Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

 

An de an, mii de copii intră în sistem. Abandonaţi la naştere sau mai târziu, când părinţii nu-i mai pot creşte din cauza sărăciei. 60.000 de copii şi tineri sunt sunt în grija sistemului de protecţie a copilului. Aproape 25.000 sunt cu dizabilităţi.

Statul român i-a ţinut închişi în centre privative de libertate, i-a lăsat în grija unor angajaţi, mulţi dintre ei slab pregătiţi, care s-au transformat în adevăraţi torţionari, la rândul lor victime ale unui sistem nedrept.

Închisori întreţinute pe bani grei şi ascunse de ochii lumii. Acolo nu stau cei care au delapidat România sau hoţii de mâna a doua. Acolo primesc ani grei copiii care s-au născut cu o dizabilitate.

„Cât o să-i mai facem să sufere pe copiii abandonaţi?”, se întreabă jurnaliștii TVR Andreea Archip şi Laura Fronoiu, într-un reportaj-investigație despre problemele sistemului de asistență socială pentru persoanele cu dizabilități.

(Reportaj realizat în cadrul proiectului "Adevărul despre cei care nu există - jurnalism şi activism pentru drepturile celor cu dizabilităţi din centrele finanţate de stat", finanţat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014, implementat de Centrul de Investigaţii Media în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice.)

Aproape 5.000 de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului, în instituții închise dar cu titulaturi ce conțin cuvintele “ocrotire”, “recuperare” sau “reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România în condiții necunoscute. Numărul exact al lor, ca și alte date importante despre situația persoanelor închise în centre, a fost obținut chiar de la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, în cadrul unei cercetări în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. 

Monitorizările independente și investigațiile jurnalistice publicate în ultimele luni au arătat cum, de fapt, sistemul face orice altceva în afară de a oferi ocrotire, recuperare și reabilitare beneficiarilor. Putem spune că beneficiarii sunt, mai degrabă, un mijloc de supraviețuire sau chiar îmbogățire pentru acest sistem denumit pe nedrept „sistem de protecție socială”. 

Centrul de Investigații Media și Centrul de Resurse Juridice vă invită luni, 18 aprilie, la ora 10.00, în sala de conferințe a Hotelului Ibis din Constanța, la o dezbatere în care vor prezenta rezultate ale monitorizărilor independente și descoperirile jurnaliștilor de investigație care au documentat cazuri de abuz sau corupție având drept victime beneficiarii sistemului de asistență socială și medicală pentru persoanele cu dizabilități mintale închise în instituții, dar și la o dezbatere privind viitorul acestui sistem, în lumina recent adoptatului mecanism independent de monitorizare.

Vom vorbi despre monitorizări, investigații de presă și mijloacele de documentare ale jurnaliștilor, despre abuzuri, corupție, oameni fără drepturi, despre dezinstituționalizare și despre viitorul mecanism de monitorizare, un succes al societății civile menit să supravegheze atent modul în care sunt tratați cei instituționalizați cu nevoi speciale.

Vom prezenta radiografia situației din centrele din Contanța, așa cum rezultă ea din datele DGASPC, și îi vom avea alături de noi pe responsabilii statului pentru a discuta împreună despre ce e de făcut pentru a îmbunătăți traiul beneficiarilor. 

Vor participa la dezbatere și jurnaliștii Andreea Pavel și Cristian-Andrei Leonte, care au realizat o cercetare în legătură cu modul în care DGASPC Constanța a dispus de bugetul propriu în ultimii ani, documentare susținută în cadrul proiectului nostru și materializată într-o serie de investigații de presă.

Vă aștepăm!

Revoluția l-a prins ofițer activ, angajat ca economist în ministerul apărării ceaușist. A continuat apoi ca ofițer în justiția militară până în 1993, când a trecut prima oară în rezervă, devenind om de afaceri.

În primii ani ai tranziției, căpitanul Gabriel Oprea s-a asociat cu mai mulți cetățeni străini în timp ce îl frecventa și pe influentul lider al minerilor, Miron Cozma. A fost doar începutul.

În timp, afacerile l-au propulsat pe Oprea în fruntea “mafiei personale a lui Adrian Năstase” după cum îl acuza chiar Traian Băsescu în 2004. Din business, s-a întors în armată, apoi din nou în rezervă și imediat în poltică. PSD l-a numit șef al Rezervelor Statului, prefect de București, ministru delegat în guvernul Năstase și l-a trimis în Parlament.

A fost deputat de două ori și, din momentul în care Băsescu l-a reevaluat, Gabriel Oprea a început să joace în liga mare a politicii: vicepremier, ministru de Interne și al Apărării. E peste tot, apare lângă cei mai importanți oameni ai momentului și face și desface guverne prin cel de-al treilea mare grup politic din Parlamentul României, pe care-l conduce cu mână de fier.

A ținut să aibă și o etichetă academică, astfel că, din postura sa de profesor coordonator de doctorate, i-a călăuzit spre titlul de doctor pe oameni-cheie din serviciile secrete și pe mai mulți politicieni care s-au perindat apoi în fruntea ministerelor de Interne și Apărare.

Și-a ocupat poziția în societate pe baza relației cu Ministerul Apărării Naționale (MApN). A adunat o avere uriașă, din care sute de mii de euro dispar și apar, fie sub forma unor donații, fie pur și simplu, fără nicio explicație.

„Toți oamenii generalului” este un proiect jurnalistic menit  să scoată la lumină trecutul lui Gabriel Oprea și conexiunile acestuia în politică, servicii secrete, justiție, mediul academic și cel de business.

Gabriel Oprea

Episodul III. Cum s-a instalat Gabi Oprea pe terenul lui Take Ionescu?

Terenul pentru care primarul Sectorului 2, Neculai Onțanu, a fost arestat și care a ajuns, în final, la familia lui Gabriel Oprea, i-a aparținut lui Take Ionescu, marele politician român din perioada interbelică.

Retrocedarea a fost făcută de primarul Onțanu unui urmaș de-al ilustrului om de stat, în urma unor aranjamente cu Cristi Borcea, fostul finanțator al clubului Dinamo, dar și cu Dragoș Dobrescu, unul dintre membrii așa-numitului Grup de la Monaco.

Imediat ce Borcea și Dobrescu au cumpărat drepturile litigioase, pretenția inițială a urmașului lui Take Ionescu a crescut de la nici zece hectare la peste 66, aproape cât tot Sectorul 2 al Capitalei. 

Informația apare în motivarea deciziei de arestare a lotului Neculai Onțanu-Loredana Radu, obținută de EurActiv.ro și RISE Project.

Conform documentului, în anul 2001, Ioan Tudor Ionescu în vârstă de 73 de ani, urmaș al lui Take Ionescu, a cerut retrocedarea unui teren de 9,8 hectare în Șoseaua Colentina, numărul 458. Ulterior, după ce și-a vândut drepturile litigioase către Dragoș Dobrescu și Cristi Borcea, moștenitorul Ionescu a depus, în afara termenului legal, două „suplimente la notificare”, prin care suprafața cerută creștea la 66,45 de hectare. A motivat totul prin "eroare materială”.

Practic se solicita retrocedarea Moșiei Fundeni din comuna Colentina, astăzi aproape toată făcând parte din Sectorul 2 Bucureşti.

CAPTURA GOOGLE MAPS SECTOR 2

„Ulterior, în afara termenului legal, prin suplimentele la Notificarea iniţială înregistrate la 25.06.2003 şi 7.12.2004, petentul Ionescu Ioan Tudor a solicitat retrocedarea unei suprafeţe de 66,45, invocând eroarea materială”, scriu judecătorii în motivarea deciziei prin care l-au arestat pe Neculai Onțanu.

Retrocedare cu tupeu

Terenul a fost retrocedat de Primăria Sectorului 2 în ciuda faptului că Elena Niţă, directorul Direcţiei juridice din Primărie, a avut dubii cu privire la „întinderea dreptului de proprietate revendicat”. Aceasta nota, într-un referat întocmit în 4 decembrie 2006, că o parte din terenul cerut fusese vândut între anii 1922 și 1945, astfel încât era nevoie de o verificare mai atentă a moștenirii la Arhivele Naționale.

„Au fost identificate acte de înstrăinare prin care autorii (...) au vândut suprafeţe de teren, la nivelul anilor 1922-1945, astfel că nu este posibilă atribuirea unor alte terenuri, fără a se verifica la Arhivele Naţionale succesiunea actelor de proprietate prezentate de petent”, a scris directorul din primăria lui Onțanu, potrivit judecătorilor.

Completul de judecată afirmă că primarul Onțanu și „inculpatul Şutru”, secretarul Consiliului Local al Sectorului 2 încă din 1993, „au ignorat cu bună-ştiinţă şi actele pe care s-a întemeiat cererea petentului Ionescu Ioan Tudor, care sunt „îndoielnice atât cu privire la întinderea dreptului de proprietate şi posibilitatea compensării cu un teren în condiţiile în care proprietatea pentru care se solicita era afectată de bălţi /mlaştină, cât şi dacă „suplimentele la notificările iniţiale” transmise în afara termenului, mai pot fi luate în considerare”.

După ce au retrocedat terenul în condiții „îndoielnice”, așa cum spun judecătorii, Onțanu și subalternii i-au dat Loredanei Radu o autorizație ilegală pentru a construi pe terenul revendicat în numele lui Take Ionescu.

Știind că cea care a solicitat autorizația este rudă a lui Gabriel Oprea, cei din administrația de sector i-au permis acesteia să construiască pe terenul de la lac un hotel. Regulamentele urbanistice locale interziceau însă orice construcție la mai puțin de 30 de metri de malul lacului.

„În cazul unei autorizaţii eliberate lui Radu Loredana cu privire la acel teren, doamna Irina Sevciuc de la Direcţia Urbanism mi-a spus că domnul primar vrea să semnăm repede respectivele documente. Probabil că primarul a făcut această solicitare lui Bogdan Pîrvanu, arhitect-şef.  În acest context, cred că am întrebat-o pe doamna Sevciuc cine este beneficiarul autorizaţiei, ea zicându-mi că această este rudă a domnului Gabriel Oprea. Am constatat personal că pe respectivul teren s-a edificat o construcţie cu mai multe nivele, aflată în stadiu de structură de beton, foarte aproape de malul lacului. Din ce ştiu eu, în perioada respectivă, planul de urbanism zonal al sectorului 2 prevedea o retragere de la malul lacului de 30 de metri”, a declarat în fața magistraților eternul secretar al Consiliului Local de la Sectorul 2, Toma Șutru.

DNA a cerut actele, Onțanu și-a amenințat angajații

În 23 martie, când DNA a cerut acte în legătură cu retrocedarea, dar și explicații pentru autorizația dată Loredanei Radu, primarul Neculai Onțanu a dat ordin scris angajaților să nu trimită nimic procurorilor fără știrea sa. În aceste condiții, judecătorii îl acuză pe Onțanu că „a încercat să ascundă mijloace de probă”.

„După ce a luat la cunoștință de conținutul solicitării, inculpatul Onțanu Neculai a emis în aceeași zi o adresă (nr. 20868 din 23.03.2016) către Compartimentul arhivă, prin care le punea în vedere să nu elibereze nici un document fără respectarea procedurii care presupunea aprobarea sa personală, sub sancțiunea tragerii la răspundere”, scriu judecătorii.

Secretar în primărie de 23 de ani, Toma Șutru l-a turnat pe Onțanu, spunând că „a transmis în mod direct angajaților de la departamentul de arhivă și administrație publică să nu comunice documentele solicitate fără acordul său expres, amenințându-i că, în caz contrar, vor fi destituiți”, se mai arată în motivarea anchetatorilor.

Gabriel Oprea construiește pe terenul lui Take Ionescu

Loredana Radu a cumpărat o mie de metri pătrați din terenul retrocedat cu doar 50.000 de euro. Judecătorii scot în evidență faptul că terenul avea practic o valoare de piață de aproximativ 2.800.000 euro, respectiv o valoare estimată de 500.000 euro conform Ghidului cu prețuri orientative ale imobilelor realizat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

În declarația dată procurorilor, Loredana Radu a povestit cum a solicitat Direcţiei de Urbanism de la Primăria Sectorului 2 un certificat de urbanism pentru acel teren şi a primit dreptul de a ridica un hotel.

„Intenţia mea era să fac un proiect pe acel teren pentru a-i creşte valoarea, în sensul că vroiam să-l vând la un preţ mai mare decât cel cu care îl achiziţionasem. Am plătit preţul de 50.000 de euro mandatarului terenului (...) La un an după achiziţionarea acelui teren, i l-am vândut unchiului meu, Oprea Gabriel, la dorinţa acestuia”, a povestit Loredana Radu.

Potrivit acesteia, Oprea i-a oferit 400.000 de euro pe teren.

„Recunosc că eu am vrut să-l vând unui alt potenţial client, cu o sumă, probabil, mai mare, dat fiind potenţialul zonei şi faptul că avea o poziţionare pe care eu o consider foarte frumoasă. Unchiul meu mi-a achitat integral banii şi consider că şi aşa am ieşit în câştig”, și-a explicat Loredana Radu opțiunea de a-i vinde lui Oprea terenul mult sub prețul pieței.

După ce Loredana Radu a obținut autorizația să construiască un hotel, act care deroga de la regulamentele de urbanism, terenul a ajuns la Gabriel Oprea, care s-a apucat să construiască.

„Unchiul meu, în baza proiectului pe care l-am pus la dispoziţie, a edificat o structură de rezistenţă, iar, ulterior, a donat-o fiicei sale, Tudor Ana Maria. În prezent, terenul, împreună cu structura ridicată pe el, se găseşte la vânzare”, a declarat Loredana Radu la DNA.

schema teren oprea bun

Terenul marelui Take Ionescu

EurActiv.ro și RISE Project au mers la Academia Română pentru a elucida misterul averii lui Take Ionescu. Într-una dintre casele deținute de fostul mare om de stat funcționează astăzi Institutul de Etnografie și Folclor, aflat în subordinea Academiei.

Clădirea se află astăzi în patrimoniul Academiei Române după ce Adina Ionescu, fosta soție a lui Take Ionescu, a lăsat-o moștenire statului român. Aceasta a primit, după moartea soțului, două case pe care, prin testament, le-a lăsat statului contra unei rente viagere, așa cum reiese din documentele consultate la Academie.

Actul de vânzare cumpărare menționează: "Prețul vânzării consta într-o rentă viageră de 1.200.000 de lei stabilizați conform Legii din 1929. Renta viageră de 1.200.000 de lei,  prevăzută în acest act, se plătește cu anticipație, în două rate semestriale, la 23 martie si 26 septembrie ale fiecarui an, cu excepția rentei pe anul 1940-1941, care va fi plătită integral prin ordonanța de plată pe ambele semestre”.

„Academia Română nu este în posesia unui testament al lui Take Ionescu, astfel că singurul loc în care apare averea lăsată moștenire de acesta ar fi Arhivele Naționale”, ne-au declarat surse din Academie.

Proprietarul inițial și moștenitorul

Judecătoarea care a dispus arestarea lui Onțanu, a Loredanei Radu și a lui Toma Șutru denunță, în motivarea deciziei sale, apariția clasei „privilegiate” de funcționari publici și intermediari care ajung să pună mâna pe averile foștilor proprietari „pervertind” dreptul urmașilor acestora.

„Ignorând exigenţele de etică pe care le presupunea calitatea de funcţionar public, (aceștia) au obţinut sume uriaşe raportat la veniturile la care erau îndreptăţiţi”, scrie judecătoarea.

Același lucru li se impută şi beneficiarilor de drepturi litigioase „de genul martorilor Borcea şi Dobrescu, care se bazau pe relaţiile privilegiate cu factori cu putere de decizie”.

„În acest sens, inculpaţii au profitat de vârsta înaintată a petentului Ionescu Ioan Tudor, în vârstă de 73 de ani la data formulării primelor notificări, adresate în 2001 (...) descendent al ilustrului Tache Ionescu (născut Dumitru Ghiţă Ion Ionescu), figură marcantă a politicii româneşti în perioada interbelică, pervertind dreptul acestuia la restituirea moşiei Fundeni din fosta comună Colentina, Judeţul Ilfov (în mare parte actualul sector 2 Bucureşti) în maniera reţinută mai sus”, scrie magistratul.

Take Ionescu s-a năs­cut la Ploieşti în 1858. După terminarea studiilor în străinătate, s-a reîntors în România și, treptat, a devenit un personaj politic ilustru al perioadei interbelice.  A fost pe rând deputat, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, ministru al Afacerilor Străine și prim-ministru pentru scurt timp.

De profesie avocat, Take Ionescu a fost și jurnalist. A publicat în The Times, dar și în paginile ziarul "Românul”.  A murit la 64 de ani,  în 1922, și este înmormântat la mănăstirea Sinaia.

Text: Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigatii Media) și Ana Poenariu (RISE Project)
Grafică: Sergiu Brega (RISE Project)

Aproape 5.000 de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului, în instituții închise dar cu titulaturi ce conțin cuvintele “ocrotire”, “recuperare” sau “reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România în condiții necunoscute. Numărul exact al lor, ca și alte date importante despre situația persoanelor închise în centre, a fost obținut chiar de la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, în cadrul unei cercetări în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. 

Monitorizările independente și investigațiile jurnalistice publicate în ultimele luni au arătat cum, de fapt, sistemul face orice altceva în afară de a oferi ocrotire, recuperare și reabilitare beneficiarilor. Putem spune că beneficiarii sunt, mai degrabă, un mijloc de supraviețuire sau chiar îmbogățire pentru acest sistem denumit pe nedrept „sistem de protecție socială”. 

Centrul de Investigații Media și Centrul de Resurse Juridice vă invită miercuri, 24 februarie, la ora 11.00, în sala de conferințe a Hotelului Victoria din Cluj, la o dezbatere în care vor prezenta rezultate ale monitorizărilor independente și descoperirile jurnaliștilor de investigație care au documentat cazuri de abuz sau corupție având drept victime beneficiarii sistemului de asistență socială și medicală pentru persoanele cu dizabilități mintale închise în instituții, dar și la o dezbatere privind viitorul acestui sistem, în lumina recent adoptatului mecanism independent de monitorizare.

Vom vorbi despre monitorizări, investigații de presă și mijloacele de documentare ale jurnaliștilor, despre abuzuri, corupție, oameni fără drepturi, despre dezinstituționalizare și despre viitorul mecanism de monitorizare, un succes al societății civile menit să supravegheze atent modul în care sunt tratați cei instituționalizați cu nevoi speciale.

Vom prezenta radiografia situației din centrele din Cluj și din județele din zonă, așa cum rezultă ea din datele DGASPC, și îi vom invita pe responsabilii statului să discutăm împreună despre ce e de făcut pentru a îmbunătăți traiul beneficiarilor.

Aproape 5.000 de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului, în instituții închise dar cu titulaturi ce conțin cuvintele “ocrotire”, “recuperare” sau “reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România în condiții necunoscute. Numărul exact al lor, ca și alte date importante despre situația persoanelor închise în centre, a fost obținut chiar de la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, în cadrul unei cercetări în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. 

Monitorizările independente și investigațiile jurnalistice publicate în ultimele luni au arătat cum, de fapt, sistemul face orice altceva în afară de a oferi ocrotire, recuperare și reabilitare beneficiarilor. Putem spune că beneficiarii sunt, mai degrabă, un mijloc de supraviețuire sau chiar îmbogățire pentru acest sistem denumit pe nedrept „sistem de protecție socială”. 

Centrul de Investigații Media și Centrul de Resurse Juridice vă invită vineri, 26 februarie, la ora 10.00, în sala de conferințe a Hotelului Streliția din Timișoara, la o dezbatere în care vor prezenta rezultate ale monitorizărilor independente și descoperirile jurnaliștilor de investigație care au documentat cazuri de abuz sau corupție având drept victime beneficiarii sistemului de asistență socială și medicală pentru persoanele cu dizabilități mintale închise în instituții, dar și la o dezbatere privind viitorul acestui sistem, în lumina recent adoptatului mecanism independent de monitorizare.

Vom vorbi despre monitorizări, investigații de presă și mijloacele de documentare ale jurnaliștilor, despre abuzuri, corupție, oameni fără drepturi, despre dezinstituționalizare și despre viitorul mecanism de monitorizare, un succes al societății civile menit să supravegheze atent modul în care sunt tratați cei instituționalizați cu nevoi speciale.

Vom prezenta radiografia situației din centrele din Timiș și din județele din zonă, așa cum rezultă ea din datele DGASPC, și îi vom avea alături de noi pe responsabilii statului pentru a discuta împreună despre ce e de făcut pentru a îmbunătăți traiul beneficiarilor.

Aproape 5.000 de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului, în instituții închise dar cu titulaturi ce conțin cuvintele “ocrotire”, “recuperare” sau “reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România în condiții necunoscute. Numărul exact al lor, ca și alte date importante despre situația persoanelor închise în centre, a fost obținut chiar de la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, în cadrul unei cercetări în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. 

Monitorizările independente și investigațiile jurnalistice publicate în ultimele luni au arătat cum, de fapt, sistemul face orice altceva în afară de a oferi ocrotire, recuperare și reabilitare beneficiarilor. Putem spune că beneficiarii sunt, mai degrabă, un mijloc de supraviețuire sau chiar îmbogățire pentru acest sistem denumit pe nedrept „sistem de protecție socială”. 

Centrul de Investigații Media și Centrul de Resurse Juridice vă invită miercuri, 2 martie, la ora 11.00, în sala de conferințe a hotelului Casa Mureșan din Brașov, la o dezbatere în care vor prezenta rezultate ale monitorizărilor independente și descoperirile jurnaliștilor de investigație care au documentat cazuri de abuz sau corupție având drept victime beneficiarii sistemului de asistență socială și medicală pentru persoanele cu dizabilități mintale închise în instituții, dar și la o dezbatere privind viitorul acestui sistem, în lumina recent adoptatului mecanism independent de monitorizare.

Vom vorbi despre monitorizări, investigații de presă și mijloacele de documentare ale jurnaliștilor, despre abuzuri, corupție, oameni fără drepturi, despre dezinstituționalizare și despre viitorul mecanism de monitorizare, un succes al societății civile menit să supravegheze atent modul în care sunt tratați cei instituționalizați cu nevoi speciale.

Vom prezenta radiografia situației din centrele din Brașov și din județele din zonă, așa cum rezultă ea din datele DGASPC, și îi vom avea alături de noi pe responsabilii statului pentru a discuta împreună despre ce e de făcut pentru a îmbunătăți traiul beneficiarilor.

Între invitații care și-au confirmat prezența se numără consilierii pentru drepturile persoanelor cu dizabilități ai premierului și ministrului Fondurilor Europene.

Vă aștepăm!

Aproape 5.000 de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului, în instituții închise dar cu titulaturi ce conțin cuvintele “ocrotire”, “recuperare” sau “reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România în condiții necunoscute. Numărul exact al lor, ca și alte date importante despre situația persoanelor închise în centre, a fost obținut chiar de la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, în cadrul unei cercetări în baza legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. 

Monitorizările independente și investigațiile jurnalistice publicate în ultimele luni au arătat cum, de fapt, sistemul face orice altceva în afară de a oferi ocrotire, recuperare și reabilitare beneficiarilor. Putem spune că beneficiarii sunt, mai degrabă, un mijloc de supraviețuire sau chiar îmbogățire pentru acest sistem denumit pe nedrept „sistem de protecție socială”. 

Centrul de Investigații Media și Centrul de Resurse Juridice vă invită joi, 3 martie, la ora 11.00, în sala de conferințe a Grand Hotel Traian din Iasi, la o dezbatere în care vor prezenta rezultate ale monitorizărilor independente și descoperirile jurnaliștilor de investigație care au documentat cazuri de abuz sau corupție având drept victime beneficiarii sistemului de asistență socială și medicală pentru persoanele cu dizabilități mintale închise în instituții, dar și la o dezbatere privind viitorul acestui sistem, în lumina recent adoptatului mecanism independent de monitorizare.

Vom vorbi despre monitorizări, investigații de presă și mijloacele de documentare ale jurnaliștilor, despre abuzuri, corupție, oameni fără drepturi, despre dezinstituționalizare și despre viitorul mecanism de monitorizare, un succes al societății civile menit să supravegheze atent modul în care sunt tratați cei instituționalizați cu nevoi speciale.

Vom prezenta radiografia situației din centrele din Iași și din județele din zonă, așa cum rezultă ea din datele DGASPC, și îi vom avea alături de noi pe responsabilii statului pentru a discuta împreună despre ce e de făcut pentru a îmbunătăți traiul beneficiarilor.

Vă aștepăm!

Revoluția l-a prins ofițer activ, angajat ca economist în ministerul apărării ceaușist. A continuat apoi ca ofițer în justiția militară până în 1993, când a trecut prima oară în rezervă, devenind om de afaceri.

În primii ani ai tranziției, căpitanul Gabriel Oprea s-a asociat cu mai mulți cetățeni străini în timp ce îl frecventa și pe influentul lider al minerilor, Miron Cozma. A fost doar începutul.

În timp, afacerile l-au propulsat pe Oprea în fruntea “mafiei personale a lui Adrian Năstase” după cum îl acuza chiar Traian Băsescu în 2004. Din business, s-a întors în armată, apoi din nou în rezervă și imediat în poltică. PSD l-a numit șef al Rezervelor Statului, prefect de București, ministru delegat în guvernul Năstase și l-a trimis în Parlament.

A fost deputat de două ori și, din momentul în care Băsescu l-a reevaluat, Gabriel Oprea a început să joace în liga mare a politicii: vicepremier, ministru de Interne și al Apărării. E peste tot, apare lângă cei mai importanți oameni ai momentului și face și desface guverne prin cel de-al treilea mare grup politic din Parlamentul României, pe care-l conduce cu mână de fier.

A ținut să aibă și o etichetă academică, astfel că, din postura sa de profesor coordonator de doctorate, i-a călăuzit spre titlul de doctor pe oameni-cheie din serviciile secrete și pe mai mulți politicieni care s-au perindat apoi în fruntea ministerelor de Interne și Apărare.

Și-a ocupat poziția în societate pe baza relației cu Ministerul Apărării Naționale (MApN). A adunat o avere uriașă, din care sute de mii de euro dispar și apar, fie sub forma unor donații, fie pur și simplu, fără nicio explicație.

„Toți oamenii generalului” este un proiect jurnalistic menit  să scoată la lumină trecutul lui Gabriel Oprea și conexiunile acestuia în politică, servicii secrete, justiție, mediul academic și cel de business.

Mediafax Foto Marius Vasilica

Episodul II. Tandemul Oprea-Onțanu: retrocedarea penală și hotelul secret

O parte din terenul pentru care Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2 și lider al UNPR, a fost reținut de procurorii anticorupție aparține astăzi familiei generalului Gabriel Oprea. Actualul lider al UNPR, Neculai Onțanu, a fost reținut în 23 martie 2016 pentru 24 de ore, fiind acuzat de  luare de mită într-un dosar legat de retrocedări.

Pe terenul de o mie de metri pătrați, aflat pe malul Lacului Colentina, peste drum de baza sportivă a fostului tenisman Dinu Pescariu, familia Oprea își construiește un hotel cu trei niveluri la subsol, parter și șase etaje.

Din documentele obținute de RISE Project și Centrul de Investigații Media, terenul ajuns la familia Oprea este o bucată dintr-un lot mai mare. În 2007, o suprafață de peste un hectar a fost retrocedată de primăria condusă de Niculai Onțanu unei persoane cu numele de  Tudor Ioan Ionescu.

La doar o lună după retrocedare, acesta i-a dat avocatei Loredana Radu, și ea reținută odată cu Onțanu, o mie de metri pătrați din lot printr-un contract descris de procurorii DNA drept fictiv. 

La rândul ei, Loredana Radu - avocata lui Victor Ponta și nepoata lui Gabriel Oprea - l-a vândut apoi soților Gabriel și Sanda Oprea. În fine, aceștia l-au donat fiicei lor, împreună cu hotelul aflat și astăzi în construcție.

Tiparul nu este unic. Mai multe achiziții imobiliare ale familiei Oprea au fost făcute prin interpunerea Loredanei Radu.  

Hotelul în construcție aparținând familiei Oprea
Hotelul în construcție aparținând familiei Oprea, văzut de pe Podul Floreasca. (FOTO: Sergiu Brega, RISE Project)

În 20 septembrie 2007, Ioan Tudor Ionescu obține un titlu de proprietate pentru o suprafață de teren de 11.774 de metri pătrați, evaluat atunci de Societatea Experților Tehnici SA la aproape șase milioane de euro. Dreptul de proprietate i-a fost dat în baza legii 18 din 1991 de Primăria Sectorului 2 condusă de Neculai Onțanu.

După nici două luni, în 13 noiembrie 2007, prin intermediul unor acte redactate la cabinetul de avocat al Loredanei Radu, suprafața de teren se împarte în trei loturi: unul de 10.274 de metri pătrați, altul de 500 și altul de o mie de metri pătrați.

DOCUMENT 01 LOTIZARE HARTA IN FOLDER

Loredana Radu -  paravanul lui Gabriel Oprea

Loredana Radu
Loredana Radu (FOTO: Octav Ganea, Mediafax FOTO)

În aceeași zi, lotul de o mie de metri pătrați îi este vândut Loredanei Radu contra sumei de 50.000 de euro. Conform documentelor consultate la Cadastrul Sectorului 2, Ionescu a primit suma de 5.000 de euro ca avans.

Vânzarea a fost perfectată la notarul Florina Dobre, care a calculat taxele și comisioanele pentru tranzacție la o valoare de zece ori mai mare, adică jumătate de milion de euro.   

Este vorba chiar despre unul dintre contractele de vânzare pe care procurorii DNA le consideră fictive, după cum scriu chiar reprezentanții instituției în comunicatul care anunță reținerea lui Onțanu.

Mai departe, în 10 octombrie 2008, Loredana Radu obține de la Primăria Sectorului 2, condusă tot de Onțanu, un aviz de urbanism care-i permite acesteia să ridice, pe cei o mie de metri pătrați de pe malul lacului, un hotel cu zece etaje (trei la subsol, parter și șase niveluri superioare).

La două luni după ce primește avizul de urbanism, în 17 decembrie 2008, Loredana Radu îi vinde lui Gabriel Oprea terenul de o mie de metri pătrați. Din contractele de vânzare-cumpărare disponibile spre consultare la Oficiul de Cadastru al Sectorului 2 reiese că Loredana Radu a încasat de la soții Oprea de opt ori mai mult decât a investit, adică  400.000 de euro.

Deși nu mai era proprietarul terenului de cinci zile, în 22 decembrie 2008 Loredana Radu obține tot de la primăria lui Onțanu o autorizație de construcție pentru un hotel, pe care o modifică în 2010.

În arhiva de fotografii a Google Earth se regăsește o imagine cu panoul informativ al clădirii. Conform acestuia, beneficiarul construcției de pe malul lacului Colentina era și în 2010 tot Loredana Radu, deși îi vânduse terenul de sub ea lui Gabriel Oprea cu aproape doi ani mai devreme.  

FOTO GOOGLE EARTH

Construcția prinde contur, dar lipsește din declarațiile de avere depuse de generalul Gabriel Oprea în toate calitățile oficiale pe care le-a avut. El declară doar terenul de o mie de metri pătrați, beneficiarul oficial al construcției fiind avocata Loredana Radu.

Lucrurile se complică însă în 22 decembrie 2011, când Gabriel Oprea decide să-i doneze fiicei sale terenul. Odată cu terenul, Oprea donează și hotelul în construcție, pe care nu-l declară nicăieri.

teren hotel oprea 001 gif
Traseul terenului de o mie de metri pătrați, situat pe Str. Barbu Văcărescu nr. 241-273, sectorul 2 din București

 Ginerele său, Alexandru Marius Tudor, este mai atent când își completează declarația de avere, pe care o depune în calitate de angajat al Autorității de Supraveghere Financiară. El scrie clar că soția sa, Ana Maria, fiica lui Gabriel Oprea, a primit de la părinți și terenul de o mie de metri pătrați, dar și hotelul „în curs de edificare”. Adică exact clădirea de care, conform panoului, beneficia Loredana Radu.

Astfel, terenul de o mie de metri pătrați care astăzi aparține familiei Oprea a fost retrocedat de Primăria lui Onțanu către un moștenitor, a fost în proprietatea Loredanei Radu, a ajuns la soții Oprea și, în final, la fiica acestora.

Jurnaliștii de la RISE Project și Centrul de Investigații Media au încercat să-l contacteze pe Gabriel Oprea pentru a obține de la el clarificări, dar acesta nu a răspuns până la momentul publicării acestui text.

Gabriel Oprea, vecin de parcelă cu firme offshore

Terenul de 11.774 de metri pătrați din strada Barbu Văcărescu 243-271 retrocedat lui Ionescu a fost împărțit așadar în trei loturi. Dacă cei o mie de metri pătrați au ajuns într-un final la familia Oprea, restul pământului ajunge în propritatea unor companii off-shore cu sedii în Cipru și Panama.

Parcela lui Marian Jean Căpățână
Parcela lui Marian Jean Căpățână, văzută de pe hotelul în construcție al familiei Oprea. (FOTO: Sergiu Brega - RISE Project)

În decembrie  2007, imediat după parcelare, moștenitorul Ioan Tudor Ionescu încheie un contract de novație cu Marian Jean Căpățână, un om de afaceri implicat într-un alt scandal cu terenuri în Sectorul 6 din București, condus la acel moment de primarul PDL-ist Cristian Poteraș.

Terenul este astăzi nefolosit.

Lotul cel mare, cel de peste zece mii de metri pătrați, pe care Marian Jean Căpățână îl dobândise de la Ionescu pe numele său, ajunge la firma Sunset Lake Investiții SRL în anul 2010.  

Firma a fost înființată în același an de Căpățână și un off-shore din Panama, în cote egale. Terenul, evaluat la 5.4 milioane de euro, este adus ca participație în firmă de către Căpățână, care devine acționar majoritar în firmă. În mai puțin de un an, Căpățână își cesionează aproape toate părțile din firmă către off-shore-ul panamez, rămânând cu doar 0,005 la sută din companie. Prin această mișcare, terenul dispare în ceața paradisului fiscal.

În momentul de față, terenul aparține Sunset Lake Investiții SRL, care are ca acționar majoritar firma Sunset lake Corp din Panama, iar Căpățână a ieșit complet din acționariatul firmei românești.

Tot în 2007, moștenitorul Ionescu vinde și restul de 500 de metri pătrați, care ajung în final la o firmă controlată de Remus Florin Capotă, un magnat imobiliar local.  Capota a făcut afaceri cu soția lui Thomas Lundin, reprezentantul companiei Ericsson care a recunoscut că a mituit politicieni români de rang înalt în ceea ce a devenit „scandalul Ericsson”.

În 2008, aproape în același timp cu Loredana Radu, Capotă obține autorizație de la primăria Sectorului 2 pentru a construi pe terenul de 500 de metri o clădire de birouri cu două niveluri subterane, parter și șase etaje. Adică aproape la fel cu cea aflată azi în patrimoniul familiei Oprea. Conform site-ului Primăriei Sectorului 2, autorizația se prelungește în 2010, tot cam când este prelungită și cea pe numele Loredanei Radu.

Hotelul lui Capotă
Hotelul lui Capotă, vis-a-vis de baza sportivă Pescariu. (FOTO: Sergiu Brega - RISE Project)

În 2013, Remus Florin Capotă devine acționar unic al firmei Barbu Văcărescu Office SRL și, conform presei, nu are nicio intenție să vândă proprietatea.  

Cu toate astea, în 2014, un offshore cipriot, Brassavola Ventures Limited, înființat în același an, devine singurul acționar al Barbu Văcărescu Office SRL.

Dezvoltatorul clădirii de birouri cu care Capotă se mândrește este Expert RoInvest SRL, înființată la începutul anilor 2000 tot de el. În 2010 toate acțiunile firmei românești au ajuns la Ertorra Consulting Limited, un offshore cu sediul în Cipru, ca acum să fie tot în proprietatatea lui Capotă.

Jurnaliștii de la RISE Project și Centrul de Investigații Media au încercat să-l contacteze pe Gabriel Oprea pentru a obține de la el o reacție, dar acesta nu a răspuns până la momentul publicării acestui text.

O investigație de: Ana POENARIU (RISE Project) și Ovidiu VANGHELE (Centrul de Investigații Media)

A contribuit: BIRO Attila (RISE Project)

Grafică și foto:  Sergiu BREGA (RISE Project)

Un director încă în funcție după ce a fost condamnat pentru înșelăciune, niște achiziții care duc spre clanuri de romi sau o fabrică de țuică sunt doar o parte dintre situațiile întâlnite ân spitalele pentru condamnații cu afecțiuni mintale, denumite, parcă în glumă, spitale de măsuri de siguranță.

La Jebel - Timiș, Ștei - Bihor, Pădureni - Iași și Săpoca - Buzău sunt trimiși pedofili, criminali și orice tip de infractori considerați de instanțe fără discernământ.

În timp ce directorii se delectează cu prepararea băuturilor alcoolice în spitale sau se ocupă cu achiziții date unor SRL-uri ale subalternilor, conform rapoartelor Curții de Conturi, pacienții sunt legați de paturi pentru că lipsesc medicamentele sau camerele capitonate de izolare.

În tot acest timp, membrii corpului de control al Ministerului Sănătății, în subordinea căruia se afla cele patru unități spitalicești, se trezesc cu soțiile angajate în aceste centre după ce sunt trimiși în control.

Nebunia sistemului merge până acolo încât contabilul-șef al spitalului buzoian este găsit vinovat și condamnat definitiv pentru corupție chiar în legătură cu achizițiile spitalului, dar, câțiva ani mai târziu, în loc să dispară din sistem, ajunge manager al instituției.

taiere panglica Ojasca 

Sursa: sanatateabuzoiana.ro

La Săpoca, o comună din Buzău aflată la 23 de kilometri de celebrii vulcani noroioși, se află cel mai mare „spital de psihiatrie și măsuri de siguranță din România”. Aici sunt cazați criminalii cu afecțiuni mintale grave, considerați fără discernământ de judecători.

Sunt patru astfel de spitale regionale. Pe lângă cel din Buzău – cel mai mare, cu 800 de locuri, mai sunt alte trei (în județele Bihor – 250 de paturi, Iași – 200 de paturi și Timiș - 400 de paturi).

Vreo 200 din cei peste 1.650 de pacienți care ocupă aceste locuri sunt infractori foarte periculoşi, declarați fără discernământ prin decizii ale instanței în baza art 110 din Codul Penal. Sunt internați aici exclusiv în baza unei sentințe penale, care obligă bolnavul psihic la tratament și nu la ispășirea pedepsei pentru fapta comisă, în condițiile în care expertiza psihiatrică - efectuată la Institul de Medicină Legală - a demonstrat că nu a avut discernământ la momentul faptei respective.

Unul dintre pacienţii unui astfel de amplasament a fost până anul trecut Toader Covali, autor a patru crime în anii ‘90. El a fost cazat la Spitalul de psihiatrie și măsuri de siguranță de la Pădureni-Grajduri din Iași. A obținut eliberarea anul trecut, după ce medicii și un judecător au decis să tratamentul a fost un succes și poate fi pus în libertate. În astfel de cazuri, autorii unor infracțiuni nu mai răspund pentru faptele lor după ce sunt puși în libertate.

Unitatea din județul Iași este cea mai săracă dintre cele patru. Pe 200 de paturi, aici  de înghesuie aproape 365 de pacienți.

În schimb, cea din Buzău dispune de cele mai importante resurse: fondurile cele mai mari de la minister (buget de 50 milioane de lei) și un domeniu de 42 de hectare în satul Ojasca, unde s-a amenajat o fermă de animale, livezi și grădini care asigură alimentele necesare centrului psihiatric.

„Regele Somaliei”, pacientul chinuit de nebuniile oamenilor sănătoși din conducerea spitalului Săpoca

Aceste unități spitalicești se află în subordinea Ministerului Sănătății. Bugetul alocat celor patru spitale este de aproape 100 de milioane de lei, sume provenite de la bugetul public și destinate îngrijirii bolnavilor.

Printre pacienții de la Săpoca se regăseşte şi “Regele Somaliei”, așa cum se consideră un bărbat din București. Judecătorul l-a trimis la Săpoca pentru a fi tratat. Omul a ajuns astfel în grija directorului unității, Dumitru Popescu (născut în 1953).

Pacientul este legat de pat în momentele de criză, mai ales atunci când spitalul nu are bani pentru a-i asigura medicamentația.

În schimb, conducerea complexului de la Săpoca găsește resurse să plătească un milion de euro pe catering, așa cum reiese din lista achizițiilor publice. L-am găsit pe bucureștean supra-sedat, iar asistenții erau la un metru de noi, gata să intervină. Ne-a spus că scrie o scrisoare în care laudă activitatea directorului.

Dumitru Popescu este managerul spitalului de la Săpoca din 2010. El a fost însă încă din anii ’90 director economic (contabil-şef, cum era vechea titulatură) sau director general cu delegație. Un personaj pitoresc care este gata să te convingă că este “Darul lui Dumnezeu”.

La o căutare pe portalul instanțelor de judecată se găsesc zeci de procese deschise de angajați. Majoritatea câștigate de aceștia împotriva directorului. Pentru abuzuri.

“Sunt vorbe ale unor oameni așa cam ...” și Dumitru face semnul că angajații care-l reclamă sunt instabili psihic.

O subordonată îi atrage atenția să fie mai cumpătat în fața presei. “Nu, nu, așa este! Vă spun eu!”, insistă Dumitru.

Dar mai găsim ceva în arhivele instanțelor.

Condamnat pentru corupție, apoi avansat

Managerul spitalului de psihiatrie și măsuri de siguranță de la Săpoca a fost condamnat definitiv, în 2003, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 22 de luni de închisoare pentru șpagă!

E-adevărat, cu suspendare. Pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și fals, adică pentru că a luat șpagă de două milioane de lei vechi pentru a truca o achiziție a spitalului.

Se laudă că mai are doi ani până la pensionare și este de peste două decenii în funcții de conducere la Săpoca. Nu îi pasă de trecutul său. Spune că nu-l schimbă nimeni de la Ministerul Sănătății pentru că este un director prea bun.


(paginile 2-3)

În loc să fie concediat, așa cum avea să susțină însăși Curtea de Conturi într-un raport din anul 2006, Dumitru Popescu a fost, în schimb, avansat.


(pagina 2)

Inspectorii au considerat chiar că Popescu își continua activitatea infracțională, făcând referire la achizițiile publice fără noimă făcute managerul de la Săpoca.

Milionul de euro pentru chifle și catering

În 2015, Dumitru Popescu a semnat două înțelegeri multianuale, până în 2018, de furnizare de materiale construcții și alimente către spital, în valoare totală de 10,8 milioane de lei, aproximativ 2,4 milioane de euro.

Unul dintre cele două contracte, pentru materiale de construcție, în valoare de 5,4 milioane de lei, a fost acordat către Iberia Com, deținut de Adrian Șt. Ene. A doua înţelegere multianuală, pentru alimente, a fost încheiată cu un grup de opt firme și un PFA.

În general, până anul trecut spitalul cumpăra pâine, restul produselor provenind de la gospodăria de 42 de hectare, unde sunt crescute sute de găini, vaci, oi și porci. Valoarea acestui contract a fost de 5,4 milioane de lei.

O bună parte din suma de 1,2 milioane de euro ajunge la soția primarului din comuna Săpoca, Iulian Manea (PSD). Acesta a fost declarat incompatibil în 2014 de Agenția Națională de Integritate (ANI) tocmai pentru că era membru în Consiliul de Administrație al complexului psihiatric condus de Popescu. Spital care îi oferă acum PFA-ului deținut de soția sa, Denisa Any Manea (de profesie învățătoare la școală din comună), o parte din contractul de furnziare alimente.

Până la încheierea acestui contract de peste un milion de euro, spitalul cheltuia anual sub 200.000 de lei (45.000 de euro) pentru alimente, mai exact pentru chifle. Asta reiese din lista contractelor de achiziție publică obținută de la spitalul din Săpoca. În 2013, de exemplu, s-au cheltuit 180.000 de lei pentru chifle (bani plătiți firmei Ginar Prod Panif), iar alți 124.000 au fost dați pe servicii de catering. În 2014, spitalul a cheltuit doar 180.000 de lei pentru chifle.

Mărunțiș către un apropiat

Un alt preferat al contractelor oferite la Săpoca este firma Com Fortuna, deținută de Ion Mărunțiș, un prieten de-ai lui Dumitru Popescu. Societatea a primit regulat contracte în ultimul deceniu, până în 2015, prin încredințare directă.

Reprezentanții spitalului susțin că acest contract a fost acordat direct în baza faptului că s-a plătit o sumă sub pragul de 30.000 de euro, cât este limita pentru organizarea unei licitații publice.

"Toate contractele sunt legale", spune mândru și șeful centrului psihiatric din judeţul Buzău.

Nereguli oficiale

Inspectorii Curții de Conturi îl contrazic însă: din raport reiese că au depistat zeci de nereguli în ultimii ani privind modul în care au fost încheiate contractele publice la Săpoca.

  • Nu s-a publicat într-un ziar de circulație națională intenția de a afectua achiziții publice. Nu s-a întocmit și transmis ofertanților fișa de date a achiziției;
  • Nu s-a întocmit caiet de sarcini;
  • Adjudecarea contractelor de achiziție publică s-a efectuat pe baza criteriul prețului cel mai mic în condițiile în care majoritatea produselor nu erau compatibile;
  • Ofertele de preț nu au fost depuse în plicuri sigilate, încălcându-se principiul confidențialității;

Subalternii, mari patroni

Mai mult, contractele publice de la Spitalul Săpoca au fost acordate în mod suspect unor angajați ai unității de măsuri de siguranță.

Madinom 2002 srl Cernătești (acționar unic Aneluţa Crăciun)  și Maridor 2000 srl Măţești (patron Dumitru Malaescu), ai căror administratori sunt salariați ai spitalului, bucătăreasă și respectiv paznic. Ei au reușit să obțină contracte de achiziții publice anuale în valoare de peste 500.000 de lei din 2005 și până în 2012. Prețurile practicate au fost sensibil mai mari decât cele practicate de alte firme de comerț, au descoperit inspectorii de la Curtea de Conturi.

Spre exemplu, apă minerală la 1,5 litri era luată de la Madincom cu 1,98 lei/bucata, în timp ce alte firme ofereau acest produs la prețuri între 1,2 și 1,5 lei bucata. Situație similară și în cazul uleiului comestibil la sticlă de un litru care a fost luat la prețuri cuprinse între 3,19 lei și 3,80 de lei/bucata în timp ce prețul practicat de alte firme în aceeași perioadă era de 2,91 lei/bucata (ulei extra de floarea soarelui).

A angajat-o pe soția omului de la minister care trebuia să-l controleze

Reprezentanții Ministerului Sănătății au refuzat să ne ofere un punct de vedere asupra neregulilor de la Săpoca.

Mariana Dimian, liderul de sindicat, a șesizat de mai multe ori ministerul privind neregulile de la Săpoca. Ultimul control a fost trimis de fostul ministrul Nicolae Bănicioiu în noiembrie 2014. La Săpoca a ajuns atunci Corpul de Control al ministerului.

Consilier superior în cadru Corpului de control este Sorin Chifulescu. La ora când a fost pornit și apoi finalizat controlul, soția lui Chifulescu, Inesa, medic stomatolog, lucra în București pe cont propriu și câștiga în jur de 9.000 de lei anual, așa cum reiese din declarația de avere a funcționarului.

După finalizarea controlului, Dumitru Popescu nu a fost schimbat, însă soția lui Chifulescu a fost angajată la spital.

Sindicalista Mariana Dimian, cea care a solicitat la minister aceste verificări financiare, spune că membrii corpului de control au depistat nereguli „foarte mari” doar că ele au fost ascunse.

Biroul de presă al Ministerului Sănătății a răspuns, în legătură cu acest control, că, în urma verificărilor Corpului de Control, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a fost depusă o sesizare şi, din acest motiv, nu pot fi făcute comentarii, fiind o anchetă în curs.

Procurorii buzoieni au precizat însă că plângerea a fost depusă, dar a fost făcută într-un mod greșit, fiind redirecționată spre Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, care a clasat dosarul.

“Așa de mult a controlat (Corpul de Control al MS, n.r.) aspectele sesizate că Popescu i-a angajat nevasta medic stomatolog. În primavara lui 2015, era supărat că Popescu nu vrea să-i aprobe detașarea pentru șase luni nevestei la Spitalul "Marius Nasta din Capitală. Nevasta face naveta de la București, vine doar lunea, miercurea și vinerea la ora 10 și pleacă la 14.00”, a mărturisit unul dintre angajaţii spitalului din Săpoca.

Pentru a nu-l supune unor presiuni inutile am ales să nu-i publicăm  numele.

Cazanul de țuică merge în draci la Săpoca, ba chiar și produce pentru spital!

Ca nebunia conducerii să fie completă, tot în raportul Curţii de Conturi am găsit următoarele: “în cadrul spitalului s-au produs 1.865 litri de băuturi alcoolice (țuică), din care cantitatea de 324 de litri a fost comercializată unor persoane fizice”.

Spitalul Jebel cumpără cearceafuri de la clanurile de romi din colțul opus al țării, prin CFR Marfă

Și în cealaltă parte a României, în cel mai vestic spital de măsuri de siguranță, cel din Timiș, din comuna Jebel, achizițiile publice sunt ocazia unor combinații.

Cel mai curios contract este cel din 2014, prin care spitalul condus de Bianca Gavriliță a cumpărat de 93.806 lei, adică aproximativ 21.000 de euro, cearceafuri și halate. Societatea care a vândut are un cu totul alt obiect de activitate. Este vorba de CFR Marfă!


(pagina 4, poziția 36)

Conform unor acte de la CFR prezentate în 2014 de publicația „Național”, aceste “perne și halate” au fost cumpărate de la firma Maricons GPS din Galați.

Acționarul unic al acestui SRL este Venușa Stoica, membră a clanurilor de romi din comuna Brăhășești, județul Galați. Contractele sunt realizate prin Costel Stoica, un alt membru al familiei Stoica.

Cel mai cunoscut om din familia Stoica este Gruia, acționarul majoritar de la Grup Feroviar Român, cel mai important transportator privat de marfă, care a dorit inclusiv să cumpere CFR Marfă. Din aceaste clanuri s-au ridicat și Gruia Stoica și Vasile Didilă, asociaţii de la GFR.

Dovada că obiectele cumpărate de CFR Marfă de la Maricons au ajuns la Spitalul Jebel este o copie după un extras de cont, publicată și ea de ziarul „Național”.

Directorul ginecolog de la spitalul de psihiatrie

Conducerea unității de măsuri de siguranță nu a oferit explicații despre acest contract cu clanurile de romi din celălalt colț al țării, din Galați, însă, în răspunsul scris, susține că toate achizițiile din perioada 2013-2015 s-au făcut cu respectarea legii.

Bianca Gavriliță, directorul Spitalului de psihiatrie și măsuri de siguranță Jebel, este specialist ginecolog. Numirea sa în funcția de director, în urmă cu doi ani, a avut în vedere și faptul că este membru PSD și consilier județean din partea aceluiași partid.

Banii dispar, dispar și pacienții

Faptul că o mare parte din bugetul de o sută de milioane de lei al spitalelor este rispit pe achiziții suspecte aduce neajunsuri bolnavilor care au nevoie de tratamente moderne, dar și de personal.

În toate cele patru spitale au fost cazuri în care pacienții au evadat și au fost cu greu găsiți de polițiști. La unitatea din Jebel sunt doar doi paznici, conform conducerii, și asta din cauza lipsei de bani, acuză Bianca Gavriliță.

Cu toate acestea, spitalul a avut câteva contracte suspect de mari pentru reparat garduri. În ultimii doi ani, s-au cheltuit aproape un milion de lei pe repararea gardului și a aleilor interioare. O mare parte din bani s-au îndreptat spre firme fără experiență sau spre întreprinderi individuale din comună, cum ar fi City Landscape și Bușe I.I. Ion Intreprindere Individuală.

Legați de pat

Cea mai săracă unitate spitalicească de măsuri de siguranță este cea de la Pădureni-Grajduri din Iași. Aici, în cele 200 de paturi stau și în jur de 360 de pacienți. Personalul numără doar o sută de oameni. Două familii au povestit că rudele și prietenii cazați acolo au fost legați de paturi pentru a fi ținuți sub control.

Conducerea ne-a confirmat existența acestor metode învechite.

“Ca procedură, în orice spital de psihiatrie există pacienți care, în situația de extremă agitație, cu risc de auto sau heterovătămare, pot fi imobilizați atât în cursul zilei cât și noaptea. Spitalul are un registru special pentru aceste proceduri, în conformitate cu legile și procedurile gererale folosite în psihiatrie”, a declarat Victor Idriceanu, directorul unității.

La Pădureni nici nu mai există cameră de izolare. “Din nefericire, din cauza lipsei acute de spațiu, camera de izolare care a fost disponibilă a fost transformată în salon. În mod normal ar trebui să fie câte o cameră de izolare pentru fiecare pavilion”, a mai spus Idriceanu.

Lipsa medicamentelor

În perioada 2013-2015 au fost momente când în spital nu au fost toate medicamentele psihiatrice folosite în mod curent, “dar întotdeauna a existat posibilitatea înlocuirii lor cu medicacemente din aceeași categorie terapeutică, astfel încât pacienții să primească tratament adecvat”.

„Lipsurile au fost determinate, de cele mai multe ori, de dificultăți în derularea contractelor de achiziții, în sensul că la momentul transmiterii comenzii, furnizorii nu aveau pe stoc medicamentele solicitate”, ni s-a transmis inclusiv de la Săpoca, cel mai potent complex de acest gen.

Lipsa medicamentelor este o problemă esențială în aceste spitale, care duce la acordarea unor tratamente inadecvate bolnavilor. De altfel, tot de la Săpoca ni s-a spus că au fost cazuri când bolnavii au fost eliberaţi şi au comis apoi fapte atroce.

Unul dintre aceştia este Nicolae Dobrin din Câmpina, care, după ce a fost pus în libertate, şi-a ucis mama. Nimeni nu a plătit pentru fapta sa, el a fost adus înapoi la Săpoca, unde de această dată i s-a schimbat, totuși, medicamentaţia.

Cobai pentru teste

În unitățile din Sapoca și Jebel s-au făcut unele studii clinice în ultimul deceniu. Altfel spus, teste pe pacienți.

Cele două unități au refuzat să explice cum pacienții fără discernământ au putut fi de acord cu astfel de studii. Nu au vorbit nimic nici de natura și gradul studiilor care se realizează pe pacienți.

Mai mult, cele două spitale de măsuri de siguranță au precizat că nu au monitorizat atent comportamentul subiecților testelor și nu pot preciza dacă pe termen lung starea de sănătate s-a ameliorat sau agravat.

“Spitalul nostru a fost autorizat pentru efectuarea de studii clinice în domeniul medicamentului, conform autorizațiilor emise de Ministerul Sănătății. Contractele de colaborare includ clauze de confidențialitate care nu ne permit furnizarea de informații referitoare la studii și paciențși incluși în studii”, au transmis cei de la Săpoca.

Din Timiș, de la Jebel, am aflat că ultimul studiu a fost realizat acum opt ani, în 2008, și a fost al doilea din istoria unității. Primul a avut loc în 2006.

Din ce în ce mai rău

Soluțiile la problemele privind modul defectuos în care sunt cheltuiți banii din cele patru spitale, dar și pentru îmbunătățirea tratamentelor oferite pacienților, este dată de același director infractor de la Săpoca.

"Este clar ca MInisterul Sănătății nu poate sa administreze aceste unități. Trebuie sa aleaga sa schimbe cadrul legislativ și aici sa nu mai fie aduși pacienți sociali, ci doar cei cu adevărat care sunt un pericol pentru societate", spune Dumitru Popescu.

A doua variantă pe care o vede Popescu ar fi ca spitalele de măsuri de siguranță sa treacă în subordinea Ministerului Justiției.

„E evident că trebuie schimbat ceva, pentru că de la an la an creşte numărul pacienţilor noi care ajung în aceste spitale cu aproximativ o sută de bolnavi cu afecţiuni mintale, iar spaţiile rămân aceleaşi”, conchide, doct, managerul prins cu șpaga - dar și cu alambicul de țuică - la spital.

O investigație de: Marian Păvălașc (Evenimentul Zilei)
Editor: Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigatii Media)

(Text realizat în cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista – jurnalism si activism pentru drepturile celor cu dizabilitati din centrele finantate de stat”, finanţat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014, implementat de Centrul de Investigații Media in parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice.)

O parte importantă din bugetul centrelor pentru persoanele cu dizabilități mintale aparținând DGASPC Constanța a fost, în ultimii cinci ani, la dispoziția mai multor firme ale unor cunoscuți politicieni locali.

Sume imense de bani menite a satisface nevoile speciale ale beneficiarilor pe care DGASPC îi are în grijă ajung fie la companii pe care politicienii locali le dețin direct, ei sau familiile lor, fie la societăți abonate de ani de zile la banul public din Constanța.

Afacerile grase au fost, multe dintre ele, date cu dedicație, fără proceduri de atribuire transparente. Însuși directorul DGASPC Constanța admite că firmele ”abonate la contractele cu statul” au ajuns să aibă, practic, monopol asupra contractelor de hrană, medicamente și transport.

Jurnaliștii publicației locale Info Sud-Est au investigat afacerile DGASPC Constanța din ultimii ani, încercând să afle unde ajung sumele importante de bani publici care ar trebui să le aducă celor vulnerabili o viață mai bună.

petre dinica 

Petre Dinică, șeful DGASPC Constanța
Foto: Cristian Andrei Leonte (Info Sud-Est)

În perioada 2010-2015, hrana necesară beneficiarilor din centrele DGASPC Constanța, în valoare totală de 27.532.120 lei, adică aproximativ 7 milioane de euro, a fost furnizată de firme care au legături clare cu politicieni cunoscuți în Constanța.

Astfel, în anul 2010, jumătate din suma totală cheltuită de DGASPC pentru hrană, 4.369.131 lei, ajunge în conturile companiei SC Mira Sistem Group SRL, firmă deținută de Mariana Bolcheș, președintele Organizației Județene de Femei Constanța a PC. Societății șefei PC i-au fost atribuite 12 contracte în valoare totală de 2.106.803 de lei, dintre care zece prin cerere de ofertă. În șase dintre aceste cazuri, SC Mira Sistem Group SRL a fost singurul ofertant. Doar unul dintre cele 12 contracte a fost obținut de firma Marianei Bolcheș prin licitație.

O altă sumă importantă, 1.671.753 lei, este achitată către SC Granbis SRL, prin nouă contracte, dintre care două încheiate în urma unor licitații, unul atribuit prin cerere de ofertă (situație în care, de asemenea, nu a mai existat alt ofertant), iar alte șase contracte prin achiziție online.

Societatea este deținută de Nicolae Biserică, tatăl Andreei Biserică, care în 2013 era angajată la DGASPC Constanța în funcția de inspector în cadrul Serviciului de Management de Caz pentru Copii.

Nu în ultimul rând, suma de 21.000 lei este direcționată, în anul 2010, către SC Dobre și Fiii Logistic SRL, deținută de consilierul județean PSD Mircea Dobre, tatăl parlamentarului PSD Mircea Titus Dobre, actual purtător de cuvânt al PSD Constanța. Firma și acționarii sunt recunoscuți la nivel local pentru relațiile foarte apropiate cu trioul Constantinescu-Mazăre-Strutinsky, dar și cu noua conducere a PSD Constanța reprezentată prin Felix Stroe, actual manager al Regiei Autonome Județene de Apă.

Dobre și Fiii Logistic SRL este cunoscută pentru contractele mult mai generoase atribuite de Consiliul Județean Constanța (CJC) sau de alte instituții publice din Constanța. Firma are, de exemplu, monopolul în județ pe furnizarea produselor în programul”Cornul și laptele”.

Fostul consilier județean PSD Mircea Dobre a fost chiar declarat incompatibil tocmai din cauza relațiilor contractuale dintre firma sa și instituții din subordinea CJC.

Bugetul de mâncare pentru cei cu dizabilități mintale, dependent de alegeri

În perioada analizată de jurnaliștii Info Sud-Est, numărul beneficiarilor instituționalizați în centrele DGASPC a oscilat între 1.304 (în anul 2010) și 1.469 (în anul 2015), iar numărul de copii în aceeași situație a fost aproape egal cu cel al adulților în fiecare an. Cu toate acestea, în anii preelectorali 2011 și 2015, bugetul alocat hranei a crescut cu 30% față de anii precedenți 2010, respectiv 2014, deși numărul beneficiarilor, așa cum reiese din statisticile oficiale, nu se modifică semnificativ.

Astfel, în anul preelectoral 2011, bugetul total alocat hranei a crescut cu mai mult de un sfert comparativ cu anul precedent, ajungând până la o valoare de 5.750.257 lei. Banii au fost împărțiți între aceleași firme.

Campioana încasărilor este tot firma liderului PC Constanța, care primește contracte în valoare de 2.823.421 lei. Este urmată de SC Granbis SRL, firma tatălui fostului inspector DGASPC, care primește în 2011 suma de 1.980.874 lei. Dobre și Fiii Logistic SRL primește ceva mai mult față de anul precedent, respectiv 325.502 lei.

În anul 2012, fie numărul beneficiarilor din centre scade dramatic, fie prețurile scad aproape la jumătate, fie cei din centre mănâncă mai puțin, căci suma totală cheltuită pe hrana lor, conform informațiilor furnizate de reprezentanții DGASPC Constanța, este cu 40% mai mică decât în anul anterior: doar 3.439.628 de lei, față de 5,7 milioane de lei cheltuiți pe hrană în 2011.

Dacă în 2012 banii sunt împărțiți exclusiv prin cerere de ofertă sau achiziție online/offline, în anii următori contractele merg către aceleași firme exclusiv prin achiziție directă, negociere sau cerere ofertă. Practic, din 2012 licitația a fost exclusă din procedurile de achiziție.

Contractele continuă să curgă și în 2013 și 2014 către aceleași firme.

În anul 2014, tatăl Andreei Biserică de la DGASPC Constanța își mai face o firmă, REGABIS SRL, câștigând și cu aceasta contracte de la DGASPC în valoare de aproape 300.000 de lei.

Și, în cele din urmă, în anul preelectoral 2015, tot familia Biserică, prin cele două firme, încasează mai mult de jumătate din bugetul total de 5.502.049 de lei alocat hranei pentru beneficiari.

Jurnaliștii Info Sud Est l-au întrebat pe directorul DGASPC Constanța cum a reușit firma tatălui unei foste angajate a instituției să obțină, prin proceduri simplificate, atât de multe contracte pentru furnizarea hranei pentru beneficiarii din centre.

”Întâmplător a avut-o pe fiică-sa aici, dar nu mai lucrează de mult timp”, a declarat Petre Dinică, directorul DGASPC Constanța, într-un interviu pentru Info Sud-Est.

Dinică a explicat și mecanismul prin care firmele familiei Biserică ajung să livreze, fără licitații, produse alimentare absolut obișnuite precum fructe și legume, pișcoturi, biscuiți, macrou de Atlantic și conserve de pește, zahăr, margarină sau pizza congelată.

”La achiziții directe, atunci când este nevoie, se întocmește o notă de comandă și un furnizor anume, pe care ți-l alegi dintr-o listă (întocmită de biroul de achiziții al DGASPC, n.red.), furnizează serviciile. SC Granbis SRL are contracte cu instituțiile publice pe furnizare de diverse produse, dar dacă vă duceți îi găsiți peste tot. Sunt furnizori specializați pe diverse produse. Se pot face speculații, pentru că în presă au mai fost făcute speculații, dar nu sunt relevante. Au fost făcute speculații în 2010 și în 2011 legate de aspectele sesizate de dumneavoastră, au fost cercetate și de Curtea de Conturi și de Direcția Generală a Finanțelor Publice și n-au făcut obiectul unor cercetări mai amănunțite. Păi, dacă vă duceți la toate instuțiile publice o să vedeți că sunt aceiași (furnizori, n.red.) peste tot”, spune Petre Dinică, gestionarul bugetului de milioane de lei anual al asistenței sociale în Constanța.

O mare parte din medicamentele pentru suferinzii din centre, cumpărate de la vicepreședintele PSD Constanța

În perioada 2010-2015, DGASPC Constanța a cumpărat medicamente numai de la societatea SC Eurosantis SRL sau de la SC Ridizea SRL. Cele mai multe contracte de acest tip s-au acordat prin achiziție directă sau prin licitație restrânsă accelerată.

SC Eurosantis SRL, care primește de la DGASPC Constanța, în patru ani, comenzi în valoare de 5.777.063 de lei, îl are ca acționar pe Ion Dumitrache, consilier județean al PSD și vicepreședinte al PSD în perioada în care firma sa furniza medicamente către DGASPC Constanța, instituție aflată chiar în subordinea Consiliului Județean Constanța. Adică și în subordinea sa.

Pentru acest motiv, în 2013, atât el, cât și fiica sa, Cristina Dumitrache, parlamentar PSD de Constanța, au fost declarați incompatibili de Agenția Națională de Integritate. Ion Dumitrache și-a dat demisia din funcția de consilier județean, dar a continuat să facă afaceri cu statul.

Dumitrache este un important om de afaceri în Constanța. Este acționar în 12 firme foarte profitabile, între care Șantierul Naval Midia, o firmă de taxi din Constanța, un ziar local, un lanț hotelier și un lanț farmaceutic.

Conform unei declarații de avere, Ion Dumitrache are o avere impresionantă și, pe lângă acțiunile în cele 12 firme, social-democratul are 362 hectare de teren agricol în județul Dolj, alte 130 de hectare de pădure și 9.600 de metri pătrați de teren intravilan în același județ, alte mii de metri pătrați de teren în Caraș Severin sau Tulcea, dar și aproape nouă hectare de teren extravilan în localitatea constănțeană Mihail Kogălniceanu. În municipiul Constanța acesta are aproape 5000 de metri pătrați de pământ. În aceste condiții, în anul 2011 Dumitrache a apărut și în Topul 500 de miliardari făcut de Forbes România, cu o avere estimată la 8-9 milioane de euro.

Medicamente și de la șeful Colegiului Farmaciștilor din Constanța

În perioada 2012-2013, DGASPC Constanța a cumpărat medicamente în valoare de 420.271 lei de la SC RIDIZEA SRL, firma lui Vasile Rizea, șeful Colegiului Farmaciștilor din Constanța și secretar general al colegiului la nivel național.

În perioada 2010-2015, SC Ridizea SRL a împărțit monopolul pe furnizarea medicamentelor la DGASPC Constanța cu SC Eurosantis SRL, firma social-democratului Ion Dumitrache.

Vasile Rizea a fost, din 1979, farmacist stagiar în Spitalul Militar de Urgență Constanța, iar din 1982 este șefului depozitului de medicamente din M.Ap.N. Ulterior, în perioada 1983-1990, a fost șef de laborator în cadrul Centrului de Medicină Navală Constanța. După Revoluție a fost numit farmacist-șef al acestei instituții.

În 1998, prin înființarea SC Ridizea SRL, Rizea pune bazele unei afaceri de succes, iar zece ani mai târziu este numit președintele Colegiului Farmaciștilor din Constanța și secretar la nivel național.

Și sumele cheltuite pentru medicamente oscilează inexplicabil de la an la an. Din datele obținute de Info Sud-Est de la DGASPC Constanța reiese că, la fel ca în cazul bugetului pentru hrană, în anumiți ani protecția socială Constanța cheltuiește mult mai mult pentru medicamente pentru beneficiari comparativ cu celelalte perioade. În anii 2010 și 2011,

DGASPC Constanța a cumpărat de la firma lui Dumitrache, prin achiziție directă sau licitație restrânsă accelerată, medicamente și consumabile medicale în valoare de cel puțin 3.024.167 de lei și, respectiv, 2.195.508 lei.

Ulterior, în anii 2012, 2013, 2014 și 2015, valorile produselor achiziționate scad curios de mult.

Dacă în 2010 DGASPC cumpăra „medicamente pentru sistemul nervos și organele senzoriale” în valoare de 1,6 milioane de lei, în 2011 instituția plătea pentru aceeași categorie de medicamente puțin peste jumătate din sumă: 978.000 de lei.

Petre Dinică, stăpânul bugetului DGASPC Constanța, explică:

”În primul rând se pleacă de la necesarul de medicamente, care variază de la an la an. Sunt beneficiari care pleacă acasă, nu sunt aceiași beneficiari, există o variație. Noi estimăm un necesar de medicamente, dar nu îl știm exact, pentru că medicația se poate schimba. Medicamentele sunt stabilite de medici care nu sunt ai noștri” - Petre Dinică, directorul DGASPC Constanța.

Despre contractele acordate firmei SC Eurosantis SRL aparținând lui Dumitrache, șeful DGASPC spune că, de fapt, compania face o favoare statului acceptând să furnizeze medicamentele și să încaseze banii câteva luni mai târziu:

”Întrebați-l pe el de ce vine în fiecare an (pe Ion Dumitrache, acționar al SC Eurosantis SRL, n.red.). Dar trebuie să rețineți un lucru. Noi facem notă de comandă, dar plata nu se face imediat. Plata s-a făcut și după șase luni. Și anul acesta avem restanțe. Niciodată n-am plătit măcar la termenul care era prevăzut în contract, de 60 de zile. Întotdeauna acest termen a fost depășit. Și atunci înțelegeți de ce apelăm la achiziții directe la un furnizor cu care avem un contract?”- Petre Dinică, directorul DGASPC Constanța

Toner achiziționat de la o firmă controlată de Sebastian Ghiță

O parte din bugetul DGASPC Constanța a ajuns și în firmele lui Sebastian Ghiță. SC Q’Net International SRL încheie contracte cu DGASPC Constanța pentru cartușe de imprimante în valoare de 401.916 lei în 2010 și 224.183 de lei în anul următor.

Ulterior, în anii 2013 și 2014, valoarea contractelor cu firma controlată de Ghiță scade până la o treime din valoarea contractului din anul 2010. Asta deși numărul copiatoarelor, imprimantelor și multifuncționalelor din centrele aparținând DGASPC Constanța crește cu 85 la sută în perioada 2010-2015 (de la 27 de copiatoare și 91 de imprimante în 2010, la 30 de copiatoare și 155 de imprimante în 2015).

„Am redus cât s-a putut de mult orice achiziție de tonner și consum, din cauza crizei”, spune Petre Dinică, ignorând faaptul că cele mai mari cheltuieli de acest tip apar, conform statisticilor furnizate chiar de instituția sa, în anii de vârf ai crizei.

„Contractele acestea pe care le aveți dumneavoastră acum au o valoare ca rezultat al unei proceduri de achiziție publică stabilit în urma unor estimări, pe necesar (...) Cum a câștigat firma domnului Ghiță? Cine? Cine este Ghiță? Q’Net? Să fie sănătos! Cine? Ăla de la Realitatea?”, continuă Dinică, atunci când este întrebat de contractele cu firma ale cărei bunuri au fost puse sub sechestru în dosarul de evaziune fiscală în care este vizat deputatul PSD.

Tot în IT activează și SC Top Sistems SRL, o companie fondată de un prieten de-ai fostului primar al Constanței, Radu Mazăre, abonată și ea la bugetul DGASPC.

În perioada 2011-2015, DGASPC Constanța a achiziționat de la SC Top Sistems SRL cartușe de toner în valoare de 470.000 lei, prin procedurile de cerere de ofertă și achiziție online. În aceeași perioadă, Protecția Copilului Constanța mai încheie patru contracte cu aceeași firmă pentru furnizarea de produse și mentenanță IT în valoare totală de 136.000 lei.

Top Sistems este o firmă înființată în 1997 de mai mulți tineri, printre care și Gabriel George Vișan, care a fost chiar administrator al firmei până în anul 2008, când a devenit consilier local. Vișan a intrat în PSD la braț cu Radu Mazăre, în anul 2003, iar în 2007 a fost ales președintele TSD Constanța.

De la CFR la Protecția Copilului, în baza carnetului de partid

Petre Dinică este șeful Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța din anul 2004 și, la fel ca și predecesorul său, actualul șef al DGASPC a ajuns în fruntea instituției venind dintr-o zonă care nu are nimic de-a face cu soarta celor abandonați sau cu dizabilități fizice sau intelectuale. A absolvit Liceul Industrial din Constanța, apoi Facultatea de Drept a unei universități private, pentru ca mai apoi să devină angajat al CFR, unde a staționat vreme îndelungată.

L-a recomandat însă carnetul de partid, Petre Dinică fiind membru PSD, iar de la căile ferate a ajuns direct în fruntea uneia dintre cele mai importante instituții din județul Constanța.

Petre Dinică nu neagă monopolul firmelor care obțin pe bandă rulantă contracte cu instituția pe care o conduce. Ba dimpotrivă, le este recunoscător acestora pentru ”blândețea” și ”toleranța” de care dau dovadă în așteptarea plății facturilor, care uneori însumează și sute de mii de euro.

Vedeți în schema de mai jos un rezumat grafic al tuturor legăturilor firmelor politicienilor constănțeni cu DGASPC-ul condus de Petre Dinică:

”Nu vă faceți probleme, că pe mine nu mă interesează cine câștigă, eu vreau să vină la licitație, să-mi dea marfa și să fie înțelegător cu plățile. Nu știu cine ar mai vrea să sponsorizeze Direcția, să funcționeze jumătate de an de zile fără să i se plătească facturile. Face cine poate treaba asta. O să vedeți că majoritatea firmelor sunt abonate la contractele cu statul. De ce numai astea și nu sunt și alții?” - Petre Dinică

Directorul Dinică de la DGASPC Constața este astăzi președintele comisiei de etică a PSD Constanta, filială reformată după debarcarea cuplului Mazăre-Constantinescu.

El a fost numit în această poziție chiar de noul președinte al social-democraților constănțeni, Felix Stroe, care îi va incredința astfel lui Dinică rolul de a stabili cine dintre candidații la alegerile locale de peste câteva luni îndeplinește criteriile de integritate asumate de PSD.

O investigație de: Andreea Pavel, Cristian-Andrei Leonte (Info Sud-Est)
Editor: Ovidiu Vanghele (Centrul de Investigatii Media)

(Text realizat în cadrul proiectului “Adevarul despre cei care nu exista – jurnalism si activism pentru drepturile celor cu dizabilitati din centrele finantate de stat”, finanţat prin Fondul ONG în România, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014, implementat de Centrul de Investigații Media in partenriat cu Centrul de Resurse Juridice.)

Daca vrei sa ne sustii
PayPal Button