sub tratament medicamentos psihiatric. Niciunul nu face însă psihoterapie individuală, terapie logopedică sau kinetoterapie.

Centrul “Piticot” are 15 angajați – asistent medical, îngrijitori, infirmieri, supraveghetori, bucătări. Însă niciun psiholog, logoped sau kinetoterapeut.

“Noi nu găsim nici asistent social, dar psiholog? Cine să vină? E postul vacant. Acum trei săptămâni s-a organizat. Nu sunt dispuși să vină până aici, departe de oraș.”, spune Teodora Niculae.

Astăzi, niciun copil nu va ieși afară, în ciuda soarelui generos. Unul dintre ei e operat de polipi și are interdicție de la medic, și ar face o criză dacă ceilalți ar ieși fără el. De altfel, vizitele la spital sunt printre singurele ieșiri ale lor.

„Cu ei, te deplasezi foarte greu. N-avem mașini, n-avem benzină, n-avem de niciunele. Eu îi transport cu mașina mea. Numai atunci când îi transport pe toți cer mașină la Direcție (n.r. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov). Mai plecăm, dar rar. Trebuie să ai mulți oameni să se ocupe de ei. Ultima excursie? A fost la MacDonald’s la Otopeni, astă-vară. Au mai fost în Parcul Herăstrău, în mai-iunie. La mare? Acum trei ani. La munte? Tot așa.”, spune șefa centrului.

  • 1-23
 

Teodorei Niculae toți copiii din centru îi spun „mami”, ceva obișnuit la copiii abandonați, care caută alinare la cel care are grijă de ei. “Săptămâna trecută am plecat la unu-două noaptea. Am avut un băiețel care avea probleme cu amigdalele și polipii, a făcut febră, nu putea să respire. Am stat până a venit salvarea. Dacă veniți sâmbăta, duminica, tot p-aici mă găsiți. Dacă veniți de Crăciun, tot p-aici mă găsiți.,” spune șefa centrului, care locuiește în Bragadiru, la extremitatea opusă a Capitalei.

O dată la șase luni, copiii sunt internați într-un spital de psihiatrie, pentru a fi evaluați. Când i se cer exemple de copii din centru a căror situație medicală s-a îmbunătățit, Teodora Niculae își strânge buzele și dă din cap resemnată: „Nu avem. Mulți merg spre mai rău.”

Psihiatru: „Nu am autoritatea să bat la ei la poartă”

Cea ale cărei parafă și semnătură se regăsesc pe fișa lui Marian este medicul psihiatru pediatru Elena Tudorache, de la Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgoș”.

Când Marian și ceilalți copii sunt aduși la evaluarea periodică, în grija ei stau în jur de opt zile, timp în care sunt evaluați psihiatric, psihologic, logopedic, kinetoterapeutic. În jur de o treime din pacienții medicului Tudorache provin din instituțiile de stat.

“Se instituie, acolo unde este cazul, tratament medicamentos, dar foarte mult, și aici insistăm chiar foarte mult, pe serviciile psihologice și psihoterapeutice. Așa cum le spun și însoțitorilor, cele mai multe studii arată că această combinație de terapie medicamentoasă și psihoterapie a avut cele mai bune rezultate. Noi îi tratăm în aceste opt zile, dar dacă nu există constanță în mediul în care trăiesc, nu se întâmplă nimic. Fie o stagnare, fie o înrăutățire a simptomelor. Îmi pun întrebări, și întreb când vine la mine la control. Dar nu am autoritatea să mă duc și să bat la ei la poartă și să întreb ce se întâmplă, de ce nu evoluează copilul.”, spune Tudorache.

  • rezultat-foaie-obs

Medicul își pune întrebări și cu privire la cazarea în același centru a copiilor fără probleme de dezvoltare alături de copii cu grave dizabilități și întârzieri.

„Nu aș recomanda. Anumite comportamente se învață prin imitație și această alăturare de copii cu o dezvoltare normală lângă un copil care are o întârziere severă în dezvoltare nu este benefică niciunuia dintre ei, dar mai ales celui cu dezvoltare normală.”, care insistă și pe nevoia de instruire specializată a celor care se îngrijesc de copii cu dizabilități.

Șeful ei, directorul medical al Spitalului de Psihiatrie Titan, Mircea Lupușoru, oftează când vine vorba despre accesul copiilor din centrele de stat la terapie și despre șansele lor de vindecare. Știe sistemul în detaliu, a lucrat ani buni în Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 3, București: „Noi le stabilim o conduită terapeutică, le dăm recomandările pe care să le respecte, dar ce se întâmplă după aceea nu mai este în puterea noastră.” Recomandarea specialistului pentru autoritățile decidente este o mai mare implicare și eventual înființarea unei structuri unice axată atât pe latura socială, cât și pe cea medicală care să vegheze asupra centrelor.

„Mereu spun că nu au bani, nu au cadre și așa mai departe. Și există o lipsa acută de cadre medicale. Dar măcar fiecare centru trebuie să aibă psiholog. Clar! Dacă nu are, nu faci nimic!”, spune Lupușoru.

Un pshilog pe tot județul

În organigrama Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Ilfov, cu sediul în orașul Voluntari, există două posturi de psiholog. Ambele sunt ocupate, dar doar unul dintre ei lucrează la Serviciul Rezidențial și are în grijă în jur de 300 de copii, internați în centre din întreg județul Ilfov. Adică pe toți cei din centrele fără psiholog.

Luciana Costachi lucrează de trei ani la stat. A fost voluntar pentru mai multe fundații, a lucrat în privat, și apoi, pentru că e de părere că „trebuie să facem și bine fără să așteptăm ceva în schimb”, a acceptat postul de psiholog la DGASPC.

Ea este cea care ar trebui să pună în aplicare recomandările din fișele medicale ale copiilor de la „Piticot”, să facă terapie cu fiecare în parte, cel puțin săptămânal. Dar reușește să ajungă în centru cel mult o dată pe lună.

„Stau o zi întreagă. Ne jucăm, colorăm, citim povesti, ne uităm la desene și încercăm să le explicăm ca ei să înțeleagă, decupăm cu forfecuțe de plastic diverse modele cu plastilina. Pe nevoia lor..”, spune psihologul. Recunoaște însă că nevoile lor sunt, de fapt, altele, cel puțin din partea unui psiholog: “Ca eu să pot să am rezultatele pe care eu le-aș aștepta de la mine am nevoie de mai mult ajutor. Mie mi-ar plăcea să lucrez cu el cel puțin de trei ori pe săptămână. Dar nu e timp de terapie individuală.” Crede că ar fi timp dacă ar mai avea cel puțin încă trei colegi, dacă posturile ar fi plătite mai bine, dacă ar fi mai mulți bani pentru mașini și benzină la DGASPC Ilfov.

Din aceste motive, întrebarea referitoare la copii vindecați rămâne în aer sau primește răspunsuri care dau vina pe destin implacabil, natură, evoluție a bolii.

„Haideți să vă explic. Majoritatea copiilor cu dizabilități, cu cât înaintează în vârstă, cu atât li se accentuează și starea. Nu că nu ar fi tratați, așa e de la natură. Ei cresc, evoluează și boala. Dacă mă întrebați dacă am reușit să însănătoșim pe cineva, răspunsul e nu.”, tranșează problema șeful Serviciului Rezidențial din cadrul DGASPC Ilfov, Valentin Gurău.

„În jur de 40” de copii cu dizabilități, absenți din evidențe la Ilfov

Cei 15 copii cazați aici sunt, oficial, singurii cu dizabilități mintale din întreg județul Ilfov. “Vă comunicăm faptul că minori cu probleme de sănătate mintală sunt ocrotiți în Centrul de Plasament Piticot”, a fost răspunsul DGASPC Ilfov la o solicitare a României libere.

Dar puțin mai jos pe strada principală din Periș, în spatele unei porți din metal, se află Centrul de Plasament nr. 5 Periș. Aici sunt cazați 75 de copii. Dintre aceștia, „în jur de 40” au diverse dizabilități mintale, spune directoarea centrului, Silvia Rădeanu.

“Deci, în mod normal, noi aici avem două centre: unul cu dizabilități și unul fără. În momentul ăsta, Direcția a tot trimis amestecați, încă n-a făcut o selectare clară, să zic că ăștia sunt copii fără, ăștia sunt copii cu dizabilități și sunt puși în centrele care trebuie. N-am un număr exact al celor cu dizabilități psihice, depinde la ce vă referiți dumneavoastră când spuneți asta.”, spune Rădeanu.

Dar apoi, răspunsul îl dă singură. De exemplu, la centru a ajuns recent un copil care face crize repetate. “Nu știu să vă spun în termeni medicali care este problema lui. A vrut să spargă un televizor, a rupt o noptieră, a vrut să fugă să se arunce în gârlă. E destul de greu de stăpânit. A venit de la Giurgiu, în urma unei sentințe judecătorești. Neavând alte locuri în altă parte, l-au adus aici.”, spune Rădeanu, de profesie jurist, director al centrului de anul trecut.

Sunt multe pauze în discuția cu șefa centrului. Știe că sunt șapte copii sub tratament psihiatric, dar nu știe care sunt dizabilitățile lor mintale (doar că nu sunt grave) și cât de des sunt văzuți de un psiholog.

“Nu știu, vine destul de rar. Singurul psiholog al Direcției are un județ întreg. Vine și la două, și la trei săptămâni, și o dată la o lună jumate, cum își găsește timp sau dacă este cumva solicitată.”, spune Rădeanu.

Centrul nr. 5, înființat în anul 2000, are 42 de angajați – medic, educatori, supraveghetori, îngrijitori, tâmplar, contabil, administrator, magazionier, bucătari, spălătorese. Niciun psiholog, însă.

Romparkin în loc de psiholog

Absența celor peste 40 de copii cu dizabilități mintale ai centrului din evidența DGASPC Ilfov are efecte vizibile. “Când am ajuns eu în centru, nu mai erau duși la psihiatru de când hău. În cazul unora, vorbim de ani de zile.”, spune Rădeanu.

Pe ușa dulăpiorului cu medicamente din cabinetul medical al centrului stau înșirate denumiri precum Levomepromazină, Rispen (risperidonă – substanță activă), Depakin, Romparkin.

„Beneficiarii își poartă de grijă unul altuia” – director de centru

Cel mai mic rezident al centrului are trei ani iar cel mai mare, aproape 20. Clădirea principală a centrului este în renovare, toți cei 75 de copii sunt îngrămădiți în două clădiri mai mici. În curte, copiii se joacă printre resturi de materiale de constructie, lângă schele și fiare depozitate neglijent. Un băiat mai mare duce de subraț un copil de nici trei ani. Niciun supraveghetor prin preajmă. “Așa fac ei, au grijă unul de altul.”, explică directoarea centrului.

Silvia Rădeanu a lucrat înainte în privat, tot ca jurist. Venea des în vizită cu ajutoare și spune că s-a apropiat de copii și, „până la urmă, am ajuns șefă de centru”. Se mândrește cu lupta pe care a dus-o ca toți copiii să meargă la școală, fie ea specială, care se află chiar în curtea centrului, sau obișnuită. Și cu încă ceva: îi duce pe copii în excursii, ori de câte ori poate. „La munte, la mare, i-am dus și în Maramureș, și la Memorialul Durerii, la Sighet. Am vrut să le arăt ce înțelegem printr-un memorial al durerii.”

Când am revenit la oficialii DGASPC Ilfov cu întrebări despre absența din evidențele dumnealor a copiilor de la Periș, aceștia ne-au răspuns că cei 40 de la Centrul nr. 5 nu ar avea dizabilități mintale, pentru că nu au certificat de handicap în acest sens.

„Nu pot să spun că au dizabilitate mintală dacă nu este stabilit acest lucru printr-un certificat. Nu neg că n-ar avea niște probleme de sănătate mintală, dar ei pot întreprinde activități de unii singuri, pot mânca singuri. Deci cum să aibă dizabilități mintale? Au problemele pe care le are orice copil care trăiește fără părinți.”, explică Bogdan Pântea, directorul DGASPC Ilfov.

Literatura de specialitate și specialiștii consultați de România liberă îl contrazic. Întrebată dacă un copil poate fi denumit „cu dizabilități mintale”, chiar dacă nu are certificat de handicap, Cătălina Tabarcea, șef al Serviciului Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități din DGASPC Sector 6 a răspuns: „Da. Pentru că dizabilitatea este o consecință a afectării funcționale, o stare de boală, o lipsă a abilității. Certificatul de încadrare în grad de handicap este un document care îl pune în drepturi, fie ele bănești sau diverse facilități. Handicapul este interacțiunea între dizabilitate și mediul înconjurător, este o consecință socială.”

În ciuda confuziei de termeni, directorul Bogdan Pântea dă asigurări că și copiii de la Centrul nr. 5 Periș sunt văzuți periodic de psiholog, „adică la o lună, două, dar nu mai mult de trei”.

Instituțiile care schilodesc copilăria

Centrele de plasament ca acesta din Periș ar trebui să fie pe cale de dispariție. În ultimii ani, autoritățile au promis desființarea lor și orientarea spre servicii bazate pe conceptul de familie.

„Obiectivul până în 2020 este să nu mai avem copii în centre de plasament.”, spunea ministrul Muncii, Rovana Plumb, în 1 iunie 2014.

Dar astăzi mai sunt 256 de astfel de centre, care găzduiesc aproape 11.000 de copii. Dintre aceștia, 4752 au dizabilități mintale, potrivit cifrelor Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Asistență Socială (ANPDC). În serviciile de tip rezidențial pentru copii sunt prevăzute 442 posturi psihologi, din care ocupate sunt 336. Pentru restul de 106 nu se găsesc specialiști, salariul fiind puțin peste 1000 de lei.

O alternativă la centrele de plasament este casa de tip familial (CTP), denumit în literatura de specialitate drept “o unitate rezidențială organizată pe model familial, cu spațiu de zi, bucătărie și spații igienico-sanitare corespunzătoare, în care se pune accent pe dezvoltarea abilităților de trai independent, copiii fiind implicați activ în toate activitățile gospodărești din casă.”

Fundația Hope and Homes for Children (HHC) România și-a setat ca obiectiv eradicarea centrelor de plasament de tip vechi. În ultimii 17 ani, a finanțat deschiderea a 97 de servicii alternative și a contribuit la închiderea a 47 de instituții de tip vechi.

“Toate studiile spun același lucru: îngrijirea în instituții duce inevitabil la drame. Lipsa de interacțiune, specifică instituționalizării, duce la atrofierea legăturilor neuronale și nu le dezvoltă, cum se întâmplă în modelul tipic de interacțiune copil-părinte. Mai mult, copilul lipsit de atenția constantă a unui adult (rol jucat de părinte) ajunge să sufere de sindromul toxic de stres, care are ca efect lipsa dezvoltării unor zone din creier care au de-a face cu empatia, încrederea în sine, afecțiunea, relațiile de lungă durată, sau atașamentul.”, spune Otto Sestak, directorul national al HHC România, potrivit căruia îngrijirea copiilor în instituții este “nocivă, costisitoare și ineficientă”.

Cu finanțare de la HHC România s-au ridicat și cele două căsuțe de tip familial din cadrul Complexului de servicii sociale „Istru”, din sectorul 6 al Capitalei. Aici a funcționat, până anul trecut, centrul de plasament Sfântul Andrei, care găzduia în anii 2000 în jur de 200 de copii. Acum, mai sunt doar 18 copii, cu dizabilități grave, cazați în cele două case familiale. Restul au fost mutați în alte centre, în case sau apartamente de tip familial sau, mai rar, în propriile familii.

Cele două case sociale arată ca oricare alta, se încearcă imitarea condițiilor dintr-o casă obișnuită. Complexul are doi psihologi angajați permanent, o raritate în serviciile rezidențiale de stat. Nu te-ai aștepta să fie încălcate în vreun fel drepturile copiilor. Dar niște fotografii făcute aici vara aceasta și distribuite public au șocat o țară întreagă. Un copil cu dizabilități grave a fost legat de o ușă, la colțul uneia dintre căsuțe. Cât timp a stat copilul legat nu se știe cu exactitate – presa a scris despre zeci de minute, reprezentanții complexului spun că au fost doar câteva. În acest caz a fost deschis un dosar penal, șeful complexului și îngrijitoarele vinovate au fost concediate.

„Erau îngrijitoare care lucrau aici de pe vremuri. N-au realizat că îi fac rău. Nu erau nervoase pe el sau ceva de genul. S-au gândit că umblă, au vrut să-i limiteze perimetrul de acțiune.”, spune acum directorul executiv al DGASPC Sector 6, Nicoale Gorunescu. Știe că pata lăsată pe imaginea instituției nu se va șterge prea curând.

Copiii cazați la Istru au dizabilități psihice grave – handicap neuropsihic motoriu, tulburări grave de temperament, hiperkinezie severă, deficit de atenție – și sunt văzuți de psihiatru odată la trei luni sau ori de câte ori au crize.

“Componenta medicală este extrem de importantă în astfel de cazuri. Dar avem o mare problemă. Pe vremuri, aceste centre au funcționat, sub forma de cămin-spital, în subordinea Ministerului Sănătății. La un moment dat, s-a dat o directivă europeană și România s-a conformat și le-a închis. Apoi, ordin să treacă la administrația locală să-și preia beneficiarii, neavând o structură pentru așa ceva. Noi am rămas astfel descoperiți, și nu numai noi, ci serviciile din toată țara, pe partea medicală.”, spune Gorunescu.

„Șansele de îmbunătățire a calității vieții, mici sau nule”

Serviciile proaste din centrele de stat au ieșit mai iveală mai ales după rapoarte publicate de societatea civilă.

De mai bine de 10 ani, fundația Centrul de Resurse Juridice (CRJ) face vizite inopinate în centrele pentru copii și tineri cu dizabilități, pe baza unui protocol încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Echipa CRJ, formată dintr-un psiholog, un jurist și un reprezentant al unei asociații de beneficiari, face un raport în care notează concluzii referitoare la condițiile din centru, acces la tratament, pregătirea personalului, posibile abuzuri.

Redăm fragmente din rapoarte: “centrul nu dispune de psihologi care să lucreze cu un program zilnic permanent, nu deține un cabinet psihologic dotat cu materiale specifice de specialitate, un spațiu special amenajat unde să beneficieze de consiliere individuală și de grup, de activități de socializare, interacțiune și de dezvoltare personală” (Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilităţi Recaş, județul Timiș), „nu există programe terapeutice nemedicamentoase – psihoterapie, terapie ocupațională, consiliere sau terapii complementare” (Centrul de Plasament nr. 8 Speranța, Huedin, județul Sibiu), „nu există o formare specială pentru angajați în domeniul dizabilităților, recomandăm combinarea medicației psihotrope cu terapii complementare (psihoterapie, terapie ocupațională, ludoterapie) cu scopul de a elimina utilizarea nejustificată a substanțelor psihotrope și, de asemenea, cu scopul de a fructifica la maxim potențialul rezidual de dezvoltare, abilitare și reabilitare și reintegrare socio-familială” (Centrul de Plasament pentru Copii cu Handicap Sever Toplița, județul Harghita).

Unele dintre aceste recomandări au fost făcute de psihologul Mugur Frățilă, președintele Tonal, asociație care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. În perioada 2004-2015, acesta făcut aproximativ 100 de vizite de monitorizare în 70 de unități. Lista greșelilor întâlnite de el în instituțiile de stat e lungă: birocrație excesivă, finanțare slabă sau pe direcții inutile, exces de medicație psihiatrică, uneori pentru „liniștirea copilului”, abordare superficială a programelor de recuperare și reintegrare. Consecința: „inhibarea sau blocarea potențialului copiilor și tinerilor instituționalizați de a deveni ființe umane libere, sănătoase, integrate, cu identitate autentică și valoare personală”.

“Pentru mulți dintre copiii și tinerii rezidenți ai acestor centre, noțiunile de „re” (-cuperare, -integrare, -abilitare) sunt false, ironice și inutile. Șansele de îmbunătățire a calității vieții acestor copii și tineri, având în vedere paradigma și funcționarea reală în prezent, sunt mici sau nule.”, spune Frățilă.

La concluzii similare ajung și specialiștii străini care monitorizează serviciile de asistență socială din țara noastră. Săptămâna trecută și-a încheiat vizita în România Raportorul Special al Națiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă și drepturile omului, Philip Alston. Concluziile și mesajul său au fost dure: „Copiii din instituțiile de stat din România sfârșesc prin a sta aici până devin majori, moment în care sunt transferați în centre rezidențiale pentru adulți. Din informațiile strânse de mine, definiția de dizabilitate severă este în practică deseori discreționară și mulți copii cu dizabilități mici sau fără dizabilitiăți sunt adeseori instituționalizați.”

La sfârșitul anului trecut, CRJ a lansat o petiție și a propus un proiect legislativ prin care să fie înființat unui Mecanism Național de Monitorizare, organism independent organizațional, funcțional și financiar, din care să facă parte persoane cu dizabilități și reprezentanți ai societății civile. Prin organizarea de vizite neanunțate în instituțiile sociale și medicale, o astfel de structură ar contribui la garantarea respectării drepturilor fundamentale ale copiilor și tinerilor cu dizabilități închiși în instituții, consideră reprezentanții CRJ.

„Sunt persoane extrem de vulnerabile pe care nimeni nu le ascultă, a căror părere nu contează în faţa autorităţii, care deseori suferă abuzuri grave şi care sunt în general lipsite de protecţie. De multe ori aceste persoane sunt private de cele mai elementare drepturi ale omului”, a spus managerul de proiect Georgiana Pascu la lansarea campaniei „Lagărele de lângă tine”.

Controale face, frecvent, și statul român. Și ajunge la aceleași concluzii. Două instituții au atribuții de control: Autoritatea Națională de Protecție a Drepturilor Copilului (ANPDC), printr-un corp intern de control, și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), principala responsabilă.

În primele 10 luni ale lui 2015, cea din urmă a controlat 154 de servicii sociale publice destinate copiilor cu dizabilități. Dintre acestea, 75 – adică jumătate! – nu aveau angajați psihologi sau terapeuți.

„În unele dintre centrele verificate am identificat nereguli ca de exemplu: lipsa personalului de specialitate (psihologi, asistenţi sociali, erogoterapeuţi, kinetoterapeuţi, asistenţi medicali/medici nutriţionişti/ specialişti în nutriţie şi dietă, educatori), nerespectându-se prevederile legale.”, au răspuns oficialii Agenției.

Șef de centru: „Ar fi perfect să se poată ține cont de ce vor ei”

Cu toate acestea, uneori șefii și angajații instituțiilor se arată arătat suprinși când li se adresează întrebări legate de accesul la tratament psihiatric și psihologic al copiilor.

„Noi nu ne ocupăm de partea medicală. Noi suntem instituții care oferim servicii sociale.”, spune Gheorghe Durnă, director al DGASPC Brașov.

Unul dintre centrele din subordinea sa este Complexul de Reabilitare Brădet, din localitatea brașoveană Brădet-Săcele. Poziționat între munți, pe câteva mii de metri pătrați, cu ponei care pasc liniștiți pe pajiște și cu locuri de joacă, arată a parc de distracție. Dar trupul firav care se bălăngăne pe o bancă, urletul care-ți îngheață sângele în vine al unui copil care mai adineauri zâmbea și privirile neliniștite ale celor care aleargă pe alei îți aduc repede aminte unde te afli.

O fetiță îmbrăcată într-un hanorac roșu, să-i spunem Alesia, 13 ani, ia o portocală din punga adusă de vizitatori. Nu o desface, urmărește cu buricul degetelor asperitățile cojii. Zâmbește.

Ea și încă alți 74 de copii cu dizabilități mintale sunt găzduiți la Brădet. Unii au dizabilități grave, altele mai ușoare. Alesia, de exemplu, are un IQ sub medie și hiperkinezie. Noțiunea de hiperkinezie presupune, potrivit dicționarelor medicale, „hiperactivitate, nervozitate, cățărat, vorbit în exces”. Dar astăzi, Alesia e liniștită. Ridică din umeri a nepăsare când e întrebată cum își petrece ziua.

Complexul de Reabilitare Scolara Bradet-SacelePotrivit dosarului, ea are o deficiență mintală ușoară, tulburare de abandon și tulburare de limbaj. “Abandonată în maternitate. Mama: fără ocupație, avea 16 ani la nașterea fetei. Tatăl: necunoscut.”, notează sec dosarul. După abandonul de către mama minoră, Alesia a fost plasată în asistență maternală, apoi în mai multe centre și case de tip familial. Brădet e al patrulea centru în care ajunge, e aici de patru ani.

„Mi-e dor de ea”, spune fata. Ea, explică îngrijitoarea, este o asistentă socială care i-a fost Alesiei, timp de mai bine de patru ani, un fel de mamă. Până să vină la Brădet, Alesia trăia într-o casă de tip familial, acel tip de serviciu care se axează pe conceptul de familie. Și reușise, în cazul Alesiei. Dar apoi s-a hotărât ca ea să fie adusă aici, la Brădet. Motivul: nu exista o școală specială aproape de casa în care locuia ea.

„Ar fi perfect să se poată ține cont de ce vor ei”, spune Adrian Diac, directorul centrului, de profesie psiholog.

Aici, în complexul de la Brădet, DGASPC Braşov a inaugurat anul trecut un centru modern de recuperare pentru copilul cu handicap din ţară, cu servicii de logopedie, kinetoterapie, hidroterapie, ergoterapie (prin muncă manuală) care deservesc atât copiii din centru, cât și pe cei din comunitate – în total, peste 100. Pentru ei, doar doi psihologi.

„Sigur că mai trebuie psihologi”, spune Diac. „Dar cine să vină? Ar prefera să fie vânzători decât să facă naveta până aici, pentru un salariu de mizerie.”, spune directorul în timp ce întoarce filele unuia dintre rezidenți.

Florin, caz de manual pentru un întreg sistem bolnav

“Promit că sunt cuminte cînt nu iau tratamentu. Am nervi. Declar pe proprie răspundere că refuz să mai iau tratamentul.”, scrie de mână, stâlcit, pe o foaie din dosarul lui Florin Demeter, 22 de ani. Filele sunt presărate cu termeni ca „tulburare psihotică acută”, „agitație psihomotorie”, „deficiență mintală ușoară”, „haloperidol injectabil”.

„Pe unii chiar nu îi poți controla, este incredibilă forța pe care o au în timpul crizelor.”, preîntâmpină o întrebare șeful centrului.

Complexul de Reabilitare Scolara Bradet-SaceleFlorin este de patru ani la Brădet și a stat toată viața în sistemul de stat. Acum, la maturitate, e captiv în același sistem. Așa cum se întâmplă cu mii și mii de alți copii care, ajunși la maturitate, rămân o perioadă în același centru sau sunt mutați în sistemul social destinat adulților. Potrivit datelor transmise de ANPDC, între 2006 și 2014, 3040 de tineri cu dizabilități au fost transferați din sistemul de protecție specială a copilului în sistemul de protecție a adultului cu handicap.

Astfel, întreaga viziune a statului asupra ajutorului pe care ar trebui să-l acorde copilului cu dizabilități se dovedește greșită, crede psihologul Mugur Frățilă: “Acești oameni trăiesc într-o grotă obscură și grotescă a societății noastre: sistemul instituțional. Se nasc sau ajung devreme ‘în sistem’, cresc și devin tineri ‘în sistem’, devin adulți și sunt ‘mutați’, ‘duși’, în centrele pentru adulți în ‘sistem’, iar acolo staționează până la finalizarea, suspectă sau naturală, a propriei vieți.”

***

(Text realizat în cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista – jurnalism si activism pentru drepturile celor cu dizabilitati din centrele finantate de stat”, finanţat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014, implementat de Centrul de Investigații Media in partenriat cu Centrul de Resurse Juridice.)

Loredana Radu, avocata care il apara pe Victor Ponta in dosarul Sova-Turceni-Rovinari deschis in vara de procurorii anticoruptie, se numara printre persoanele care si-au facut teza de doctorat sub coordonarea vicepremierului Gabriel Oprea. 

Fiica vicepremierului Oprea, Ana-Maria, maritata Tudor, a fost angajata a cabinetului de avocatura al Loredanei Radu. Informatia apare in declaratia de avere din 11 iunie 2013 a sotului acesteia, Tudor Alexandru-Marius, angajat al Autoritatii de Supraveghere Financiara.

In declaratia de avere mentionata nu se precizeaza in ce perioada a lucrat Ana-Maria Tudor pentru avocata Loredana Radu si nici ce salariu a incasat de la aceasta, lucru care inseamna, conform Legii ANI, o neregula in completarea declaratiei de avere ce atrage o sanctiune din partea ANI si, mult mai important, declansarea automata a unui control al averii contravenientului. 

Centrul de Investigatii Media va sesiza oficial ANI in legatura cu aceasta neregula.

In 2010, avocata Loredana Radu a devenit doctor al Academiei Nationale de Informatii din cadrul SRI in baza unei lucrari de doctorat realizate sub indrumarea vicepremierului Gabriel Oprea, conducator de doctorate la institutia de invatamant. Conform unui amplu material realizat de Emilia Sercan si publicat in 26 august 2015 de Hotnews, teza de doctorat a Loredanei Radu este suspecta de plagiat, lucru care ar trebui sa-i aduca inclusiv probleme penale absolventei intrucat, conform legii, toti doctoranzii institutiei de invatamant superior a SRI semneaza un act pe propria raspundere prin care se angajeaza ca teza de doctorat sa fie o lucrare originala.

In acelasi an, tot 2010, Loredana Radu devine si locotenent-colonel in rezerva, conform unui document citat de Emilia Sercan in aceeasi investigatie publicata de Hotnews. La acel moment, ministru al Apararii Nationale, cel care semneaza ordinele pentru acordarea de grade militare in rezerva, era actualul vicepremier Gabriel Oprea.

Mai jos, documentul de avansare in grad a Loredanei Radu:

"Lucrarea de doctorat a avocatei lui Victor Ponta are un titlu extrem de complex, „Criminalitatea transfrontaliera in epoca globalizarii – factor de risc la adresa securitatii europene si nationale. Combaterea criminalitatii transfrontaliere” si se intinde pe 359 de pagini cu tot cu bibliografie. Cea mai mare parte a acesteia este plagiata din surse diverse: carti, cursuri universitare, articole sau pagini de internet", scrie autoarea investigatiei de pe Hotnews.

Insusi coordonatorul de doctorat al lucrarii, vicepremierul Oprea, este acuzat ca si-a plagiat propria lucrare de doctorat in 2001, cand a obtinut acest titlu academic.

Fiica lui Oprea, salariata Loredanei Radu

Fiica lui Oprea, Ana-Maria, este casatorita cu Tudor Alexandru-Marius, care, in 2012, era angajat la Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF). Pe site-ul institutiei nu apare numele lui Tudor Alexandru-Marius nici intre fostii angajati ai institutiei si nici intre actualii. Totusi, Centrul de Investigatii Media a obtinut o declaratie de avere a acestuia, in care se regasesc multe dintre bunurile donate de Oprea de-a lungul anilor fiicei sale, mentiuni obligatorii pentru sotul femeii, conform legii ANI.

La capitolul "Venituri" din declaratia de avere a lui Alexandru-Marius Tudor trebuie trecute, conform aceleiasi legi, si veniturile obtinute de sotie. Astfel, din document rezulta ca Ana-Maria Tudor, fosta Oprea, a primit, in anul fiscal 2012 (la care se refera declaratia din 2013, n.r.) un salariu neprecizat de la Cabinetul de Avocat Radu Loredana, in baza unui contract de munca.

Desi legea prevede declararea in concret a veniturilor obtinute, ginerele lui Oprea nu a scris cati bani au castigat din salarii el si sotia sa.

Centrul de Investigatii Media il va reclama pe ginerele vicepremierului Oprea Agentiei Nationale de Integritate care, conform legii, pentru aceasta omisiune ar trebui sa-l amendeze pe functionarul ASF si sa declanseze din oficiu procedura de control al averii.

Presedintele interimar al ANI, fost vicepresedinte care a preluat conducerea dupa arestarea lui Horia Georgescu, este, la randul lui, absolvent al Academiei Nationale de Informatii a SRI, dupa cum reiese din CV-ul sau, disponibil online.

Bogdan Stan a absolvit Colegiul Na'ional de Aparare din cadrul Academiei Nationale de Informatii a SRI tot in 2010. Cursul absolvit a vizat domeniul "Securitate nationala".

O investigatie de Ovidiu Vanghele. A contribuit Victor Ilie (RISE Project).

Administratia Oprescu l-a alimentat ani de zile cu bani publici pe soferul primarului, Cristian Stanca, zis Grenada, condamnat in trecut pentru trafic de droguri si apropiat al clanului Camatarilor. Insasi Politia Locala, cea care ar trebui sa vegheze la respectarea ordinii in Capitala, a incheiat mai multe contracte prin care zeci de mii de lei au ajuns anual, din 2011 incoace, in conturile unei firme apartinand familiei lui Cristian Stanca, "Grenada", apropiat al clanului de interlopi din Bucuresti.

In ultimii ani, cele peste o suta de masini ale Directiei Generale de Politie Locala si Control din cadrul Primariei Capitalei au fost spalate si curatate la firma sotiei lui Grenada, care detine o spalatorie auto in Soseaua Viilor din Bucuresti.

Dinamica acestor contracte arata clar cum municipalitatea l-a favorizat ani la rand pe Grenada. Pana in 2011, spalatul masinilor politistilor si inspectorilor din subordinea lui Oprescu costa doar putin peste 4.000 de lei. Din 2011, odata ce afacerea a ajuns la Grenada, sumele cheltuite anual la spalatorie au ajuns chiar si de 15 ori mai mari.

  • photo-2

La sfarsitul anului 2010, in 16 noiembrie, s-a infiintat firma Best Auto STK SRL, cu unicul obiect de activitate "intretinerea si reparatia autovehiculelor". Firma o are ca actionar majoritar pe Carmen Stanca, sotia lui Cristian Stanca, poreclit Grenada, fost sofer al primarului suspendat Sorin Oprescu. Si Oprescu, si Grenada sint in prezent arestati pentru coruptie. Firma, in care Carmen Stanca detine 80 la suta si sora ei restul de 20 la suta, are o spalatorie auto pe Soseaua Viilor si, in septembrie 2015, era aproape de a deschide, tot acolo, un service auto, a carui dotare este aproape finalizata.

  • Copy-of-Recom-Grenada1
  • Copy-of-Recom-Grenada2

In octombrie 2011, firma a incheiat un contract cu Directia Generala de Politie Locala si Control a municipalitatii Capitalei.

Daca pana atunci institutia platea doar pentru spalarea a 15 masini anual (2008, 2009 si 2010) si, respectiv, 55 de masini in primele zece luni din 2011, dupa ce afacerea a ajuns la familia lui Grenada numarul acestora a ajuns la 86 (in restul anului 2011) si apoi la 113 in 2012, 118  in 2014 si 117 in 2015.

Evident, si banii cheltuiti de municipalitate pentru acest serviciu au fost mult mai multi. Daca in anii 2008 sau 2009 sumele abia daca depaseau 4.000 de lei, in 2014 spalatul masinilor politiei locale a ajuns sa coste 60.931 de lei, bani care au ajuns in firma sotiei lui Grenada.

Centrul de Investigatii Media a solicitat copii dupa aceste contracte tuturor institutiilor din subordinea Primariei Capitalei. Singura care avea contract cu firma Best Auto STK SRL - despre care chiar procurorii DNA au afirmat, in referatul de arestare a primarului, ca este controlata, de fapt, de insusi Grenada - este Politia Locala Bucuresti. Reprezentantii institutiei nu au transmis documentele, ci o evidenta a acestora, pe care v-o prezentam integral.

  • Copy-of-raspuns-grenada-11
  • Copy-of-raspuns-grenada-12
  • Copy-of-raspuns-grenada-13

Anul 2014 a fost unul chiar bun pentru firma lui Grenada, avand in vedere ca SC Best Auto STK SRL a raportat la Ministerul de Finante venituri totale de 187.131 de lei.

  • finante-grenada

Surse din administratia lui Oprescu au declarat pentru Centrul de Investigatii Media ca la spalatoria lui Grenada au fost vazuti, in mai multe randuri, pe liderii interlopi Sile sau Nutu Camataru. Mai multe surse judiciare au explicat ca relatia dintre Stanca si clanul interlop a inceput in urma cu multi ani. Aceleasi surse judiciare afirma ca, la sfarsitul anilor '90, Grenada a fost condamnat pentru trafic de droguri.

Legatura lui Grenada cu clanul interlop este confirmata, de altfel, de insusi primarul Oprescu. Interceptat de procurori, acesta afirma ca se teme ca eventualele sale probleme cu justitia vin ca urmare a recentei arestari a fratilor Camataru, in prezent inchisi pentru o bataie la Curtea de Apel Bucuresti.

In ciuda trecutului sau si a apropierii sale de liderii interlopi, Oprescu l-a numit pe Grenada inspector la Administratia Cimitirelor si Crematoriilor Umane, dupa cum chiar el afirma, intr-un dialog interceptat de procurorii DNA.

"Inculpatul Oprescu Sorin și-a manifestat acest dezinteres deși a învederat că una dintre persoanele cu care avusese întâlnirea anterioară i-a comunicat că <<Aveți grijă cu șoferul ăla!>> deoarece <<Da …zice, dar se pare că  e …șoferu’ este prieten cu Nuțu, ceva!>>, în timp ce primarul ar fi răspuns că <<Dom’ne, nu mai e şoferul meu! Între timp a devenit inspector!>>", se arata in referatul prin care procurorii au cerut arestarea lui Oprescu.

In motivarea deciziei de prelungire a arestarii preventive a lui Oprescu, magistratii vorbesc despre "necesitatea" extinderii urmaririi penale a acestuia si pentru alte fapte, intre care spalare de bani si "grup infractional organizat".

"In urma analizei întregului material probator administrat, aprecierea asupra necesității extinderii urmăririi penale efectuate cu privire la alte fapte ale inculpaților (spălare de bani, luare de mită, grup infracțional organizat), tot cu respectarea procedurilor de aducere la cunoștință", scriu judecatorii in documentul citat, in care enumera activitatile de urmarire penala ce ar mai trebui efectuate in dosarul primarului suspendat.

Compania Nationala Romarm SA, cel mai mare producator roman de armament, firma detinuta integral de statul roman si aflata in subordinea Ministerului Economiei, a incheiat cel putin un contract cu un off-shore cipriot controlat de un faimos traficant international de arme, un cetatean sarb pus sub embargo de calatorie de Consiliul de Securitate al ONU, Slobodan Tesic.

Intre Romarm si off-shore-ul Moonstorm Enterprises Ltd., inregistrat in Cipru, exista cel putin un contract. Cu acest contract si cu altele, compania Romarm a girat, in 2011, un imprumut luat de la BRD. Informatia se regaseste intr-un document oficial al statului roman, aflat in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Legatura dintre cetateanul sarb Slobodan Tesic, pus sub embargo de calatorie de catre Consiliul de Securitate al ONU pentru trafic de arme din 2004 pana in 2013, si Moonstorm Enterprises Ltd. este confirmata de o telegrama secreta a diplomatiei americane, document dezvaluit de Wikileaks.

Tesic a fost pus de Consiliul de Securitate al ONU sub interdictie de libera circulatie ca urmare a implicarii sale in traficul de arme catre Liberia in perioada in care tara africana se afla sub embargo. Tesic ar fi sprijinit cu armament fortele loiale fostului presedinte Charles Taylor, condamnat de un tribunal special al ONU in 2013 la 50 de ani de inchisoare pentru crime impotriva umanitatii si crime de razboi.

In rezolutia Consiliului de Securitate al ONU din 2003, completata cu lista in 2004, intre persoanele carora li se interzicea dreptul la libera circulatie se mai afla, alaturi de Tesic, si celebrul traficant international de arme Viktor Bout.

Centrul de Investigatii Media a cerut in mai multe randuri atat companiei de stat Romarm cat si Ministerului Economiei de la Bucuresti informatii despre contractele incheiate de compania de stat cu Moonstorm Enterprises Ltd.. Si Romarm, si ministerul au raspuns ca firma de stat "nu a derulat niciodata contracte de export" cu off-shore-ul cipriot, refuzand sa precizeze daca o astfel de afacere a fost macar incheiata si in ce conditii.

Departamentul pentru Controlul Exporturilor (fosta ANCEX), autoritate a statului roman care avizeaza exporturile de armament, a evitat sa confirme sau sa infirme existenta unui astfel de contract, indicand, intr-un raspuns ambiguu, ca informatiile despre aceste contracte ar trebui sa fie furnizate de Romarm.

Sursa foto Leif Skoogfors CORBIS

Informatiile despre contractul dintre Romarm si Moonstorm Enterprises Ltd. Cipru apar intr-un aviz de ipoteca mobiliara publicat in Arhiva de Garantii Mobiliare in 7 martie 2011. Conform documentului - care este public, accesul in aceasta arhiva gestionata de Ministerul Justitiei fiind complet liber - Romarm garanta o datorie de cinci milioane de euro catre Sucursala Unirea a BRD cu sumele pe care urma sa le primeasca dintr-o serie de contracte.

Specialistii consultati de Centrul de Investigatii Media au explicat ca, cel mai probabil, Romarm are deschisa o linie de credit la BRD, din care trage, periodic, bani, in functie de necesitati si rulaj.

Printr-un aviz initial, in 2007, Romarm garanta un imprumut, a carui valoare nu este precizata, cu doua milioane de dolari ce pot fi oricand blocati de banca din conturile companiei de stat. Doi ani mai tarziu, in noiembrie 2009, garantia pentru imprumut ajungea la cinci milioane de euro, bani care "urmeaza a fi incasati din orice contracte" derulate de companie.

In 7 martie 2011, avizul initial de ipoteca se modifica din nou. In noua varianta, suma constituita drept garantie ramanea aceeasi, numai ca, de aceasta data, Romarm indica exact contractele din care ar urma sa primeasca banii pentru stingerea datoriei.

Printre partenerii indicati se numara si Moonstorm Enterprises Ltd. din Cipru. Mai jos puteti gasi documentul extras din Arhiva Electronica de Garantii Reale Imobiliare.

  • MOONSTORM-in-Arhiva-de-Garantii-Mobiliare

Asadar contractul dintre Romarm si Moonstorm ar fi putut fi semnat in perioada noiembrie 2009 - martie 2011.

Off-shore-ul cipriot Moonstorm

Conform actului constitutiv al firmei cipriote, obtinut de Centrul de Investigatii Media de la Registrul Companiilor din Cipru, Moonstorm Enterprises Ltd., cu sediul in Limassol, pe Bulevardul Makariou la numarul 210, a fost fondata in 2 aprilie 2009 de catre un avocat pe nume Atanasia (sau, prescurtat, Soula) Iakovidou.

Conform articolului 3.1 din statut, firma se ocupa cu vanzarea si cumpararea de arme si sisteme de aparare sau componente ale acestora, munitie, explozibili, avioane militare, nave sau vehicule terestre militare, electronice si componente din domeniul apararii, precum si cu mentenanta acestora.

Conform punctului urmator din statut, firma se declara a fi un intermediar, afirmand ca "va lucra in numele producatorilor, vanzatorilor si cumparatorilor de armament".

La punctul 5, compania cipriota isi anunta statutul de investment holding company, instrument folosit frecvent in cazul firmelor off-shore pentru a ingreuna identificarea adevaratilor actionari.

Gasiti mai jos documentele de infiintare a firmei Moonstorm Enterprises Ltd., in forma originala, asa cum se regasesc la Registrul Companiilor din Cipru:

 

 

 

Diplomatia americana: Moonstorm Enterprises este Slobodan Tesic

Intr-o telegrama data publicitatii de Wikileaks, ambasadorul SUA in Yemen la acel moment, Stephen Seche, transmitea la Washington, in 14 decembrie 2009, ca un diplomat bulgar i-ar fi comunicat ca Ministerul Apararii din Yemen vrea sa cumpere arme de 78 de milioane de dolari de la compania cipriota Moonstorm Enterprises Ltd., care, conform documentelor prezentate anterior, fusese infiintata cu doar cateva luni inainte.

Oficialul bulgar citat de ambasadorul Seche afirma ca Moonstorm Enterprises Ltd. ar fi, de fapt, un paravan in spatele caruia s-ar ascunde Slobodan Tesic, un sarb acuzat de trafic international de arme care la acel moment avea interdictie de circulatie din partea ONU pentru sprijinirea regimului fostului presedinte liberian Charles Taylor.

O nota a diplomatului american din continutul telegramei arata ca legatura dintre Tesic si Moonstorm este confirmata si de surse din intelligence-ul american. In plus, telegrama preia si o nota a spionajului bulgar despre legatura dintre Tesic si Moonstorm Enterprises Ltd..

  • Telegrama-Sanaa

Cine este Slobodan Tesic?

"Lista acuzatiilor la adresa acestui om (Slobodan Tesic, n.r.) este una lunga, fiind furnizor de arme pentru Irak, Liberia si alte regimuri teroriste", se arata in raportul spionajului bulgar citat de diplomatii americani in telegrama data publicitatii de Wikileaks.

In 16 martie 2004, Consiliul de Securitate al ONU a intocmit o lista cu persoane impotriva carora a fost luata masura restrictionarii liberei circulatii pe teritoriul statelor membre ale Organizatiei, asa-numitul "UN travel ban". Faptele pe care Consiliul de Securitate al ONU le imputa celor de pe aceasta lista aveau legatura cu atrocitatile comise in anii 2001-2003 in Liberia si Sierra Leone de fortele loiale dictatorului liberian Charles Taylor, precum si cu incalcarea embargoului instituit atunci de ONU in acea zona.

Tesic a fost acuzat de raportorii Consiliului de Securitate ca a sprijinit regimul dictatorului Taylor incalcand embargoul pe comertul cu arme catre Liberia. Sarbul ar fi livrat arme catre regimul de la Monrovia prin compania Temex, cu sediul in Belgrad, pe care la acel moment o conducea. Valoarea armelor vandute de Temex catre Monrovia aflata sub embargo era, potrivit declaratiilor companiei citate de raportorii ONU, de 1,3 milioane de dolari, din care firma lui Tesic ar fi incasat aproape 860.000 de dolari pana in iulie 2002, cand un al cincilea transport pregatit sa plece catre Liberia a fost oprit de autoritatile sarbe.

In raportul Consiliului de Securitate, publicat pe site-ul ONU, Tesic este descris ca fiind "the chief sanctions buster".

Pe lista persoanelor cu interdictia de a calatori se afla, alaturi de Tesic, si Charles Taylor, fostul dictator liberian condamnat definitiv in 2013, la Haga, la 50 de ani de inchisoare pentru crime impotriva umanitatii si crime de razboi, in prezent inchis in Marea Britanie, dar si celebrul traficant international de arme Viktor Bout, in prezent condamnat in Statele Unite pentru terorism, trafic de arme si spalare de bani.

Printre multele fapte de care este acuzat Viktor Bout se numara sprijinirea gherilelor columbiene FARC in lupta impotriva armatei americane.

In 29 noiembrie 2013, Consiliul de Securitate al ONU a anuntat stergerea lui Slobodan Tesic de pe lista celor cu interdictie de a calatori liber in statele membre. Nu este clar care sunt ratiunile acestei decizii.

Autoritatile de la Bucuresti evita raspunsurile despre off-shore-ul lui Tesic

In 22 mai 2014, Centrul de Investigatii Media a cerut oficial reprezentantilor Romarm copii dupa contractele incheiate cu Moonstorm Enterprises Ltd. din Cipru.

Iata emailul transmis Romarm in 22 mai 2014:

  • Mail-22-mai-2014-romarm

In raspunsul primit atunci, Romarm nega derularea vreunui contract cu Moonstorm Enterprises Ltd..

In 2 august 2015, Centrul de Investigatii Media a revenit si a cerut din nou atat Ministerului Economiei cat si companiei de stat Romarm informatii despre relatiile comerciale cu Moonstorm Enterprises Ltd. din Cipru.

  • Mail-august-2015

Nici Romarm si nici Ministerul Economiei nu au dat curs solicitarilor Centrului de Investigatii Media. Desi li se ceruse explicit sa precizeze cate contracte au fost incheiate intre companie si off-shore-ul cipriot, care era obiectul acestora, pretul si cand au fost ele incheiate, Romarm s-a limitat la a raspunde: "Romarm nu a derulat niciodata contracte cu Moonstorm Enterprises Ltd.".

Cel mai recent raspuns din partea Romarm a fost transmis in 4 august 2015, de catre un reprezentant al Romarm SA, acesta trimitand raspunsul, simultan, si Biroului de Presa al Ministerului Economiei.

  • mail-romarm

Departamentul pentru Controlul Exporturilor, fosta ANCEX, institutie a statului roman aflata in subordinea Ministerului Afacerilor Externe, este "autoritatea naţionala în domeniul controlului exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare", dupa cum se arata pe site-ul propriu.

Centrul de Investigatii Media a cerut ANCEX sa precizeze daca institutia "a avizat vreun contract de furnizare de armament incheiat de CN Romarm SA cu firma Moonstorm Enterprises Ltd. din Cipru", sa furnizeze o copie a respectivului aviz, precum si o copie a contractului/contractelor".

"Va rog, de asemenea, sa-mi comunicati care este stadiul derularii acestor contracte, in cazul in care ele exista si au primit avizul de la institutia dumneavoastra. Daca acest contract nu a fost avizat de ANCEX, va rog sa-mi comunicati motivele acestui refuz", se arata in solicitarea de informatii transmisa catre ANCEX de Centrul de Investigatii Media in 5 august 2015.

  • Cerere-ANCEX

Patru zile mai tarziu, oficialii Ministerului Afacerilor Externe au transmis ca ANCEX "nu avizează contractele încheiate de către operatori economici cu partenerii externi, întrucât acest act comercial, prin angajamentele asumate, este atributul exclusiv al partenerilor comerciali". In fraza urmatoare, insa, MAE afirma ca ANCEX "tratează toate informațiile furnizate de către operatorii economici, inclusiv contractele comerciale, necesare procesului de evaluare a operațiunilor de comerț exterior cu produse militare supuse examinării", ca având caracter de secret comercial.

ANCEX "respectă cu strictețe prevederile art. 25 alin (6) al OUG nr. 158/1999, republicată, prin care “Persoanele implicate în aplicarea regimului de control al produselor militare, care iau cunoștință de informații ce constituie secrete de stat, de serviciu sau comerciale, sunt obligate să respecte caracterul lor și să le facă cunoscute numai autorităților îndreptățiteîn condițiile legii", se mai precizeaza in raspuns.

In consecinta, informațiile privind contractele comerciale aferente unei anumite operațiuni de export de produse militare, precum și stadiul derulării acestora, pot fi făcute publice "numai de către titularul de contract", in cazul de fata Romarm. Care neaga derularea vreunui contract cu Moonstorm Enterprises Ltd. din Cipru, desi ea insasi a garantat creditul la BRD cu acest contract.

Documentul:

 

Fostii sefi ai Romarm, personaje controversate

Contractul intre Romarm si Moonstorm Enterprises Ltd., executat sau nu, a fost incheiat, cel mai probabil, intre noiembrie 2009 si martie 2011.

In noiembrie 2009, seful Romarm era Ion Garbacea, al carui nume a fost invocat de fostul parlamentar condamnat Sorin Rosca Stanescu, in fosta sa calitate de ziarist, intr-o presupusa afacere de trafic de arme in care ar fi fost implicat fratele fostului presedinte Traian Basescu.

In 25 mai 2010, ministrul Economiei de la acel moment, Adriean Videanu, l-a inlocuit pe Garbacea cu Vasile Crisan, care pana atunci fusese subprefect de Alba.

Membru PDL la acel moment, Vasile Crisan este un fost ofiter al Serviciului de Protectie si Paza iar sotia sa este cadru militar la Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS). In prezent, Crisan este membru UNPR, dupa ce in decembrie 2011 a demisionat din PDL, pastrandu-si postul de sef la Romarm pana la jumatatea anului 2012, cand a fost demis de ministrul de atunci, Daniel Chitoiu.

Numele lui Crisan a fost mentionat de fostul deputat PSD Ion Stan intr-o declaratie politica in care parlamentarul il acuza pe fostul sef al Romarm, intre multe altele, de legaturi cu doi frati despre care sustine ca ar fi acuzati de FBI de trafic ilegal de armament.

Conform celei mai recente declaratii de avere disponibile pe site-ul Agentiei Nationale de Integritate, datand din iunie 2012, Crisan are doar un apartament in Alba Iulia, singurele sale venituri la acel moment fiind cele din functia de director general al Romarm, precum si salariul sotiei. Pe langa acestea, Crisan mai primea o indemnizatie de circa cinci mii de lei pe an pentru pozitia de membru in consiliul de administratie al Elettra Communications SA, o companie mixta romano-italiana in care si Romarm detine aproape unu la suta din actiuni.

Centrul de Investigatii Media si Centrul de Resurse Juridice au decis prelungirea termenului in care jurnalistii interesati sa investigheze problemele personelor cu dizabilitati mintale inchise in centre pot sa se inscrie pentru una dintre cele cinci finantari disponibile in cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista”. In acest proiect, derulat in parteneriat de cele doua organizatii, sint disponibile cinci finantari in valoare de cate 650 de euro, bani cu care sustinem eforturile de documentare ale jurnalistilor pentru realizarea investigatiilor propuse.

Prelungirea perioadei de inscriere s-a facut ca urmare a mai multor solicitari venite din partea persoanelor interesate sa aplice, insa au fost impiedicate sa-si pregateasca propunerile de timpul prea scurt pentru a-si realiza predocumentarea, in conditiile in care institutiile de la care asteapta raspunsuri sint in plina perioada de concedii.

Noul deadline este 15 august, ora 18.00.

Cei care au depus deja proiecte de investigatii pot folosi acest interval de o luna pentru a-si imbunatati sau chiar schimba proiectele. Evaluatorii nu vor tine cont de aplicatiile anterioare noului deadline, pentru a nu crea avantaje niciunui competitor, ci vor lua in calcul doar aplicatiile in forma lor finala de la acel moment.

Call-ul de proiecte se adreseaza tuturor jurnalistilor din radio, TV, print si online, din presa locala si centrala.

Cei interesati pot transmite, pe adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., pana sambata, 15 august, ora 18.00, propunerile de subiecte pe care doresc sa le investigheze.

Aplicatiile pe care le asteptam trebuie sa se bazeze pe o pre-documentare din care sa reiasa urmatoarele:

  1. originalitatea subiectului propus, a temei, unghiului de abordare, a manierei de prezentare a produsului final (propunerile multimedia sint incurajate);
  2. relevanta si importanta subiectului propus, “greutatea” lui;
  3. informatiile de baza de la care jurnalistul porneste in ancheta si, acolo unde este posibil, sursa din care ele provin;
  4. impact anticipat si vizibilitate – asteptarile autorului legate de ceea ce subiectul propus ar putea schimba in bine pentru persoanele cu dizabilitati mintale inchise in centre, audienta canalului de distributie, posibilitatea de replicare
  5. informatii relevante (exemple) despre munca autorului in jurnalismul de investigatii sau in domeniul de interes (protectia persoanelor cu dizabilitati mintale inchise in institutii), precum si background jurnalistic specific in zona pe care autorul isi propune sa o cerceteze (de exemplu protectia sociala, domeniul farmaceutic, sistemul de sanatate, coruptia si cheltuirea nepotrivita a banilor publici in sistemele sanitar si de asistenta sociala si consecintele acestora asupra conditiilor de viata ale beneficiarilor, etc.).

Aplicatiile vor fi evaluate baza notarii de la 1 la 5 a celor cinci puncte de mai sus. Prioritate vor avea propunerile primite din partea celor care au participat la cele doua traininguri organizate in cadrul proiectului in luna iunie, la Cluj si Mangalia. O comisie de evaluare formata din jurnalisti si activisti va decide si anunta, o saptamana mai tarziu, in 22 august, care dintre aplicatiile primite vor beneficia de finantare.
Autorii subiectelor pentru care vom decide sa finantam eforturile de documentare si redactare vor avea la dispozitie doua luni pentru a-si finaliza si publica materialele in media pentru care lucreaza, timp in care CIM si CRJ ii vor asista, in masura posibilitatilor, in demersurile lor.

Asadar deadline-ul pentru documentarea si realizarea subiectelor propuse este 22 octombrie.

Plata se va face intr-o singura transa, la finalul documentarii, in baza unui contract incheiat cu autorii.

  • fondong_logo

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Centrul de Investigatii Media si Centrul de Resurse Juridice invita jurnalistii interesati sa investigheze problemele personelor cu dizabilitati mintale inchise in centre sa se inscrie pentru una dintre cele cinci finantari disponibile in cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista”.


In acest proiect, derulat in parteneriat de cele doua organizatii, sint disponibile cinci finantari in valoare de cate 650 de euro, bani cu care sustinem eforturile de documentare ale jurnalistilor pentru realizarea investigatiilor propuse. 

Call-ul de proiecte se adreseaza tuturor jurnalistilor din radio, TV, print si online, din presa locala si centrala. 

Cei interesati pot transmite, pe adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., pana miercuri, 8 iulie, ora 12.00, propunerile de subiecte pe care doresc sa le investigheze. 

Aplicatiile pe care le asteptam trebuie sa se bazeze pe o pre-documentare din care sa reiasa urmatoarele: 

  1. originalitatea subiectului propus, a temei, unghiului de abordare, a manierei de prezentare a produsului final (propunerile multimedia sint incurajate);
  2. relevanta si importanta subiectului propus, “greutatea” lui;
  3. informatiile de baza de la care jurnalistul porneste in ancheta si, acolo unde este posibil, sursa din care ele provin;
  4. impact anticipat si vizibilitate – asteptarile autorului legate de ceea ce subiectul propus ar putea schimba in bine pentru persoanele cu dizabilitati mintale inchise in centre, audienta canalului de distributie, posibilitatea de replicare
  5. informatii relevante (exemple) despre munca autorului in jurnalismul de investigatii sau in domeniul de interes (protectia persoanelor cu dizabilitati mintale inchise in institutii), precum si background jurnalistic specific in zona pe care autorul isi propune sa o cerceteze (de exemplu protectia sociala, domeniul farmaceutic, sistemul de sanatate, coruptia si cheltuirea nepotrivita a banilor publici in sistemele sanitar si de asistenta sociala si consecintele acestora asupra conditiilor de viata ale beneficiarilor, etc.).

Aplicatiile vor fi evaluate baza notarii de la 1 la 5 a celor cinci puncte de mai sus. Prioritate vor avea propunerile primite din partea celor care au participat la cele doua traininguri organizate in cadrul proiectului in luna iunie, la Cluj si Mangalia. O comisie de evaluare formata din jurnalisti si activisti va decide si anunta, o saptamana mai tarziu, in 15 iulie, care dintre aplicatiile primite vor beneficia de finantare.

Autorii subiectelor pentru care vom decide sa finantam eforturile de documentare si redactare vor avea la dispozitie doua luni pentru a-si finaliza si publica materialele in media pentru care lucreaza, timp in care CIM si CRJ ii vor asista, in masura posibilitatilor, in demersurile lor. 

Asadar deadline-ul pentru documentarea si realizarea subiectelor propuse este 15 septembrie. 

Plata se va face intr-o singura transa, la finalul documentarii, in baza unui contract incheiat cu autorii. 

  • fondong_logo

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Centrul de Investigatii Media si Centrul de Resurse Juridice organizeaza, in perioada 18-20 iunie 2015, la Mangalia, cel de-al doilea curs pentru jurnalisti, bloggeri si activisti din cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista – jurnalism si activism pentru drepturile celor cu dizabilitati din centrele finantate de stat”.

Cursul este menit sa-i formeze pe participanti in investigarea activitatii centrelor finantate de stat (publice sau private) in care sint inchise persoane cu dizabilitati mintale, plecand de la premisa, demonstrata cu date oferite de autoritatile publice, ca in jumatate din aceste centre din Romania au murit, in trei ani si jumatate, aproape 1.500 de beneficiari.

Cursantii vor beneficia de informatii despre jurnalismul de investigatie la modul general, vor lua contact cu legislatia aplicabila domeniului (drepturile persoanelor cu dizabilitati mintale institutionalizate) sau vor invata cum sa interpreteze ceea ce gasesc in aceste locuri cvasi-inchise pentru publicul larg.

Participantilor li se va explica ce pot si ce nu pot face din punct de vedere legal in documentarea unui astfel de subiect, vor intelege unde se afla informatiile necesare descoperirii adevarului in legatura cu activitatea acestor institutii si vor intelege, pe baza unor exemple clare, cum se investigheaza eficient acest domeniu, cu scopul de a dezvalui atat abuzurile si incalcarile drepurilor omului la care beneficiarii centrelor sint supusi, cat si faptele de coruptie care le genereaza.

Trainerii sint jurnalisti si activisti ONG cu experienta in jurnalismul de investigatii si, respectiv, in activismul civic si juridic pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati mintale institutionalizate in centre.

Dintre participantii la aceste cursuri, Centrul de Investigatii Media si Centrul de Resurse Juridice vor selecta cinci proiecte de investigatie jurnalistica in acest domeniu, pe care le vor finanta cu cate 650 de euro brut.

Pentru o idee mai clara in legatura cu investigatiile de presa pe care cursantii asteptam sa le propuna, documenteze si realizeze, va propunem sa studiati un exemplu care va fi discutat in detaliu in cadrul cursului.

Cursul se va desfasura la Mangalia, la Hotel Solymar, conform unei agende pe care o gasiti mai jos. Programul incepe joi, 18 iunie, dupa pranz, se intinde pe intreaga durata a zilei de vineri si se termina sambata, dupa pranz.

Acest al doilea curs de la Mangalia se adreseaza in special jurnalistilor din presa locala din Muntenia, Dobrogea si sudul Moldovei, precum si celor din presa centrala, cererile de inscriere primite de la acestia avand prioritate.

Acesta este cel de-al doilea si ultimul dintre cursurile pentru jurnalisti, bloggeri si activisti organizate in cadrul acestui proiect.

Pentru cursantii selectati in baza aplicatiilor transmise, organizatorii acopera integral costurile cu transportul (bilete de tren sau benzina in limita a 7,5 litri la suta de kilometri), cazarea si masa.

Asteptam cererile de inscriere - care sa contina un scurt CV, cateva mostre ale jurnalismului practicat si o motivatie de cel mult o suta de cuvinte in care sa explicati interesul pentru acoperirea domeniului propus - pana cel tarziu marti, 16 iunie 2015, ora 18.00, la adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. In email trebuie sa se regaseasca si datele de contact, pentru eventuale nelamuriri.

Iata agenda evenimentului, care mai poate suferi mici modificari:

Atentie: numarul locurilor este limitat. Participantii vor fi selectati in functie de criterii precum experienta anterioara in monitorizarea domeniului asistentei sociale pentru persoane cu dizabilitati, experienta in jurnalismul de investigatii in general, experienta in presa.

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Centrul de Investigatii Media si Centrul de Resurse Juridice organizeaza, in perioada 9-11 iunie 2015, la Cluj, primul dintre cele doua cursuri pentru jurnalisti, bloggeri si activisti din cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista – jurnalism si activism pentru drepturile celor cu dizabilitati din centrele finantate de stat”.

Cursul este menit sa-i formeze pe participanti in investigarea activitatii centrelor finantate de stat (publice sau private) in care sint inchise persoane cu dizabilitati mintale, plecand de la premisa, demonstrata cu date oferite de autoritatile publice, ca in jumatate din aceste centre din Romania au murit, in trei ani si jumatate, aproape 1.500 de beneficiari.

Cursantii vor beneficia de informatii despre jurnalismul de investigatie la modul general, vor lua contact cu legislatia aplicabila domeniului (asistenta sociala pentru persoane cu dizabilitati mintale institutionalizate) sau vor invata cum sa interpreteze ceea ce gasesc in aceste locuri cvasi-inchise pentru publicul larg.

Participantilor li se va explica ce pot si ce nu pot face din punct de vedere legal in documentarea unui astfel de subiect, vor intelege unde se afla informatiile necesare descoperirii adevarului in legatura cu activitatea acestor institutii si vor intelege, pe baza unor exemple clare, cum se investigheaza eficient acest domeniu, cu scopul de a dezvalui atat abuzurile si incalcarile drepurilor omului la care beneficiarii centrelor sint supusi, cat si faptele de coruptie care le genereaza.

Trainerii sint jurnalisti si activisti ONG cu experienta in jurnalismul de investigatii si, respectiv, in activismul civic si juridic pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati mintale institutionalizate in centre.

Dintre participantii la aceste cursuri, Centrul de Investigatii Media si Centrul de Resurse Juridice vor selecta cinci proiecte de investigatie jurnalistica in acest domeniu, pe care le vor finanta cu cate 650 de euro brut.

Pentru o idee mai clara in legatura cu investigatiile de presa pe care cursantii asteptam sa le propuna, documenteze si realizeze, va propunem sa studiati un exemplu care va fi discutat in detaliu in cadrul cursului.

Cursul se va desfasura la Cluj, la Hotel Victoria, conform unei agende pe care o gasiti mai jos. Programul incepe marti, 9 iunie, dupa pranz, se intinde pe intreaga durata a zilei de miercuri si se termina joi, dupa pranz.

Acest prim curs de la Cluj se adreseaza in special jurnalistilor din presa locala din Banat, Ardeal si nordul Moldovei, aplicatiile primite de la acestia avand prioritate. Un al doilea curs similar va avea loc la Mangalia, in perioada 18-20 iunie, si se adreseaza cu prioritate jurnalistilor din presa locala din Muntenia, sudul Moldovei si Dobrogea, precum si celor din presa din centrala. Vom reveni cu informatii punctuale despre acesta in urmatoarea perioada.

Pentru cursantii selectati in baza aplicatiilor transmise, organizatorii acopera integral costurile cu transportul (bilete de tren sau benzina in limita a 7,5 litri la suta de kilometri), cazarea si masa.

Asteptam aplicatiile doritorilor – care sa contina un scurt CV, cateva mostre ale jurnalismului practicat si o motivatie de cel mult o suta de cuvinte in care sa-si explice interesul pentru acoperirea domeniului propus – pana cel tarziu vineri, ora 18.00, la adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. In email trebuie sa se regaseasca si datele de contact, pentru eventuale nelamuriri.

Iata agenda evenimentului, care mai poate suferi mici modificari:

Atentie: numarul locurilor este limitat. Participantii vor fi selectati in functie de criterii precum experienta anterioara in monitorizarea domeniului asistentei sociale pentru persoane cu dizabilitati, experienta in jurnalismul de investigatii in general, experienta in presa.

 

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Cerere de ofertă pentru achiziţia de servicii de organizare seminarii

 

Asociatia Centrul de Investigatii Media solicită oferte pentru achiziţia de servicii organizare seminarii – cod CPV 79951000-5, în cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista – jurnalism si activism pentru drepturile celor cu dizabilitati din centrele finantate de stat”, finanţat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014.

Se vor achiziţiona servicii de organizare seminarii constând în închiriere săli de conferinţe dotate cu cu aer conditionat, videoproiector, ecran si flipchart, cazare în camere single dotate cu aer condiționat, pauze de cafea care să include apa, ceai, cafea, patiserie sarata și dulce, fructe, masa pensiune completă, în conformitate cu solicitările din Documentaţia pentru ofertanţi pentru următoarele evenimente:

– o sesiune instruire jurnaliști Cluj Napoca, 9-11 iunie 2015 și o sesiune instruire jurnalisti Mangalia, 18-20 iunie 2015.

– sase dezbateri regionale de jumatate de zi pentru jurnalisti si activisti in Bucuresti si alte cinci orase, conform datelor din documentatia tehnica

– o dezbatere finala de jumatate de zi in Bucuresti

– servicii decontare transport participanti, conform datelor din documentatia tehnica

Documentaţia pentru ofertanţi o puteţi găsi aici:

 

Procedura aplicată: procedura competitivă simplificată, în conformitate cu Ordinul nr. 1120/15.10.2013 emis de Ministerul Fondurilor Europene și Procedura pentru achizițiile effectuate de către Promotorii de proiecte în cadrul contractelor de finanțare nerambursabilă din Fondul ONG, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014.

Criteriul de evaluare în atribuirea contractului va fi cel mai scăzut preţ pentru specificaţiile tehnice aferente achiziţiei.

Pentru informaţii suplimentare ne puteţi contacta prin e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., tel. 0766532408, persoană de contact Ovidiu Vanghele.

Va rugam sa ne transmiteţi oferta Dvs. întocmită conform documentaţiei pentru ofertanţi prin poșta/curier la adresa Centrul de Investigatii Media, Bd. Iuliu Maniu 65, bl. 7P, sc. 5, et. V, ap. 151, sector 6, Bucuresti până la data de 5 iunie 2015, data deschiderii ofertelor in fata comisiei de licitatie.

Ministrul Ioan Rus a numit-o in functia de sef al Biroului de implementare a master planului pentru transporturi al Romaniei pe Daniela Berinde, o fosta prezentatoare TV care i-a fost pentru cateva luni consiliera de imagine si care nu are nicio specializare in domeniu. 

CV-ul acesteia nu a fost necesar la numirea in functie, sustine Ministerul Transporturilor, intr-un raspuns adresat Centrului de Investigatii Media. Informatiile disponibile online arata ca Berinde a lucrat exclusiv in radio si televiziune.

Fostul jurnalist conduce o echipa formata din doi ingineri si patru economisti. Biroul de implementare a master planului are ca obiectiv general “planificarea, dezvoltarea, monitorizarea, administrarea şi întreţinerea master planului general de transport la nivelul infrastructurii naţionale.” 

Master planul reprezinta de fapt strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport din Romania pentru perioada 2014-2020, pentru implementarea lui – proiectarea si constructia efectiva de autostrazi si cai ferate – fiind estimat un buget total de aproximativ 17 miliarde de euro. 

Ajuns deja la cea de-a cincea varianta, master planul urmeaza sa fie discutat in aceasta saptamana la Bruxelles pentru a doua oara de oficialii Comisiei Europene cu reprezentantii Ministerului roman al Transporturilor.

In 23 martie 2015, la o saptamana dupa ce Comisia Europeana respingea master planul pentru transporturi propus de Romania pe motiv ca “exista în continuare probleme nerezolvate” si “sint necesare eforturi suplimentare” din partea Bucurestiului pentru imbunatatirea acestui document, ministrul de resort, Ioan Rus, o numea in functia de sef al Biroului de implementare master plan pe Dana Berinde, fost reporter si prezentator de stiri de televiziune. 

Conform ordinului de numire in functie, obtinut de Centrul de Investigatii Media, Daniela-Angela Berinde primeste lunar un salariu de baza de 9.370 de lei si un “spor pentru conditii vatamatoare” de 627 de lei.

  • Scan-ordin-numire-Berinde

Ministerul Transporturilor: La concursurile pentru functionarii publici nu e nevoie de CV 

Centrul de Investigatii Media a incercat sa obtina, oficial, de la Ministerul Transporturilor, in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, un CV al doamnei Berinde, pentru a vedea in ce masura trecutul profesional o recomanda sa se ocupe de soarta infrastructurii de transport a Romaniei pentru urmatorii ani, urmand totodata sa gestioneze un buget de peste 17 miliarde de euro. 

Ministerul Transporturilor a raspuns insa ca, potrivit “prevederilor articolului 49 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, CV-ul nu face parte din documentele care trebuie depuse la dosarul de concurs”

Am revenit cu o solicitare la Ministerul Transporturilor pentru a primi, totusi, un CV al doamnei Berinde, cerand ca institutia sa precizeze la ce concurs se refera, intrucat in ordinul de ministru prin care Berinde a fost numita in functie se precizeaza ca a fost avuta in vedere “optiunea” sa.  

Pana la momentul publicarii acestui text, Ministerul Transporturilor nu a raspuns acestei noi solicitari.

Am incercat sa reconstituim, din surse publice, CV-ul doamnei Berinde. Astfel, din informatiile disponibile online reiese ca doamna Berinde a lucrat la Radio Contact, NCN, TVR Cluj, de unde a fost apoi detasata o perioada in Bucuresti, ca reporter la Stirile TVR. Din 2011 a fost numita redactor sef la Transilvania L!VE, televiziune controlata de omul de afaceri clujean Arpad Paszkany, unde a prezentat jurnalul de stiri. A trecut apoi pe la Digi 24, dupa care a intrat in echipa lui Ioan Rus la Ministerul Transporturilor, fiind consilier personal al acestuia pe probleme de imagine si relatii cu mass-media, dupa cum ea insasi a declarat, si sef al Biroului de comunicare şi relaţii cu institutiile financiare internationale. 

Cat castiga Daniela Berinde? 

Din ordinul de ministru prin care a fost numita in functie aflam ca Dana Berinde castiga un salariu de baza (brut, n.r.) de 9.370 de lei, caruia i se adauga sporul de conditii vatamatoare de 627 de lei. Ministerul Transporturilor ne-a comunicat ca doamna Berinde “are un venit net lunar de 7.011 lei”. In raspunsul transmis Centrului de Investigatii Media, ministerul nu face nicio referire la eventuale sporuri precum cel de “conditii vatamatoare”, desi o intrebare din cele adresate initial ministerului viza exact acest aspect. 

Ministerul Transporturilor sustine ca doamna Berinde “nu face parte din niciun Consiliu de Administraţie, Consiliu de Conducere sau Adunare Generală a Acţionarilor” la unităţile care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor. In 2014, asa cum reiese din declaratia de avere a acesteia din octombrie 2014, a incasat bani ca membru in consiliile de supraveghere ale Alpha Rocas SA si Millenium Prodesign SRL, urmand sa declare sumele exacte in 2015. Compania Alpha Rocas SA este un parteneriat intre Tarom, Compania Nationala de Aeroporturi Bucuresti (ambele detinute de statul roman si avand impreuna peste 35% din actiuni) si Alpha Flight Group Limited din Manchester, Regatul Unit. Millenium Pro Design SRL este firma care opereaza magazinele duty-free din aeroporturile din intreaga tara.

Responsabilitatile de serviciu ale fostei jurnaliste Dana Berinde

Biroul Implementare master plan din Ministerul Transporturilor are ca obiectiv general “planificarea, dezvoltarea, monitorizarea, administrarea şi întreţinerea master planului general de transport la nivelul infrastructurii naţionale, a Modelului Naţional de Transport, şi asigurarea, împreună cu direcţiile de specialitate din cadrul MT, a legăturii cu beneficiarii de proiecte pentru infrastructura de transport, precum şi comunicarea cu instituţiile europene, alte state membre UE şi entităţi interesate pe aria de competenţă”, se arata in raspunsul Ministerului transporturilor la intrebarile Centrului de Investigatii Media. 

Intre atributiile de serviciu ale Danei Berinde se afla, potrivit MT, planificarea si dezvoltarea master planului general de transport (MPGT) şi a Modelului Naţional de Transport (MNT), administrarea şi întreţinerea acestora, inclusiv actualizarea şi rectificarea lor, dezvoltarea şi implementarea sistemului de culegere a informaţiilor necesare funcţionării şi actualizării MPGT şi MNT împreună cu beneficiarii de proiecte pentru infrastructura de transport, asigurarea legăturii cu instituţiile financiare internaţionale, precum si Ministerul Afacerilor Externe, după caz, “în vederea promovării adecvate a intereselor României”, colaborarea cu instituţiile financiare internaţionale “pentru identificarea soluţiilor de finanţare aferente implementării proiectelor din MPGT, inclusiv fonduri externe nerambursabile gestionate prin intermediul IFI” si participarea, “după caz şi în limita competenţelor”, la întâlnirile bilaterale cu delegaţiile la nivel înalt şi la vizitele misiunilor instituţiilor financiare internaţionale. 

Ministerul mai afirma ca fosta prezentatoare de televiziune Dana Berinde are in subordine, in biroul pe care il conduce, patru economisti si doi ingineri. Din organigrama obtinuta de Centrul de Investigatii Media reiese ca Dana Berinde are in subordine in prezent doar patru persoane.

  • Organigrama-MT-MP

Master planul de transport, modificat de patru ori 

Site-ul www.cursdeguvernare.ro arata, intr-un material publicat in luna martie a acestui an, ca in ultimii 2 ani guvernele conduse de Victor Ponta au prezentat publicului român patru variante ale conceptului de dezvoltare rutieră, “niciunul clar, coerent și în concordanță cu viziunea europeană în domeniu”. 

“Trei dintre aceste variante sunt opera actualului ministru Ioan Rus, prima aparținând fostului ministru Dan Șova”, scriu cei de la cursdeguvernare.ro. 

In martie 2015, la Bruxelles, a patra varianta a master planului general de transport al Romaniei a fost prezentata specialiștilor din cadrul DG REGIO, DG MOVE și DG ECOFIN. Prezentarea a fost susținută, în perioada 11-13 martie 2015, de o echipă tehnică a Ministerului Transporturilor condusă de secretarul de stat Iulian Matache.

In urma acestei prezentari, Comisia Europeana a apreciat ca in document exista in continuare probleme nerezolvate, cerand Bucurestiului imbunatatiri.

“Am avut, săptămâna trecută, discuții pozitive cu reprezentanții Ministerului Transporturilor privind master planul de transport, având ocazia să apreciem pașii importanți efectuați de Ministerul Transporturilor pentru a finaliza acest document. Există încă unele probleme nerezolvate pentru care sunt recomandate eforturi suplimentare de îmbunătățire a master planului. Acestea privesc concentrarea pe criterii limitate și obiective de stabilire a priorităților, luând în considerare performanțele economice și apartenența proiectelor la rețeaua TEN-T Core. Autoritățile române vor reflecta asupra modului de a încorpora mai bine aceste observații în master plan”, a prezentat Sophie Dupin de Saint-Cyr, purtătorul de cuvânt al DG REGIO, concluziile consultărilor din martie de la Bruxelles.

In replica, Ministerul Transporturilor a afirmat, intr-un comunicat de presa, ca “observațiile făcute de Comisia Europeană nu înseamnă respingerea acestuia, ci sunt ajustările firești, necesare optimizării Master Planului”.

“Facem aceste precizări pentru a determina o buna întelegere a acestui proiect atât de important pentru România”, scriau cei de la Ministerul Transporturilor in comunicatul dat publicitatii in 23 martie 2015, in aceeasi zi in care fosta prezentatoare TV Dana Berinde era numita, prin ordin de ministru, la conducerea Biroului de implementare a master planului.
In aceasta saptamana, Comisia Europeana urmeaza sa discute din nou cu Bucurestiul pe tema documentului privind viitorul infrastructurii de transport a Romaniei.

Daca vrei sa ne sustii
PayPal Button