Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha

De aproape cinci ani, în Portul Constanța Sud - Agigea se află depozitată - în condiții complet improprii - o bombă adevărată: 15 tone de combustibil super-exploziv destinat unui institut de cercetări din Siria apropiat de regimul terorist Assad, dar confiscat de români. În acești cinci ani, instituțiile statului român - deși au știut foarte clar ce au oprit de la transport - nu au făcut decât să se acopere de hârtii prin care să-și paseze responsabilitatea încărcăturii. Timp în care, păstrat în actualele condiții - profund improprii -, combustibilul militar poate exploda oricând, provocând o tragedie.

Vaporul Jilfar

În 13 iulie 2016, transcontainerul UASC Jilfar ajungea, cu o zi mai devreme decât era programat prin manifestul de voiaj, în Portul Constanța Sud - Agigea. 

Unul dintre containerele aflate la bord conținea aproape 15 tone de 2-propyl nitrat, un compus chimic extrem de inflamabil și ușor explozibil. Aditiv de combustibil pentru rachete, mai exact. 

Încărcătura era destinată Centrului Sirian pentru Cercetare și Studii Științifice (Syrian Scientific Studies and Research Center, prescurtat SSRC), o instituție aflată sub tutela dictatorului sirian Bashar al-Assad acuzată și sancționată în repetate rânduri, chiar la nivel de angajați, că produce arme, inclusiv arme chimice interzise folosite de armata lui Assad în războiul din Siria. SSRC este între entitățile siriene plasate sub embargo internațional pentru terorism, iar toate substanțele având-o drept destinație trebuie confiscate. 

În documentul de mai sus, SSRC apare la pagina 93. Este descrisă de actul normativ drept o entitate care „sprijină armata siriană pentru achiziția de echipamente folosite pentru supravegherea și represiunea manifestanților, își desfășoară activitatea în sectorul de proliferare a armelor chimice și este entitatea guvernamentală responsabilă de dezvoltarea și producția de arme neconvenționale, inclusiv arme chimice și rachete pentru lansarea acestora”. 

Serviciile de informații europene au aflat că UASC Jilfar are la bord încărcătura extrem de periculoasă și au notificat autoritățile române, solicitându-le confiscarea pe loc a încărcăturii destinate organizației teroriste siriene. 

Astfel, vaporul a plecat mai departe din Constanța, spre Odessa și mai apoi spre Istanbul, după ce încărcătura explozibilă a fost debarcată la solicitarea vameșilor constănțeni.

Și de-aici începe circul.

Ne trebuie procedură

Mirela Călugăreanu lucrează la „taxe și impozite” pentru statul român de 30 de ani (cu o pauză de patru ani, între 1997 și 2001). CV-ul acesteia ne spune că în 18 iulie 2017 a ajuns șefa (președintele) ANAF, la propunerea ministrului Finanțelor de la acea vreme, Ionuț Mișa (PSD). Butoaiele de 2-propyl nitrat fuseseră debarcate de un an și-o lună de pe Jilfar de vameșii constănțeni, dar statul român nu avea procedură pentru gestionarea obligațiilor decurgând din sancțiunile internaționale. În următorii doi ani, pe la conducerea ANAF au trecut încă două persoane, inclusiv fostul ministru PSD Ionuț Mișa, dar nimeni n-a făcut nimic pentru a rezolva problema „bombei” din port. Revenită la conducerea ANAF, unde se află și astăzi, Mirela Călugăreanu face, în sfărșit, respectiva procedură.

În 16 iulie 2019, prin ordin al președintelui Mirela Călugăreanu, apare în Monitorul Oficial modul în care „bomba” - debarcată deja de trei ani la Constanța - trebuie gestionată de autoritățile române. 

Săptămâna următoare, deci în 23 iulie 2019, aceeași Mirela Călugăreanu, șefa ANAF, emite un ordin de „blocare” a butoaielor cu explozibil din Portul Constanța. Exact: este vorba de acele 80 de butoaie (a câte 180 de kilograme net fiecare) reținute deja de trei ani printr-o adeverință a vameșilor din port.

Câteva zile mai târziu, la 1 august 2019, Direcția Generală de Executări Silite și Cazuri Speciale din ANAF a pus, formal, sechestru pe respectiva încărcătură. „Bomba” ajunge, în sfârșit, și formal în custodia statului român.

Omul care s-a trezit cu bomba pe cap

În ianuarie 2020, reporterii CIM au mers la Constanța pentru a afla ce se întâmplă cu substanța periculoasă. 

Încă de la momentul la care containerul-bombă a fost dat jos de pe Jilfar, vameșii constănțeni l-au încredințat uneia dintre firmele din port care se ocupă cu manipularea și depozitarea mărfurilor, Life Logistics.

„Când am aflat ce este înăuntru, am făcut un set de adrese peste tot. Din păcate, nimeni nu a făcut nimic. (...) Din păcate, statul român, când e vorba de asumat ceva, nu face nimic. Ne-au spus că e o materie primă din care se face combustibil pentru avioane, rachete și alte minuni. Au încercat să-l vândă, să-l doneze... M-au sunat de la Vamă și mi-au spus: am confiscat astăzi ceva, ajută-ne să le ținem la tine. Vama nu are unde să le țină. (...) De vreo trei ani sunt aici”, ne-a declarat, la discuția din ianuarie 2020, unul dintre angajații din conducerea Life Logistics.

Omul părea deopotrivă disperat, dar și resemnat.

„Ne-au rugat să le depozităm și, după un an jumătate, am aflat ce e în ele. (...) Am printat de pe internet cum se cheamă materialul, am căutat pe Google, orice tâmpit poate să vadă. Are o viteză de propagare a exploziei de 5.000 de m/s. Este marfă periculoasă, care se depozitează, în mod normal, în locuri răcoroase. La noi, vara, în containerele alea se fac și 80 de grade. (...) Ei nu știau când au venit, au crezut că e cu dublă utilizare, și apoi, când s-au prins, au venit de la ISU cu un aparat de măsurat. (...) E materal coroziv, iar el este în butoaie de metal!”, a continuat, vizibil speriat de posibilele consecințe ale unui accident, angajatul Life Logistics.

Reporterii CIM au cerut să le fie arătat locul în care este depozitată încărcătura periculoasă, fără însă a le fi indicat exact containerul în care sunt închise butoaiele, din rațiuni de siguranță. Cu acceptul Vămii Constanța, am fost duși la unul dintre punctele în care sunt depozitate containerele firmei. Undeva în această mare de containere de marfă se află încărcătura care ar putea face prăpăd în cel mai mare port românesc.

„Noi vrem doar să scăpăm de ele. Am trimis e-mail către ANAF - și am pus în CC Vama Constanța - în vederea depozitării în condiții de siguranță a mărfurilor din categoria mărfuri periculoase. E-mailul l-am făcut pe 13 ianuarie (2020, n.r.). Mai avem și alte adrese, asta e ultima adresă pe care am făcut-o. Nu ne-a răspuns nimeni. Majoritatea adreselor sunt făcute de către vamă. Și ei confirmă că noi depozităm în condiții improprii. Inclusiv vama a făcut o grămadă de demersuri în privința asta. La un moment dat, au venit și ne-au spus: „Faceți voi!” (adrese către ANAF, n.r.). Dar de ce să facem noi, că nouă ni le-au lăsat să le depozităm? Acum ajung la mijloc în toată nebunia asta”, a mai declarat reprezentantul Life Logistics, în discuția cu reporterii CIM.

Când statul ajunge să arunce chiar și o bombă de la o instituție la alta

Printr-unul dintre reprezentanții conducerii, Vama Portului Constanța Sud - Agigea a confirmat la virgulă susținerile operatorului privat care a primit încărcătura periculoasă. Nu înainte însă de a ne atrage atenția asupra faptului că suntem în posesia unei informații ce ar fi trebuit să rămână secretă.

„Nu trebuie să aibă nimeni acces la informația respectivă! Sincer! Dacă apare scris că este încă în zona noastră și prezintă potențial risc, așa cum au zis și cei de la ISU și de peste tot…. Noi îi sprijinim (pe Life Logistics – n.r.) în toate diligențele lor ca să scape de ălea (de butoaiele cu substanța chimică – n.r.). Doar că noi, Vama, depozite nu avem”, a ridicat din umeri oficialul, care a dorit să rămână anonim.

După care a subliniat că instituția lui a făcut cam tot ce putea să facă, iar vina este, evident, în altă parte. Tot la stat, dar în altă parte.

„Noi am încercat să ne acoperim și să le explicăm (ANAF-ului, n.r.) că trebuie să le ridice mult mai repede și am făcut toate demersurile necesare peste tot. (...) În momentul în care au fost mandatați (ANAF – n.r.) prin lege să facă valorificarea, nu știau că ei nu sunt decât contabili? Mă întreb: au fonduri de la buget, destinate pentru asta? De ce nu au spus atunci: «Nu ne înființați, că dacă nu ne dați buget să facem tot ce înseamnă valorificare, inclusiv cu distrugere, nu ne băgați în asta!» Atâta timp cât ANAF este reglementată ca o instituție care se ocupă de valorificare, cu tot ce înseamnă valorificarea, nu au de ce să arunce în curtea altuia”, a mai declarat reprezentantul vămii din port.

Ce face un contabil cu o bombă?

La mai bine de trei ani de când încărcătura explozibilă fusese lăsată, în ciuda pericolului uriaș pe care-l reprezenta, pe cheiul din port, oamenii ANAF  - „contabilii” despre care vorbește oficialul vămii - au primit ordinul de la șefa lor Mirela Călugăreanu și au înțeles rapid cât de periculoasă este substanța lăsată de vaporul Jilfar. 

Imediat au cerut ajutor Ministerului Apărării Naționale, cărora le-au propus să preia - ba, eventual, chiar și să folosească - substanța confiscată. Până la emiterea ordinului Mirelei Călugăreanu, deci timp de mai bine de trei ani, oricum nimeni nu ar fi putut să facă absolut nimic cu acele butoaie de combustibil exploziv. 

Centrul de Investigații Media a solicitat, în ianuarie anul trecut, informații de la Ministerul de Finanțe despre demersurile făcute de subordonații de la ANAF pentru valorificarea substanței super-inflamabile blocate pe cheiul din Constanța. 

Însuși ministrul Finanțelor de la acel moment, Florin Cîțu, astăzi prim-ministru, a redirecționat, olograf, cererea către Direcția Executări Silite - Cazuri Speciale din ANAF.

Cerere ANAF via Citu

În ciuda mențiunii olografe a ministrului Cîțu, cererea jurnaliștilor referitoare la îndeplinirea ordinului 2053 din 23 iulie 2019 al președintelui ANAF a fost tratată „la mișto” de subordonații Mirelei Călugăreanu din ANAF: ne-au confirmat că există ordinul, care este, evident, disponibil în Monitorul Oficial, iar celelalte informații solicitate s-ar încadra - potrivit Sabinei Zereș, șefa biroului de comunicare publică din ANAF - „în categoria secret fiscal”, astfel că, după o prelungire a termenului de răspuns, în 30 ianuarie 2020, reporterii CIM n-au primit nimic.

Am revenit cu o cerere mai amplă, în care explicam de ce informațiile solicitate nu pot fi considerate secret fiscal, și am primit un răspuns în 5 iunie 2020. Adică aproape jumătate de an mai târziu.

 

Din răspunsul din 5 iunie 2020 aflăm că, la aproape patru ani de când încărcătura super-inflamabilă și explozibilă destinată unui institut care face arme chimice și biologice pentru o țară în război a fost confiscată, cei de la ANAF, responsabili cu valorificarea (sau neutralizarea) substanțelor, nu aflaseră ce conțin, de fapt, cu exactitate respectivele butoaie. Știau doar că substanțele sunt „de mare risc” și că „necesită condiții speciale de manevrare și depozitare”. 

În aceste condiții, „contabilii” ANAF au cerut analize de laborator pentru încărcătură, încheind în acest sens un contract cu MApN. 

Reporterii CIM au solicitat și MApN informații în legătură cu implicarea Armatei în această chestiune delicată. 

După mai multe săptămâni, în 24 martie 2021, MApN a răspuns, confirmând că ANAF a solicitat în două rânduri ca MApN să preia încărcătura periculoasă, dar că Armata Română a refuzat, invocând eterna lipsă a „bazei legale”.

Raspuns MApN Vanghele 

Din corespondența dintre Ministerul Apărării și ANAF aflăm totuși că, înainte de a refuza primirea încărcăturii periculoase, Armata a făcut o „documentare” asupra produsului sechestrat, din care au rezultat niște concluzii catastrofale: că încărcătura este „extrem de inflamabilă”, că arde cu o flacără „practic invizibilă”, că are o viteză uriașă de detonare - 5.400 de metri pe secundă și un punct de aprindere de doar 22.2 grade Celsius, motiv pentru care trebuie depozitat în loc răcoros și uscat, prevăzut cu sisteme de ventilație și instalații electrice de iluminat rezistente la explozie, departe de surse de căldură, iar personalul care o manipulează trebuie special echipat.

  • Raspunsul MApN ctre ANAF 1
  • Raspunsul MApN ctre ANAF 2

Deși am întrebat la MApN unde se află în prezent încărcătura super-explozibilă, ministerul nu ne-a răspuns. 

Sursele noastre din port, dar și din administrație, ne-au transmis informații contradictorii: ba că sunt butoaiele încă acolo, ba că au fost preluate de o companie de stat, ba că au făcut obiectul unui proces-verbal de preluare, dar sunt încă acolo și urmează să fie mutate, ba că o mică parte din încărcătură ar fi fost trimisă deja trimisă la un centru de testare al MApN de la București.

Am solicitat, informal, să vedem documentele care să ateste preluarea lor, însă, după transmiterea cererii către MApN, reprezentanții instituțiilor din port au devenit din ce în ce mai greu de găsit.

La capătul unei documentări de un an și trei luni, putem trage concluzia că, cel mai probabil, de aproape cinci ani, pe cheiul portului din Constanța încă se află, amestecat între alte mii, un container a cărui încărcătură, detonată chiar și accidental, ar putea să șteargă o parte din Constanța de pe hartă. 

Odată cu o parte din miile de muncitori care merg zi de zi la muncă acolo, la încărcat și descărcat vapoare cu marfă.

Este acolo din ordinul statului și rămâne acolo din neputința statului, care, în timp ce plimbă hârtii, riscă zi după zi un nou Beirut sau, dacă nu de asemenea proporții, cel puțin un nou „Colectiv”. 

 

Reporteri: Ovidiu Vanghele și Ramona Ursu

La adăpostul unui partaj cu soția sa, Relu Fenechiu a scăpat fără nicio pedeapsă pentru o șpagă de 900.000 de euro recunoscută formal în fața procurorilor. În prezent liber, fostul ministru liberal al Transporturilor a rămas, paradoxal, și cu banii luați șpagă. 

Între timp, o firmă a soției acestuia, cântăreață de muzică populară, primește sute de mii de euro de la stat, bani pentru consultanță, pe filieră aflându-se „copilul politic” al lui Fenechiu, Costel Alexe.

După aproape patru ani de la eliberarea din penitenciar, fostul ministru PNL al Transporturilor, Relu Fenechiu, a plătit doar 900 de euro (4500 de lei) din totalul de aproape 2 milioane de euro (9.747.161 de lei).

Iar în tot acest timp, firma soției sale, Mariana, oferă consultanță de peste 700 de mii de euro primăriilor din țară în cadrul unor programe cu finanțări europene nerambursabile demarate de fostul ministru al Mediului, Costel Alexe, ”copilul politic” al lui Relu Fenechiu. Mariana Fenechiu este o fostă cântăreață de muzică populară cu care fostul ministru PNL s-a căsătorit în 2007 într-un castel din Austria.

Condamnat în două dosare. Pedepsele cu închisoarea, contopite. Două prejudicii, nerecuperate

În ianuarie 2014, fostul ministru al Transporturilor a fost condamnat la cinci ani de detenţie efectivă în dosarul Transformatorul. A fost găsit vinovat că a vândut transformatoare vechi, la preţ de noi, către Electrica Moldova.

În acest caz, Fenechiu are de returnat peste 1,1 milioane de euro (5.672.081 de lei), reprezentând prejudiciul din dosar, bani imposibil de recuperat, așa cum Centrul de Investigații Media relata în august 2017. 

La începutul lui 2017, Fenechiu a primit a doua condamnare, de trei ani şi zece luni, în dosarul Siveco. Aici, fostul ministru are de dat statului suma de 900.000 de euro (4.075.080 de lei), reprezentând mita pe care primit-o și pe care statul trebuie să i-o confiște.

Fostul ministru a recunoscut că a primit mită 900.000 de euro ca să ajute compania Siveco a Irinei Socol să obţină un contract IT cu Ministerul Justiţiei. Fenechiu a bătut palma cu procurorii pentru o condamnare de trei ani și jumătate de închisoare cu executare, însă pedeapsa s-a contopit cu cea de cinci ani primită în dosarul Transformatorul.

Închis în ianuarie 2014, Fenechiu a cerut și, în martie 2017, a obținut contopirea celor două pedepse. Patru luni mai târziu, în august 2017, avea să fie eliberat.

Fenechiu

A făcut doar trei ani și jumătate de închisoare, nu opt ani și zece luni, cât însumează cele două condamnări. Și nu a dat mai nimic înapoi.

Banii nu au fost recuperați

În primul dosar, Transformatorul, Fenechiu nu a dat înapoi mai nimic din totalul de peste 1,1 milioane de euro, potrivit lui Dragoș Iovu, executorul judecătoresc angajat să recupereze banii de către Sierra Quadrant, lichidatorul judiciar al Electrica Moldova, compania de stat păgubită de fostul ministru și intrată în faliment.

”Dispozițiile deciziei penale au fost puse în executare silită începând cu anul 2014, fiind în lucru două dosare de executare silită la executori judecătorești din circumscripția Curților de Apel Iași, respectiv Bacău. Deși s-a solicitat punerea în executare prin toate formele prevăzute de Codul de procedură civilă, sumele recuperate de executorii judecătorești sunt nesemnificative, acoperind cu preponderență cheltuieli de executare silită”, a declarat pentru Centrul de Investigații Media (CIM) și Florin Dragomir, asociat coordonator la Sierra Quadrant, lichidatorul judiciar al Electrica Moldova.

În al doilea dosar, Siveco, suma de 900.000 de euro - reprezentând mita primită și recunoscută de Fenechiu - trebuie recuperată de Fisc. 

Potrivit unui răspuns al ANAF la o solicitare a CIM, Fenechiu a plătit doar 900 de euro (4500 de lei) din mita primită și 1700 de lei reprezentând cheltuielile de judecată.

Situatie recuperare Fenechiu

Cum a reușit Fenechiu această performanță? Sunt mai multe explicații, însă asul din mâneca lui Fenechiu a fost procesul de partaj - atenție, nu de divorț! - cu soția sa, Mariana.

Nevasta lui Relu Fenechiu a intentat proces de partaj în ianuarie 2016 și nici acum, după atâția ani, dosarul nu a fost soluționat definitiv. După patru ani, pe 21 februarie 2020, judecătoria Iași a dat o primă sentință.

Acum se judecă apelul la Tribunalul Iași. Soții Fenechiu au termen pe 21 aprilie 2021.

Potrivit executorului judecătoresc Dragoș Iovu, recuperarea sumei de 1,1 milioane de euro, reprezentând prejudiciul din dosarul Transformatorul este blocată de procesul de partaj, cel puțin pe ”partea imobiliară”.

”Prin popriri pe conturi ale sumelor primite de la terți, am recuperat foarte puțin, nu vă pot preciza o sumă exactă, însă insignifiant raportat la valoarea creanței. Grosul averii este reprezentat de imobile care fac obiectul procesului de partaj, și aici suntem blocați”, a declarat executorul Dragoș Iovu. 

”Desfășurarea procedurii de executare silită a fost îngreunată, pe de o parte de numeroasele contestații la executare formulate de debitori, iar pe de altă parte de necesitatea partajării bunurilor comune, cauze ce se află în curs pe rolul instanțelor de judecată și în care ne manifestăm activ, prin avocat. Nu putem estima o finalitate a acestor demersuri, însă solicităm periodic informări de la executorii judecătorești, inclusiv continuarea demersurilor de executare până la recuperarea integrală a debitului datorat societății în faliment”, a precizat și Florin Dragomir de la Sierra Quadrant.

Așadar, trebuie stabilit mai întâi, prin decizie definitivă, care e averea lui Relu Fenechiu și ce aparține soției sale. Tocmai de aceea, Sierra Quadrant, lichidatorul judiciar al companiei păgubite, Electrica Moldova, a intervenit în procesul de partaj dintre soții Fenechiu.

Potrivit sentinței din 21 februarie 2020, averea familiei Fenechiu este în valoare de 667.810 euro.

Avere compusă, formal, din următoarele bunuri:

”1) imobil situat în Iaşi, Aleea Teilor nr. 6, compus din teren cu suprafaţa de 1.567 mp şi imobil casă de locuit în suprafaţă de 343 mp (...), în valoare totală de 438.200 euro (2.041.924 lei), conform raportului de expertiză tehnică judiciară evaluatorie întocmit de expert Grecu Vasile;

2) autoturismul marca BMW X6, cu nr. de înmatriculare (....), în valoare de 36.449 euro (166.190 lei), conform raportului de expertiză tehnică judiciară evaluatorie întocmit de expert tehnic judiciar Niţescu Dan;

3) imobilele construcţii edificate pe terenul în suprafaţă de 2.000 mp situat în Iaşi, str. Fundac Socola nr.9, jud. Iaşi, în valoare totală de 70.862 euro (330.203 lei) conform raportului de expertiză tehnică judiciară evaluatorie întocmit de expert Grecu Vasile:

- construcţia C1 – zonă grătar edificată în perioada anilor 2009-2010, având suprafaţa construită desfăşurată 25,56 mp şi suprafaţa utilă de 23,09 mp – 6.603 euro (30.768 lei) ;

- construcţia C2 – foişor zonă grătar edificată în perioada anilor 2009-2010, având suprafaţa construită desfăşurată 37,86 mp şi suprafaţa utilă de 29,97 mp – 4.815 euro (22.435 lei);

- construcţia C3 – casă de vacanţă edificată în perioada anilor 2009-2010, având suprafaţa construită desfăşurată 24,51 mp şi suprafaţa utilă de 18,55 mp – 12.044 euro (56.124 lei);

- construcţia C4 – foişor zona casă de vacanţă, edificată în perioada anilor 2009-2010, având suprafaţa construită desfăşurată 55,93 mp şi suprafaţa utilă de 50,68 mp – 7.115 euro (33.156 lei);

- construcţia C5 – padoc, edificată în perioada anilor 2009-2010, având suprafaţa construită desfăşurată 8,32 mp şi suprafaţa utilă de 8,32 mp – 610 euro (2.764 lei);

 - construcţia C6 – împrejmuire teren gard cu soclu şi plasă cu lungimea totală de 200 ml, construit în perioada anilor 2009-2010 – 17.805 euro (82.966 lei);

- construcţia C7 – împrejmuire teren gard din plasă cu lungimea totală de 65 ml şi înălţimea de 2,0 m, cu suprafaţa desfăşurată de 130 mp, construit în perioada anilor 2009-2010 – 3.065 euro (14.281 lei);

- construcţia C8 – zid de sprijin 1 cu lungimea de 15,60 ml şi înălţimea de 3,3 m, construit în perioada anilor 2009-2010 – 5.902 euro (27.504 lei);

- construcţia C9 – zid de sprijin 2 cu lungimea de 54,80 ml şi înălţimea variabilă cuprinsă între 0,93 m şi 2,91 m, construit în perioada anilor 2009-2010 – 12.903 euro (60.125 lei).

4) sporul de valoare în cuantum de 93.075 euro (440.003 lei) adus imobilului casă de locuit situat în Iaşi, Aleea Teilor nr.1 pe terenul cu suprafaţa de 1.101,30 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară evaluatorie şi suplimentului la raport întocmit de expert Grecu Vasile.

5) construcţiile edificate în timpul căsătoriei pe terenul cu suprafaţa de 1.101,30 mp situat în Iaşi, Aleea Teilor nr.1, în valoare totală de 29.224 euro (138.153,52 lei), conform raportului de expertiză tehnică judiciară evaluatorie şi suplimentului la raport întocmit de expert Grecu Vasile, astfel:

 - garaj C2 – 6.918 euro (32.704,15 lei);

- foişor C3 – 1.825 euro (8.627,50 lei);

- gard din beton cu panouri C4 – 15.436 euro (72.972,14 lei);

- gard din plasă C5 – 5.045 euro (23.849,73 lei).”

Din această avere de 667.810 euro, Judecătoria Iași a considerat, în primă instanță, că vila și terenul familiei din Aleea Teilor 6 din Iași, în valoare de peste 438.000 de euro, ar trebui să îi revină Marianei Fenechiu, iar restul - în valoare de peste 229.000 de euro - să îi revină lui Relu Fenechiu.

În plus, judecătoria a decis ca Mariana Fenechiu să îi plătească lui Relu Fenechiu o sultă de peste 104.000 de euro în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a sentinţei, pentru a ajunge la împărțirea jumătate-jumătate a averii.

De ce procurorul DNA din cazul Transformatorul i-a pus lui Fenechiu sechestru doar pe bunurile personale, nu şi pe acţiunile deţinute la firme şi, mai ales, nu şi pe bunurile companiilor sale?

Potrivit unor surse judiciare, procurorul Paul Dumitriu care a instrumentat dosarul Transformatorul nu a putut pune sub acuzare firma lui Fenechiu, Fene Grup, implicată în infracţiuni de corupţie la nivelul anilor 2000-2004, întrucât răspunderea penală a persoanei juridice a fost introdusă în legislația românească abia în 2006.

Averea fostului ministru – de exemplu, cartierul Bucium din Iaşi, dezvoltat de el – era însă pe numele firmelor.

Apoi, Fenechiu a reuşit să înstrăineze averea companiilor sale chiar din puşcărie. Fostul ministru a cedat acţiunile de la două firme mai mici către soţie şi fiul său, Alex. Apoi, în contul unor datorii, compania unde a rămas acţionar, Engeko – fostă Fene Grup – a cedat bunurile către firmele trecute pe numele soţiei şi al fiului.

De ce a recuperat Fiscul doar 900 de euro din totalul de 900.000 de euro din dosarul Siveco?

Potrivit ANAF, toate bunurile lui Fenechiu sunt indisponibilizate cu ipotecă de rang I în dosarul Transformatorul.

În cel de-al doilea dosar, Siveco, procuroarele  Cerasela Răileanu şi Laura Bucică, de la DNA Ploiești, i-au pus sechestru lui Fenechiu tot pe bunurile persoanele, adică pe averea deja indisponibilizată în dosarul Transformatorul cu ipotecă de rang I. Prin urmare, Fiscul are acum ipotecă de rang II pe aceleași bunuri, în realitate imposibil de executat, cel puțin deocamdată.

Și aceasta în condițiile în care cele două procuroare de la Ploiești au bătut palma cu Fenechiu pentru o condamnare în procedură simplificată, de trei ani și zece luni, pe care oricum și-a contopit-o în condamnarea de cinci ani din cazul Transformatorul. Totul în schimbul recunoașterii primirii mitei de 900.000 de euro. Care a rămas, de fapt, fără nicio consecință.

Așa s-a ajuns la absurda situație în care executarea silită din dosarul Trasformatorul – care îi revine executorului Dragoş Iovu, angajat de Sierra Quadrant, lichidatorul judiciar al Electrica Moldova – este blocată de Fenechiu prin procesul de partaj, care, după cinci ani, nu a ajuns încă la o soluție definitivă. Iar dacă executorul e blocat de partaj în dosarul Transformatorul, Fiscul e blocat de executor în dosarul Siveco. 

Potrivit unor surse din cadrul ANAF, Fiscul nu are prioritate în faţa executorului. „Fiscul, dacă vinde ceva, trebuie să îi dea întâi executorului. Este regula publicităţii. Cine a fost primul, cine a deschis procedura de executare, a emis somaţia şi titlul executoriu, acela ia banii”, au declarat pentru CIM surse din cadrul Fiscului.

În plus, spun cei de la ANAF, măsurile asigurătorii dispuse în dosarul Siveco „nu garantează nici măcar creanța cu rang prioritar din dosarul Transformatorul, darămite pe ambele”.

Sechestru pe aceleasi bunuri

Soția lui Fenechiu, contracte cu statul de peste 700.000 de euro

În vreme ce executorii și Fiscul se chinuie de ani buni să recupereze ceva din prejudiciul total de două milioane de euro produs de Fenechiu în dosarele Transformatorul și Siveco, firma soției sale, Integra Business Consulting, câștigă pe bandă rulantă contracte cu statul pentru consultanță.

Potrivit SEAP (platforma de transparență în achiziții), numai în 2020 și 2021 Integra Business Consulting figurează cu peste 30 de contracte, în valoare de peste 700.000 de euro, obținute prin achiziție directă de la primării de comune sau spitale pentru consultanță în domeniul eficienței energetice, al iluminatului public sau al siguranței pacienților.

Spre exemplu, pe 10 martie 2021, Integra Business Consulting a Marianei Fenechiu a obținut un contract de peste 15.000 de euro cu Spitalul Județean Vaslui pentru consultanță în scrierea de proiecte pentru ”creșterea siguranței pacienților în structuri spitalicești publice care utilizează fluide medicale”.

Pe 21 ianuarie, Integra Business Consulting a obținut un contract similar cu primăria comunei Mileanca din Botoșani, pentru consultanță la ”implementare proiecte pe domeniul eficientizării energetice” a școlii gimnaziale din localitate, ”prin programul lansat de AFM (Agenția Fondului de Mediu - n.r.)”.

Pe 4 ianuarie, firma soției lui Fenechiu a semnat un contract de peste 4000 de euro, prin cumpărare directă, cu primăria comunei Gârbova din județul Alba pentru consultanță în ”implementare proiecte pe domeniul iluminatului electric stradal (rutier si pietonal)”. 

Site-ul local de știri reporteris.ro a arătat încă din iunie anul trecut că firma soției lui Relu Fenechiu a reușit să încheie contracte de consultanță cu primării din țară pentru un proiect de iluminat derulat de Ministerul Mediului, înainte ca acesta să înceapă oficial, și în condițiile în care Relu Fenechiu este mentorul politic al fostului ministru al Mediului din Cabinetul Orban, Costel Alexe, actual președinte al CJ Iași. Vezi aici.

Poveste fără sfârșit

Cu două condamnări la activ și cu două milioane de euro de dat la stat, Fenechiu mai are la DNA un al treilea dosar penal în care e acuzat că ar fi primit de mită 4,3 milioane de euro de la o companie IT ”pentru a asigura finanțarea de către Ministerul Educației Naționale a etapei a V-a a Programului „Sistem Educațional Informatizat” (SEI), atribuirea contractului către firma respectivă și derularea acestuia în bune condiții”.

După patru ani de la începerea urmăririi penale, dosarul este încă în lucru la DNA. 

 

Autor: Alex Costache
Editor: Ovidiu Vanghele

Cristian Busoi, unul dintre cei mai controversati si bogati oameni din PNL, va controla, printr-unul dintre oamenii sai, campania de vaccinare a Romaniei impotriva Covid-19. Este vorba despre secretarul de stat Andrei Baciu de la Ministerul Sanatatii, care a fost prezentat de premierul Ludovic Orban, in sedinta de guvern de miercuri, 18 noiembrie, drept cel care-l “secondeaza” pe locotenent-colonelul Valeriu Gheorghita, medicul militar anuntat cu o zi inainte de presedintele Iohannis drept coordonatorul campaniei de vacinare impotriva noului coronavirus in Romania. 

Baciu a condus un ONG care a primit, in 2016-2017, un milion de euro de la o importanta companie farmaceutica. Cea mai vizibila actiune publica a organizatiei lui Baciu a fost o campanie de publicitate electorala mascata pentru Busoi, intrerupta de la difuzare de CNA.

 Andrei Baciu

Numele lui Andrei Baciu a intrat in atentia publica la jumatatea anului 2015 cand un ONG pe care formal il conducea, Asociatia SOS Drepturile Pacientilor, a inceput o campanie de informare pe care a lansat-o, insa, insusi Cristian Busoi, pe-atunci vicepresedinte PNL, presedinte PNL Bucuresti si aspirant la o candidatura la Primaria Capitalei din partea liberalilor.

Campania ONG-ului condus de Baciu a presupus, printre altele, si spoturi publicitare difuzate la televiziunile trustului Intact, in special la Antena3.

Iata unul dintre ele.

Intentia anuntata a lui Cristian Busoi de a candida la Primaria Capitalei, care s-a si materializat la sfarsitul anului 2015, a fost considerata incompatibila cu prezenta lui in campania ONG-ului condus de Baciu, astfel incat, intr-o sedinta din 10 noiembrie 2015, cu unanimitate de voturi, membrii CNA au decis oprirea de la difuzare a spoturilor, pe motiv ca ele nu reprezinta altceva decat publicitate electorala mascata pentru omul politic Cristian Busoi, aspirant la candidatura din partea PNL si apoi la fotoliul de primar general al Bucurestiului.

In timpul sedintei, in fata acuzatiilor membrilor CNA de publicitate mascata a candidatului Cristian Busoi facuta prin aceste spoturi, reprezentantul postului Antena 3, avocatul Daniel Ionascu - astazi presedintel executiv al partidului lui Dan Voiculescu - s-a scapat: „Un om politic, care are intentia de a candida, are dreptul sa aiba o asociatie?”.

Intrebarea lui Ionascu a ramas consemnata in procesul-verbal al sedintei CNA din 10 noiembrie 2015, obtinut de Centrul de Investigatii Media (CIM). Gasiti mentiunea in pagina 15 a documentului de mai jos:

 

Fotomodelul care si-a mintit premierul

Povestea candidaturii lui Busoi la Primaria Capitalei s-a stins in luptele interne din PNL-ul acelor ani, dar Andrei Baciu a mers mai departe. A ajuns aproape ministru al Sanatatii in Cabinetul Ciolos. 

A fost anuntat de premierul Dacian Ciolos, in zilele negre de dupa Colectiv, drept viitorul titular al portofoliului, insa a fost retras rapid, in circumstante doar partial lamurite.

Pentru opinia publica, Romica-Andrei Baciu ramane fotomodelul care a pozat in chiloti si a fost retras dupa ce a fost propus ministru. Contactat acum de CIM, premierul de atunci, Dacian Ciolos, in prezent europarlamentar, a declarat ca l-a ales pe Andrei Baciu dupa CV, dintr-o suma de propuneri primite timp de cateva zile, dupa care ar fi avut o discutie cu acesta. 

In care l-a mintit.

„Domnul Baciu m-a mintit, asta a fost problema, de-asta l-am retras. Dansul avea oarece experienta, inclusiv in afara Romaniei, insa nu mi-a spus ca nu si-a dat secundariatul (examenul de la finalul rezidentiatului, astazi echivalent cu examenul de medic specialist, n. red.)”, si-a amintit fostul premier Ciolos.

Potrivit acestuia, aceasta minciuna, „fie si prin omisiune”, a fost motivul pentru care si-a retras propunerea facuta lui Romica-Andrei Baciu si anuntata deja oficial, alegandu-l pe Patriciu Achimas Cadariu, la acel moment prezentat drept tehnocrat, acum candidat din partea PSD pentru un fotoliu de parlamentar.

Un telefon de la Busoi

Intrebat daca Busoi, important lider liberal la acel moment, a insistat in a-l propune pe Baciu pentru Ministerul Sanatatii, Dacian Ciolos a negat. Si-a amintit insa ca, dupa ce si-a anuntat intentia de a-l avea pe Baciu responsabil de domeniul Sanatatii in Cabinetul sau, a primit un telefon de la Cristian Busoi, care l-a felicitat.

„Mi-a spus ca am facut o alegere execelenta, ca domnul Baciu este un tanar profesionist remarcabil”, a declarat Ciolos luni, 16 noiembrie.

Un milion de euro de la Big Pharma pentru “asociatia lui Busoi” condusa de Baciu

Presa vremii confirma. Busoi pare extaziat in fata competentelor tanarului Baciu. 

Imediat dupa aventura guvernamentala incheiata prost pentru el, dupa ce a fost retras inainte sa fie practic numit, Romica-Andrei Baciu s-a inscris in PNL si a primit functia de prim-vicepresedinte al filialei Sectorului 1. „Un tanar destept, harnic si curat", il descria presedintele PNL Bucuresti Cristian Busoi pe Baciu, la inscrierea in partid.

Timpul a trecut, Baciu, conform CV-ului de pe site-ul Ministerului Sanatatii, a ajuns, pentru cateva luni, membru si chiar presedinte al Consiliului de Administratie al Spitalului Obregia din Bucuresti, apoi si-a luat examenul de medic specialist in noiembrie 2017, dupa care nu a mai lucrat nicaieri timp de doi ani si mai bine, pana a ajuns secretar de stat la Ministerul Sanatatii.

În ciuda ratarii colosale care i-a ucis din fasa ambitiile politice, Andrei Baciu s-a descurcat uimitor de bine cu asociatia pe care o conducea si care-l promova intens pe Cristian Busoi. Pe banii marilor companii farmaceutice.

De exemplu, in primul an în care firmele de medicamente au fost obligate să declare public sponsorizările, 2016, tanara asociație al carei presedinte era Andrei Baciu, SOS Drepturile Pacienților, fondata de doar un an, a primit de la AbbVie România aproape 200.000 de euro sponsorizare pentru „campanii publicitare”. Restul pana la un milion de euro i-au fost dati asociatiei de aceeasi AbbVie pana la jumatatea anului 2017, majoritatea insa in baza unor contracte incheiate in 2016.

Compania farmaceutică americană AbbVie, care în 2015 ocupa locul 11 în topul vânzărilor de medicamente în România, cu o cotă de piaţă de doar 2,57%, a ajuns, in acesti doi ani, lider de piață in Romania, ocupând un segment de 12,4%, în special grație bugetului de aproximativ 40 de milioane de euro anual alocat de stat - prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate - pentru medicamentele pentru hepatita C. Buget pe care AbbVie il înghite in 2017 aproape integral.

Cei mai multi bani dati de AbbVie in acesti doi ani catre ONG-ul condus de Baciu reprezinta sponsorizari de campanii vizand hepatita. Dupa 2017, sponsorizarile de la AbbVie pentru asociatia lui Baciu s-au oprit complet.

Prapadul de la CNAS 

Din 2014 si pana in mai 2016, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) a fost condusa de Vasile Ciurchea, numit in aceasta pozitie de premierul din 2014, Victor Ponta. Ciurchea mai condusese institutia cativa ani mai devreme, in mandatul liberalului Eugen Nicolaescu, fiind atunci numit de premierul Tariceanu, acum aflat intr-o alianta cu Ponta.

In vara lui 2016, DNA a inceput o ancheta penala impotriva lui Ciurchea, acuzat ca, prin contracte cu preturi umflate, a produs Casei, deci sistemului sanitar romanesc, un prejudiciu de 16 milioane de euro. In ciuda acestor acuzatii, Cristian Busoi, si el fost sef al CNAS, a laudat activitatea acestuia. 

“Vasile Ciurchea este un om care a făcut treabă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate", a spus Bușoi intr-un interviu fata in fata cu Bogdan Chirieac, al carui site a titrat imediat ca Busoi, pe-atunci inca lider important al PNL, “recunoaste” ca Ciurchea ”a fost cel mai bun presedinte al CNAS”.

Trei ani mai tarziu, in 2019, in ciuda acuzatiilor procurorilor, ramase fara solutie in justitie, Ciurchea, partenerul de conferinte al lui Busoi, este numit din nou la sefia CNAS, de aceasta data de premierul Viorica Dancila.

Busoi, medicul-notar cu sotie notar si cu soacra-notar condamnata pentru spalare de bani

Numele lui Cristian Busoi a ajuns si el de cateva ori intre copertile unor dosare penale. Acelasi denuntator din cazul lui Ciurchea, un director al HP Romania, Radu Enache, l-a parat procurorilor si pe Busoi. 

”În anul 2013 HP a semnat cu CNAS un proiect de mentenanță pentru aplicația ePrescription. Am fost informați de doamna Irina Socol că președintele Cristian Bușoi solicită o sumă de bani (câteva zeci de mii de euro). Inițial am refuzat cererea, dar la solicitarea lui Bușoi adresată doamnei Socol, am participat la o întâlnire cu acesta și Irina Socol. În cadrul întâlnirii a cerut explicit banii menționați. Nu cunosc dacă Siveco a transferat banii în contul lui Bușoi”, a declarat la DNA fostul șef HP România, Radu Enache, dupa cum relateaza Romania Libera.

Intr-un alt dosar, cel al baronului PSD de Mehedinti, Adrian Duicu, bagat pentru scurt timp chiar si la arest, Busoi a picat pe interceptarile procurorilor. 

Cu toate astea, Cristian Busoi a evitat problemele cu legea. Nu la fel de norocoasa a fost si soacra sa, care in 2016 a fost condamnata la trei ani de inchisoare cu suspendare de Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru spalare de bani.

La nici 43 de ani, Cristian Busoi - care a ocupat in ultimii ani mai multe functii politice in tara, toate remunerate modest, dar si pozitia de europarlamentar, care vine la pachet cu un salariu generos - a ajuns sa aiba o avere neverosimila.

Presa a scris in repetate randuri despre apropierea dintre Busoi si actualul sef al SRI, Eduard Hellvig.

Baciu, ginerele Nasului de la Ilfov

Andrei Baciu este insurat cu una dintre fiicele lui Doru Laurian Badulescu, fost presedinte al Consiliului Judetean Ilfov, fost senator PSD si fost sef al privatizarilor in Cabinetul Nastase. Doru Badulescu este departe de reflectoare de ani buni. Cel mai recent, numele sau a aparut faimosul dosar de spionaj si coruptie la “privatizari strategice”, cel in care au fost condamnati doi “consultanti” straini, Stamen Stanchev si Vadim Benyatov Don.

Inca de la sosirea la minister, Baciu, de meserie chirurg, s-a aratat interesat de chestiunea vaccinarii. Conduce Grupul de lucru pentru vaccinare din cadrul Ministerului Sanatatii, calitate in care a avut mai multe aparitii publice.

In chestiunea vaccinului anti-covid, chiar inainte de a fi numit formal „secund” al doctorului Gheorghita, Romica-Andrei Baciu a facut o gafa majora.

„Luni (16 noiembrie, n.red.) a avut o conferinta cu DSP-urile si a batut cu pumnul in masa cerandu-le sa transmita niste adrese (aici si aici, n. red.) catre toate institutiile in legatura cu vaccinarea anti-covid, o prostie majora, din moment ce nu a existat vreo campanie de informare, nu s-a stabilit care va fi ordinea in cetatenii Romaniei vor primi vaccinul”, ne-a declarat un medic.

O alta sursa a declarat ca marti, 17 noiembrie, la intalnirea convocata la Cotroceni de presedintele Iohannis, Baciu a fost “certat” pentru initiativa de a comunica respectivele informatii, fara a preciza cine anume l-a admonestat pe secretarul de stat.

In sfarsit, Baciu ajunge la masa ministrilor

In ciuda parcursului sau ciudat, in ziua de miercuri, 18 noiembrie, la 34 de ani, tanarul Romica-Andrei Baciu ajunge sa primeasca, in sfarsit, cuvantul la masa ministrilor din Guvernul Romaniei.

Miercuri, coordonatorul campaniei de vaccinare anti-covid in Romania, dr. Valeriu Gheorghita, a fost invitat de premierul Orban la sedinta de guvern, pentru a-l prezenta si pentru a face o scurta declaratie in fata ministrilor.

Contactat cu cateva ore mai devreme de prezentarea sa formala de la Guvern, doctorul Gheorghita a evitat sa dea detalii despre componenta grupului de experti pe care-i conduce si atributiile fiecaruia in parte. „In aceasta perioada se definitiveaza componenta structurii, asa ca nu sint in masura sa va ofer la acest moment informatiile solicitate”, a raspuns, printr-un sms, dr. Gheorghita.

Medicul militar nu a mai raspuns la intrebarea legata de atributiile lui Baciu.

Imediat dupa scurtul discurs al dr. Gheorghita, premierul i-a dat cuvantul tanarului Baciu, nu inainte de a-l prezenta drept cel care il va „seconda” pe coordonatorul Gheorghita la conducerea grupului de specialisti care vor gestiona vaccinarea anti-covid in Romania.

„Sintem pregatiti pentru a demara si pentru a continua in continuare (sic!) toate eforturile necesare pentru a implementa aceasta campanie de vaccinare intr-o maniera cat mai eficienta”, a declarat, emotionat, de la masa sedintei de Guvern, Andrei Baciu.


CIM a incercat sa-i contacteze pe Cristian Busoi si pe Andrei Baciu. L-am gasit disponibil doar pe cel dintai, caruia i-am adresat cateva intrebari legate de relatia sa cu Romica-Andrei Baciu si cu asociatia pe care acesta a condus-o. 

“Sunt intr-o relatie de colegialitate si prietenie cu Andrei Baciu, suntem colegi in PNL. Am colaborat cu Asociatia SOS, dar nu mai am informatii legate de asociatie de o buna perioada de timp”, a declarat Busoi. 

El a negat, de asemenea, vreo legatura cu numirea lui Baciu ca secretar de stat la MS si in pozitia de conducere in campania de vaccinare anti-covid. “Nu am o legatura cu numirea dlui Baciu in functia de SS (secretar de stat, n. red.), a fost numit de premier, iar despre pozitia in campania anti covid am aflat de la televizor”, a transmis Busoi prin Whatsapp.

Intrebat daca il considera pe Baciu pregatit pentru o astfel de pozitie in campania de vaccinare anti-covid, Busoi a raspuns: “Da, este foarte pregatit, Andrei a dovedit ca este un om politic si un secretar de stat harnic, corect, care comunica foarte bine, implicat, bine vazut de media si stakeholderii din sanatate. Cunoaste foarte bine sistemul de sanatate.” 

Despre milionul de euro primit drept sponsorizare de asociatia lui Baciu in perioada in care-l sprijinea dincolo de limitele legale pe Busoi, acesta a raspuns ca nu are prea multe date, dar ca banii nu au legatura cu campania sa pentru localele din 2016, la care, in cele din urma, nu a mai participat.

“Nu am prea multe date despre acest proiect, nu are nici o legatura cu campania din 2016 (oricum eu nu am candidat la nimic in final in 2016). Stiu doar, pentru ca am mai fost intrebat de presa, ca a fost un proiect complex, cu multi stakeholderi, un proiect auditat si care poate fi oricand evaluat si analizat, si stiu ca s-a derulat dupa 2016”, a spus Busoi.

Acesta a dat exemplul unei alte campanii de informare pe care ar fi sprijinit-o in 2015. “Campania de informare publica cu construirea unui mare spital derulata in 2015 in Bucuresti a fost o campanie sustinuta de mine in totalitate, care a respectat toate regulile si reglementarile”, a raspuns Busoi, insa nu la aceasta campanie se referea intrebarea, ci la cea cu drepturile pacientilor. 

De altfel, in Bucuresti nu s-a construit niciun mare spital din 2015 pana in prezent, cu exceptia celui de oncologie pediatrica ridicat deja de asociatia Daruieste Viata. 

In fine, intrebat despre relatia cu seful SRI, Eduard Hellvig, Cristian Busoi isi reia discursul pozitiv la adresa acestuia: ”Am fost coleg in PNL si in Parlamentul European cu dl Hellvig, nu am mai vorbit demult cu el, il apreciez mult pentru echilibrul, inteligenta, corectitudinea lui”. 

Baciu in schimb a evitat dialogul. La numarul lui de telefon a raspuns o consiliera, care l-a scuzat precizand ca este intr-o intalnire si ca are agenda plina. Am obtinut totusi promisiunea de principiu ca am putea avea cateva minute de discutie cu demnitarul joi, 19 noiebrie, intre 12.50 si 13.00. Nu a mai raspuns nimeni la cele trei apeluri telefonice date in intervalul indicat.


 

O investigatie de: Ovidiu Vanghele

(Textul a fost publicat si pe platforma Ziare.com.)

Livia Tăriceanu, cea de-a doua soție a liderului ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a ieșit mai bogată cu 40.000 de euro din pandemie, după ce a transformat un hotel de lux cu circuit închis pe care-l deține la Urlați, în Prahova, în centru de carantină.

Conacul dintre Vii, hotelul ei din Urlați, unul dintre cele mai luxoase din județ, a încheiat contractul pe bani publici cu Primăria Urlați, condusă de un veteran liberal de-ai fostului ei soț, acum exilat în ALDE.

Toate instituțiile care au avut legătură cu această afacere din care Livia Tăriceanu a căștigat 40.000 de euro din „banii de pandemie” sunt conduse de liberali, majoritatea membri vechi ai partidului acum la guvernare.

„A fost o pierdere, nu o afacere!”, a spus Livia Tăriceanu despre combinația cu statul din care a ieșit cu 40.000 de euro mai bogată.

Întrebată de Centrul de Investigații Media despre legătura sa cu fostul ei soț, care a fost oaspetele Conacului dintre Vii, Livia Tăriceanu a răspuns că acesta nici măcar nu a știut despre această „acțiune”.  

Livia Tariceanu

 Livia Popescu-Tăriceanu, la o conferinta. Sursă foto: agerpres.ro

În contextul pandemiei de coronavirus, fiecare județ, prin prefectură, a cerut primăriilor din circumscripție să identifice hoteluri care să se transforme în centre de carantină atât pentru românii veniți din străinătate cât și pentru medicii suspecți de infectare, în ideea de a le fi protejate familiile. Hotelurile încheiau contracte cu primăriile, primeau un OK de principiu de la direcția de sănătate publică (DSP) de la județ, apoi facturau serviciile prestate către primării. Odată verificate facturile de către DSP, ele plecau către Ministerul Sănătății, care deconta pe același traseu: înapoi la DSP, mai jos către primărie și, în final, ajungeau la proprietarul hotelului transformat în centru de carantină.

În lunile cu țara întreagă în stare de urgență, industria HORECA a fost dată complet peste cap. Restaurantele au fost închise, ele putând vinde mâncare exclusiv pentru acasă, iar hotelurile, deși deschise formal, au fost pustii, pentru că nimeni nu putea călători. Astfel, unica soluție de supraviețuire pentru patronii de hoteluri a rămas transformarea acestora în centre de carantină. 

Câțiva, cei aleși, s-au încolonat pentru banii de la stat: aproximativ 70 de euro/zi, casă și masă, pentru turiștii prinși de pandemie în străinătate, iar pentru medici aproximativ 80 de euro. 

„Conacul dintre vii”, unul dintre puținele centre de carantină din județul Prahova, aflat în orașul Urlați, aparține Liviei Popescu-Tăriceanu, cea de-a doua soție a fostului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. 

Restaurant Conacul dintre Vii 20110127142713

Conacul dintre vii, cochetul hotel de patru stele al Liviei Tăriceanu. Sursă foto: Observatorulph.ro

În vremuri normale, Conacul dintre Vii este un hotel cu un statut special. E aproape cu circuit închis, în sensul că nu te poți caza venind direct de pe stradă, ci trebuie să ai o rezervare plătită în avans, iar grupul din care faci parte trebuie să fie de cel puțin zece persoane. 

Situat într-o zonă retrasă a Urlațiului, Conacul dintre Vii este deci folosit în mod tradițional pentru tot soiul de reuniuni private. Unul dintre principalii promotori ai acestuia este cunoscutul somelier Sergiu Nedelea.   

Reporterii CIM au urmărit pe teren cum s-a desfășurat carantina la Conacul dintre Vii.

Timp de două luni, în martie și aprilie, pe la Urlați s-au perindat o mulțime de oameni. Au fost, în martie, români de toate felurile veniți acasă, dar și aproximativ patruzeci de medici și asistente de la Spitalul Județean de Urgență Prahova, carantinați aici pentru câteva zile, în aprilie.

Să vorbim despre bani

Primăria Urlați, prin primarul Marian Măchițescu, a încheiat un contract cu firma LPT Solutions SRL, administrată de acționarul unic Livia Popescu-Tăriceanu, iar obiectul contractului este închirierea imobilului-hotel cu capacitatea de douăzeci de camere, dintre care treisprezece camere duble și șapte camere triple, pentru a deveni centru de carantină. 

facsimil contract 2

Beneficiarul, LPT Solutions, se obligă să le asigure persoanelor carantinate trei mese pe zi, apă, între doi și patru litri pe zi, și îmbrăcăminte „corespunzătoare”: două pijamale de persoană și două perechi de papuci.

facsimil contract 1

 

Într-o discuție cu primarul de Urlați, acesta nu părea să știe foarte clar datele problemei. 

”În primă faza au fost 34 sau 24, nu știu să vă spun exact, pe urmă au mai venit încă 25 de persoane. De medici nu știu nimic, nu m-a contactat nimeni, i-a adus DSP-ul”, ne-a spus Măchițescu.

Factura obținută de CIM ne luminează: 

factura martie lpt

 

Deci Conacul a facturat 177.000 de lei pentru serviciile prestate în luna martie. Au fost cazate aici 43 de persoane, care au petrecut perioada maximă în carantină, conform legii, adică 14 zile.

Conacul dintre Vii a produs, deci, de la stat, cam 36.000 de euro în prima lună de carantină. 

Deși primarul a făcut tot posibilul să ne împiedice să aflăm și datele financiare ale înțelegerii pentru luna aprilie, sursele consultate de noi ne-au spus că a fost vorba de o sumă mult mai mică de bani, respectiv 18.300 de lei. 

„Legea e proastă, cum să treacă banii pe la primărie? Cum să o susținem așa? Mă întrebi pe mine, care n-am niciun rol... Nu știu nimic! Și, până la urmă, nici nu prea mă interesează. Dacă era organizat de primăria Urlați, da. Primăria Urlați nu are niciun rol, este exclusă din jocul acesta!”, s-a răstit Măchițescu la reporterul CIM.

După care, la cererea formulată în baza Legii 544/2001, deși la mijloc sunt bani publici, Măchițescu a răspuns așa:

544

Primarul a insistat asupra faptului că nu a existat niciun fel de incident la Conacul dintre Vii în carantină.

A uitat să ne spună că, în prima tranșă de carantinați, o persoană a încercat să fugă de la Conac. Asta însă e doar un incident izolat. Mai grav a fost în aprilie, atunci când DSP a trimis aici aproximativ 40 de cadre medicale după ce o asistentă cu care au lucrat a avut simptome, oamenii s-au plâns că nu au avut căldură și nu au primit mâncare caldă. Timp de trei zile, cât au stat aici, „cei din prima linie” au primit doar sandwich-uri, ne-a declarat una dintre sursele consultate de reporteri CIM.

S-a iscat astfel un scandal imens, medicii fiind revoltați de tot ce s-a întâmplat în cele patru zile petrecute în centrul de carantină. Directorul DSP Prahova, Bogdan Nica, a fost nevoit să-și prezinte scuzele față de cadrele medicale.

postare B Nica

Am încercat să discutăm cu cei de la Conac. Am mers de două ori acolo, dar am găsit totul ferecat. La mai puțin de o săptămână după ce plecaseră ultimii carantinați, la cea de-a doua vizită, reporterul și-a făcut curaj și a bătut în poartă cu o piatră timp de câteva minute. A ieșit portarul, dar, după câteva replici, i-a sunat telefonul și o doamnă i-a interzis să mai vorbească.

„Prin noi înșine”

„Jocul” despre care vorbește Măchițescu atunci când îl enervează jurnaliștii s-a jucat exclusiv între liberali. Povestea transformării Conacului dintre Vii în centru de carantină în pandemie este, deci, o afacere sută la sută liberală, doar că pe bani publici. 

Proprietatea aparține celei de-a doua foste soții a lui Călin Popescu Tăriceanu, cu care înțelegem că fostul premier liberal are în continuare o relație bună.

Primarul orașului Urlați, Marian Măchițescu, este membru al PNL de când Tăriceanu conducea partidul. Avea cu acesta, admite el, o relație bună.

,,Mi-e și drag, așa, Călin Popescu-Tăriceanu”, ni se desăinuie Măchițescu.

,,A fost în partid cu dumneavoastră!”, îl încurajăm noi.

,,Când, acum 20 de ani? El e plecat din partid de treișpe ani, paișpe ani (Tăriceanu a părăsit PNL în urmă cu doar șase ani, în 26 februarie 2014, n.r.).  E rivalul PNL-ului. Bine, n-am nicio treabă cu el, e PSD-ist acum”, ne închide primarul.

Direcția de Sănătate Publică Prahova este condusă de Bogdan Nica, fost secretar de stat la Ministerul Sănătății și fost secretar general al aceluiași minister sub conducerea lui Eugen Nicolăescu. Liberal vechi și el.

tariceanuBogdan Nica, ultimul din dreapta, alături de Călin Popescu-Tăriceanu.

Mult mai transparent decât primarul Măchițescu de la Urlați, Bogdan Nica a verificat facturile înaintate instituției sale de Primăria Urlați din partea Conacului dintre Vii, apoi a ne-a confirmat, în mare, sumele pe care le știam. Factura pentru luna martie a fost refăcută, așa că a scăzut la 172.800 de la 177.000 de lei, iar cea pentru aprilie este, într-adevăr, de 18.300 de lei. Adică 40.000 de euro fără câteva sute.

DSP a verificat facturile și le-a trimis mai departe către Minister, pentru ca acesta să le plătească.

„Mă cunosc cu dl Tăriceanu, cum să nu?! A fost președintele partidului în guvernul căruia am fost, a fost premierul în guvernul căruia am lucrat, ne cunoaștem, sigur”, a admis fără rezerve Bogdan Nica, la bază medic militar, într-un dialog telefonic cu un reporter CIM.

Ba chiar a admis că, în anii 2005-2006, când ocupa aceeași funcție de șef la DSP Prahova, subalternii lui i-au avizat sanitar Liviei Tăriceanu hotelul din Urlați.

„Am numărul dânsului în telefon, l-am sunat să-i urez la mulți ani, dar nu pot spune că ținem legătura”, ne-a mărturisit doctorul Nica.

Șeful DSP Prahova a ținut să adauge că, așa cum prevede însăși legea, el nu a avut nimic de-a face cu acel contract încheiat de Primăria Urlați cu Livia Tăriceanu, proprietara Conacului dintre Vii. Instituția lui a fost, spune acesta, doar un soi de primitor-distribuitor pentru facturi și, pe traseul invers, pentru banii de la Minister. „E absurd ca doctorii să ajungă să verifice facturi de la firme către primării și să le dea mai departe către minister, dar așa e legea”, a conchis Bogdan Nica.

Totuși, primarul Măchițescu a afirmat, în discuția cu reporterul CIM, că DSP „s-a rugat” de proprietarul Conacului dintre Vii să transforme hotelul în centru de carantină. 

,,Noi am dat listele cu unitățile hoteliere disponibile (din oraș, n.r.) către DSP și ei au făcut selecțiile locale. Chiar din contră, se rugau de ei, fiindcă nu voiau”, ne-a spus primarul de Urlați, contrazicându-l pe Nica.

Doamna care a ieșit în pierdere

Am sunat-o săptămâna trecută pe Livia Tăriceanu, căutând răspunsuri la mai multe întrebări în legătură cu frumoasa afacere având în centru 40.000 de euro bani publici. Ne-a spus că este în vacanță și ne-a rugat să o sunăm după câteva zile, promițându-ne că ne va lămuri pe îndelete.

„Nu a meritat de-loc această afacere! Este pierdere, nu este câștig!”, a descris Livia Tăriceanu afacerea ce a presupus cazarea persoanelor carantinate în urma căreia a câștigat 40.000 de euro.

Calitatea mâncării, a apei și a sucurilor nu au fost acoperite de costurile maxime propuse de stat, a detaliat Livia Tăriceanu.

„Oamenii ăia nu au avut nicio vină pentru că două săptămâni au fost nevoiți să stea în carantină, închiși într-o cameră, fără să aibă voie să iasă, și măcar evenimentele - trei mese pe zi - trebuia să fie de calitate. Plus cafea, plus apă, cărți… Multe le-am dat…”, a declarat cea de-a doua fostă soție a lui Călin Popescu Tăriceanu.

Pe lângă cele oferite persoanelor aflate în carantină, Livia Tăriceanu s-a plâns de costurile ascunse ridicate pe care le presupune această operațiune: spălatul lenjeriilor a fost făcut de o firmă cu echipamente speciale care distrug microbii, salubrizarea la fel, curățenia de după plecarea beneficiarilor a fost și ea făcută de o firmă specializată, iar toate astea au presupus costuri mult mai ridicate decât cele normale.

Aceasta a confirmat faptul că a fost rugată de autoritățile locale și județene să-și deschidă hotelul pentru persoanele carantinate. Și primarul orașului, și prefectul, și cei de la DSP.

Cei de la DSP, spune Livia Tăriceanu, au decis cine în ce cameră a conacului va sta. Au fost familii de două sau de trei persoane care au stat împreună, asta fiind explicația pentru gradul de ocupare spre maximum al hotelului în luna martie, atunci când au fost carantinate persoanele aduse direct din graniță.

Proprietara conacului a lăudat conduita impecabilă a celor cazați aici în pandemie, spunând că s-au comportat ireproșabil, iar pagubele create locului au fost minore, inerente.

Despre relația cu fostul soț, Livia Tăriceanu a ales să nu dea prea multe detalii. 

„Suntem divorțați de mai bine de 20 de ani, n-are absolut nicio legătură (cu investiția de la Urlați, n.r.)”, a spus Livia Tăriceanu.

Întrebată dacă mai ține legătura cu fostul soț, Livia Tăriceanu a refuzat să răspundă, spunând că asta e o chestiune personală.

”Că a venit (la conac, n.r.) ca orice client de pe pământul asta și s-a cazat la noi, asta e cu totul altă istorie. Cilenții care vin la noi nu vor fi niciodată numiți public de noi, pentru că nu este în regulă, dar nu are nicio legătură cu această acțiune, nici nu a știut (de afacerea carantinărilor din pandemie, n.r.)”, a încheiat Livia Tăriceanu, nu înainte de a-l anunța pe reporterul care-a sunat-o, pe un ton amenințător, că discuția a fost înregistrată.

 

Text: Ștefan Drăghici (student)
Editor: Ovidiu Vanghele

Statul român nu a reușit să recupereze de la Dan Voiculescu nici măcar un sfert din prejudiciul din faimosul dosar ICA, dosar în care a fost condamnat la zece ani de închisoare și a executat puțin peste trei.

Procentul, infim la jumătatea anului 2017, a crescut semnificativ după ce, în septembrie 2019, Voiculescu și-a răscumpărat una dintre proprietățile obținute din bani câștigați ilegal, conform deciziei definitive a judecătorilor.

Încercând să aplice condamnarea dispusă de fostul judecător Camelia Bogdan, ANAF a căutat, între altele, toate persoanele care aveau să-i dea bani lui Voiculescu. Între ei, si Mihai Gâdea, șeful Antenei 3, care luase de la patronul lui un împrumut de un milion de lei. Sumă din care plătise până atunci, prin bancă, puțin peste un sfert.

Gâdea s-a trezit, în 2016, cu poprire pe conturi de la ANAF, pentru a fi astfel obligat să dea statului banii pe care-i avea de rambursat lui Voiculescu, în contul recuperării prejudiciului la plata căruia mogulul fusese condamnat în dosarul ICA.

Doar că, din pușcărie, Voiculescu a semnat o hârtie prin care afirmă că i-a fost rambursată în totalitate suma împrumutată lui Gâdea. 

Documentul a fost folosit de Gâdea în fața instanței care a dezbătut legalitatea sechestrului aplicat de ANAF pe conturile sale. 

Cu toate că în acel proces și-a exprimat fără rezerve suspiciunile în legătură veridicitatea acelei hârtii, ANAF nu a sesizat niciodată procurorii, singurii care pot să stabilească dacă Voiculescu ar fi comis un fals. 

Eroarea ANAF în această privință este consemnată chiar de judecătorii care, în procesul civil, au certificat construcția prezentată în fața lor de Gâdea (și Voiculescu). Fiscul a pierdut astfel sechestrul asupra conturilor omului de televiziune și, implicit, aproape 700.000 de lei din prejudiciul încă nerecuperat imputat patronului Intact. 

Procurorii mai au la dispoziție doar mai puțin de un an pentru a investiga acest posibil fals comis de Voiculescu din închisoare. În 12 mai 2021, fapta s-ar prescrie. 

Dacă însă prescripția ar fi oprită și dacă Voiculescu ar fi găsit vinovat de comiterea unui fals în recidivă postcondamnatorie, juriștii consultați în această speță se așteaptă la revocarea suspendării pedepsei acestuia. 

Dan Voiculescu a fost condamnat în 8 august 2014 la zece ani de închisoare în dosarul ICA, din care a executat efectiv mai puțin de trei ani, el aflându-se deci sub suspendarea executării pedepsei încă patru ani. 

Gadea si Voiculescu

În 21 mai 2008, Mihai Gâdea și soția lui, Agatha Kundri Gâdea, au împrumutat un milion de lei de la Dan Voiculescu, cu scopul declarat de a-și cumpăra un apartament în Orhideea Gardens. 

Cei doi soți s-au angajat prin contractul de împrumut ca, în termen de jumătate de an, să vândă apartamentul în care locuiau în București și să achite o parte din datoria către Voiculescu. 

Contractul era scadent la data de 21 mai 2013, conform informațiilor din dosarul studiat la arhiva instanței de reporterii Centrului de Investigații Media (CIM).

În 8 august 2014, Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de închisoare în dosarul ICA. Simultan, el a fost obligat la plata unui prejudiciu de peste 60 de milioane de euro, la care se adaugă alți aproximativ 20 de milioane de euro cu titlu de „produsul infracțiunii”. Este vorba, de exemplu, de clădirile cumpărate de Voiculescu cu banii declarați definitiv ca obținuți ilegal, proprietăți precum turnul Grivco sau fostul sediu al Antenelor, evaluate la 20-30 de milioane de euro. 

În 12 februarie 2016, Fiscul a pus poprire pe conturile lui Mihai Gâdea și ale soției sale, Agatha Kundri, pentru a încasa ratele neplătite din împrumutul de la Dan Voiculescu.

În 28 aprilie 2016, Fiscul i-a comunicat poprirea soției lui Mihai Gâdea, la domiciliul comun din București. Procedura înștiințării lui Gâdea s-a făcut abia jumătate de an mai târziu, în 6 octombrie, până atunci acesta nefiind de găsit la domiciliu pentru a semna personal de primire, așa cum cere legea.

Deși nu fusese formal anunțat despre poprire (ci, cel mai probabil, aflase de la soția lui despre mișcarea ANAF), în 12 mai 2016 Gâdea a depus la Fisc contractul de împrumut, dar și o adresă de la BRD în care a arătat că achitase deja către Voiculescu suma de 305.000 de lei prin transfer bancar.

Mai exact două ”rate”: 215.000 de lei prin transfer bancar la data de 23 iunie 2010 și 90.000 de lei, tot prin transfer bancar, la data de 1 februarie 2012.

O săptămâna mai târziu, în 19 mai 2016, Gâdea a depus la Fisc și o declarație de recunoaștere a stingerii datoriei, act datat 12 mai 2016. 

E vorba de o hârtie A4 semnată de Voiculescu din penitenciar, în care acesta susținea că Gâdea i-ar fi dat deja toți banii, cash, până în mai 2014. 

Notă: completările documentului anonimizat obținut de la Tribunalul București aparțin reporterilor CIM.

Procesul

ANAF, care avea instituită poprire pe conturile familiei Gâdea în speranța recuperării datoriei acestora către datornicul Voiculescu, nu a acceptat declarația dată de mogul din pușcărie și, 13 decembrie 2017, a început un proces prin care cerea instanței să mențină poprirea pe conturile soților Gâdea, astfel încât statul să poată să recupereze și restul banilor din împrumutul luat de aceștia de la Voiculescu, respectiv 695.000 de lei. 

ANAF nu recunoștea, deci, ”dovada” trimisă de Gâdea, acea coală A4 redactată ulterior încheierii contractului de împrumut și ulterior comunicării popririi, semnată de Voiculescu din penitenciar, și denumită „Declarația de Recunoaștere a Stingerii Datoriei”. 

”Contractul de împrumut are dată certă atestată de avocat, în timp ce Declarația de recunoaștere a stingerii datoriei nu, astfel încât nu este opozabilă terților. Pe cale de consecință, această declarație nu poate fi acceptată de organele de executare silită ca dovadă a unor plăți în numerar pentru care nu au fost depuse alte chitanțe descărcătoare, aceasta cu atât mai mult cu cât ea a fost întocmită ulterior comunicării către terții popriți a popririi și cu mult după (presupusa, n.r.) efectuare a plăților în numerar”, a arătat Fiscul în cererea de chemare în judecată. 

”Terții popriți nu au dat curs solicitării de depunere a dovezilor cu privire la restituirea prețului integral, respectiv a chitanțelor cu privire la plățile efectuate în numerar”, au arătat inspectorii. 

Gâdea și Voiculescu s-au apărat în tandem. 

”Solicit să respingeți ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de ANAF, având în vedere că, atât la data transmiterii de către ANAF a adresei nr. (...)/12.02.2016, cât și la data formulării cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului mai sus rubricat, suma de 1.000.000 de lei, dată cu titlu de împrumut soților Gâdea Emanuel Mihai și Gâdea Agatha Kundri, conform contractului nr. 167 din data de 21.05.2008, îmi fusese restituită în integralitate”, a arătat Dan Voiculescu într-o întâmpinare trimisă către instanță.

”(Împrumutul, n. r.) mi-a fost restituit integral de către soții Gâdea Emanuel Mihai și Gâdea Agatha Kundri, până în luna mai a anului 2014, prin transfer bancar și plăți în numerar. Fac precizarea că, pentru sumele ce mi-au fost restituite în numerar de soții Gâdea Emanuel Mihai și Gâdea Agatha Kundri, nu am considerat necesară eliberarea unei chitanțe, dată fiind relația foarte apropiată, bazată pe încredere, dintre mine și aceștia din urmă”, a mai susținut Voiculescu. 

În procesul de la Judecătoria Sectorului 3, Gâdea a venit cu încă o probă: contractul de împrumut în original, pe care însuși Voiculescu a scris de mână, la final, pe ultima pagină:

”Am primit întreaga sumă împrumutată, respectiv 1 milion de lei de la Mihai și Kundri Gâdea, motiv pentru care înțeleg să remit titlul în original”, mai afirmă Voiculescu în documentul trimis instanței.

În fața judecătorului, Gâdea a susținut că ”proba-cheie”, Declarația de recunoaștere a stingerii datoriei, semnată de Voiculescu din penitenciar, ar fi avut titlu de ”chitanță liberatorie”. 

Tehnic, avocații lui au invocat articolul 1500 din Codul civil potrivit căruia ”chitanțele liberatorii se pot emite ulterior momentului plății” și articolul 278 alineatul 2 din Codul de procedură civilă coroborat cu articolul 1503 din Codul civil potrivit cărora ”chitanța liberatorie e scutită de îndeplinirea condiției datei certe”. 

Fiscul a replicat că, din moment ce contractul de împrumut prevedea că restituirea se face prin bancă, iar primele plăți au fost realizate prin transfer bancar, tot așa ar fi trebuit să se facă toate plățile.

”În condițiile în care domnul Dan Voiculescu a fost de acord să primească din partea Terților popriți suma împrumutată în numerar, este evident că a avut loc o modificare a clauzelor Contractului și, pe cale de consecință, Terții popriți nu au nesocotit prevederile Contractului”, au contraatacat avocații lui Gâdea. 

Gâdea, salariu de 19.000 de euro pe lună

Mihai Gâdea a prezentat instanței dovezi potrivit cărora el avea suficiente venituri în perioada respectivă ca să îi dea banii înapoi lui Dan Voiculescu. A arătat că, într-un an și cinci luni, între ianuarie 2013 și mai 2014, a câștigat de la Antena 3 peste 1,4 milioane de lei, adică peste 320.000 de euro la cursul de atunci, ceea ce înseamnă aproape 19.000 de euro pe lună.

”Realitatea susținerilor Terților popriți referitoare la restituirea sumei de 695.000 de lei în numerar domnului Dan Voiculescu rezultă și din înscrisurile (adeverința nr. 35 din data de 26.01.2018 emisă de Antena 3) anexate prezentei întâmpinări care atestă cuantumul veniturilor (1.442.099 lei) domnului Gâdea Emanuel Mihai în perioada ianuarie 2013 – mai 2014, dar și de înscrisurile (adresa nr. 55 din data de 25.01.2018 eliberată de BRD sucursala Dorobanți) care atestă extragerile de numerar (20.600 USD, 1.115.765 lei și 97.714,27 Euro) realizate de domnul Gâdea Emanuel Mihai în perioada 2012-2014”, au arătat avocații familiei Gâdea în fața instanței. 

În plus, Gâdea a susținut că mai avea și alte sume de bani, dar fără să le precizeze, întrucât și soția lui avea venituri, au realizat și economii și au mai primit bani și de la părinți. 

În plus, Gâdea și Voiculescu au venit și cu martori și forografii care să ateste relația foarte apropiată dintre ei. Martorii propuși au fost Andrei Ursu și Andrei Laurențiu Vasile, iar printre fotografiile depuse  a fost și cea de mai jos. 

Foto 4Sursa foto: Adevarul

Suspiciunile și eroarea ANAF

ANAF și-a exprimat în fața instanței suspiciunile nu doar cu privire la dovada restituirii împrumutului, ci chiar la însăși existența lui. 

Fiscul a arătat că, deși s-a angajat prin contractul de împrumut ca în termen de șase luni de la încheierea lui să vândă apartamentul  și să îi ramburseze datoria lui Voiculescu, această locuință, situată undeva în sectorul 3, figurează și acum în proprietatea soților Gâdea. 

Mai mult, a constatat ANAF, apartamentul este ipotecat încă din 2005 către Raiffeisen Bank și, deci, nu putea fi vândut. 

Nici măcar scopul declarat al împrumutului nu a fost respectat, spun cei de la Fisc: soții Gâdea au luat milionul de la Voiculescu în 2008 ca să cumpere un anume apartament din Orhideea Gardens, ”dar din verificările efectuate rezultă că acest imobil nu se află în proprietatea celor doi soți-debitori”, ei cumpărând, în schimb, în 2009, un alt apartamentul din același complex imobiliar. 

Inspectorii ANAF au cerut de la bancă soldul conturilor lui Mihai Gâdea, ca să vadă circuitul banilor acestuia. Ei suspectau că milionul de lei despre care jurnalistul a declarat că l-a scos în numerar de la BRD a fost folosit pentru plata acestui apartament, nu pentru restituirea împrumutului în numerar către Dan Voiculescu, așa cum a afirmat. 

”Din analiza tuturor datelor, informațiilor și documentelor aflate în prezent în dosarul de executare privind pe terții popriți Gâdea Mihai Emanuel și Gâdea Agatha Kundri rezultă o serie întreagă de inadvertențe care creează suspiciuni nu doar cu privire la modalitatea de restituire a împrumutului, dar chiar și cu privire la existența lui, aceasta întrucât majoritatea clauzelor contractuale nu au fost respectate de părțile lui în condițiile stipulate. De asemenea, este evident că împrumutul nu a fost folosit în scopul  exclusiv declarat la punctul 2.2. din contract. (...) Considerăm că se impune a se cerceta în ansamblu veniturile dispuse de terții popriți în această perioadă contractuală, pentru că nu trebuie omis faptul că, astfel cum arătat încă de la data formulării solicitării de validare a popririi, aceștia au achiziționat un alt apartament în același imobil, astfel încât este foarte probabil ca sumele retrase să fi fost utilizate de aceștia tocmai pentru plata acestui imobil. Ori, în ipoteza în care pârâtul Gâdea Mihai a retras această sumă de la BRD pentru ca ulterior să plătească imobilul (....), este evident că aceleași sume nu puteau fi achitate în numerar și împrumutătorului Voiculescu Dan”, a arătat ANAF. 

Deși sceptici, așadar, în privința documentelor aduse de adversari în acest proces, juriștii ANAF nu au făcut nimic.

Cu toate aceste detalii pe masă, în dosar, două instanțe - Judecătoria Sectorului 3 si apoi, în complet de doi magistrați, Tribunalul București - le-au dat dreptate soților Gâdea, înlăturând sechestrul de pe conturile acestora și punând Fiscul în imposibilitatea de a mai recupera cei aproape 700.000 de lei (aproximativ 150.000 de euro) pe care aceștia i-ar mai datora lui Dan Voiculescu.

Principalul motiv al judecătorilor este acela că, în ciuda suspiciunilor pe care le aveau în special în legătură cu hârtia prin care Voiculescu anunță stingerea datoriei, juriștii ANAF nu au sesizat Parchetul pentru a investiga posibilul fals comis de acesta.

Mai întâi în faza de fond, la judecătorie.

Iar apoi la apel, la Tribunal.

”Astfel cum a arătat și prima instanță, referitor la restituirea împrumutului în numerar, în ipoteza în care creditoarea ANAF ar fi considerat, în mod întemeiat, că Declarația de Recunoaștere a Stingerii Datoriei făcută de debitorul Voiculescu Dan nu ar reflecta adevărul, aceasta ar fi avut la îndemână posibilitatea formulării unei plângeri penale în acest sens”, au scris în motivare, ]n urmă cu un an și mai bine, judecătorii de la instanța Tribunalului București. 

Game over?

Ce mai poate face statul acum, după ce juriștii ANAF au comis această gravă eroare?

Unul dintre practicienii în drept consultați de Centrul de Investigații Media s-a întrebat, într-o primă fază, de ce creditorul, respectiv ANAF, nu a mers în acest proces, în fața instanței de civil, pe procedura „înscrierii în fals” pentru documentul în legătură cu a cărui veridicitate avea dubii.

Procedura înscrierii în fals este una uzuală în dreptul civil și presupune ca, în fața instanței, partea care consideră că adversarul a adus la dosar un document care nu consemnează adevărul cere judecătorilor să sesizeze ei posibilul fals, iar procesul se oprește până la o decizie a justiției penale în această speță.

„Apoi, sigur, așa cum chiar judecătorii o arată, ANAF avea tot dreptul să facă plângere, mai ales că ea însăși (instituția, n.r.) își exprimă dubiile asupra respectivului act chiar în cadru procesual”, a adăugat specialistul citat.

Conform legii penale, o infracțiune de fals se prescrie în cinci ani. Cum documentul suspicionat a fi fals chiar de juriștii ANAF - adică Declarația de Recunoaștere a Stingerii Datoriei semnată de Voiculescu din închisoare - a fost întocmit la data de 12 mai 2016, o plângere la Parchet în legătură cu acesta nu ar fi clasată direct pe motiv de prescripție, însă procurorii ar mai avea doar mai puțin de un an pentru a o investiga.

Pe de altă parte, însă, dacă până în 12 mai 2021 procurorii care ar investiga această plângere ar apuca să facă vreun act de procedură cu vreo persoană, cum ar fi, de pildă, trecerea din in rem în in personam, sau, mai simplu, identificarea formală a unui suspect (în acest caz însuși Dan Voiculescu, el fiind cel care a semnat actul), aceast act ar înlătura prescripția.

„Există și prescripția specială, care este aplicabilă doar teoretic într-un caz care pare atât de simplu, cel puțin din datele pe care mi le-ați prezentat. Această prescripție specială ar fi, în acest caz, dublul prescripției simple, adică s-ar împlini la zece ani de la comiterea faptei”, a adăugat expertul consultat de reporterii CIM.

Acesta a mai ținut să precizeze și că, în cazul în care juriștii ANAF nu vor face această plângere, „cu atât mai mult cu cât și-au exprimat suspiciunile într-un cadru procesual și mai ales după ce două instanțe aproape că i-au invitat să o facă”, ar putea fi trași ei înșiși la răspundere penală „pentru fapte de serviciu”.

Surse din ANAF consultate de CIM au confirmat că, până la acest moment, deși au pierdut definitiv sechestrul pe conturile familiei Gâdea de un an și două luni, juriștii ANAF nu au cerut procurorilor să le verifice suspiciunile în legătură cu acest împrumut.

Succesul ANAF într-un caz similar

În afară de Gâdea, inspectorii ANAF au sechestrat și conturile lui Daniel Constantin, fost ministru al Agriculturii și fost apropiat de-ai lui Dan Voiculescu. 

Constantin a împrumutat și el de la mogul 300.000 de euro. o treime prin contractul de împrumut din data de 19 octombrie 2007 și alti 200.000 de euro prin contractul de împrumut din data de 9 aprilie 2008. 

Daniel Constantin a apucat să achite 105.000 de euro și mai avea de dat 195.000 de euro. Pentru această sumă din urmă, ANAF a pus poprire pe conturile lui Daniel Constantin, astfel încât sumele datorate lui Dan Voiculescu să fie luate de stat. 

Daniel Constantin a contesat poprirea la Judecătoria Buftea și la Tribunalul Ilfov, dar a pierdut definitiv, iar banii pe care trebuia să-i dea lui Voiculescu ajung la stat în contul prejudiciului imputat acestuia.

 

Un text de Alex Costache 
(A contribuit Ovidiu Vanghele

 

(Acest material de presă, parte dintr-un proiect editorial al Centrului de Investigații Media pe tema recuperării prejudiciilor, a fost realizat cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene din România. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Reprezentanței Comisiei Europene din România. Autorul (autorii) își asumă integral veridicitatea informațiilor prezentate, precum și responsabilitatea pentru documentarea și publicarea lor.)

Să considerăm că avem în continuare absolut toate drepturile, chiar și în plină stare de urgență impusă de pandemia coronavirus, și să ne luptăm pentru respectarea lor, îndeamnă avocatul Diana Hatneanu, cunoscut apărător al drepturilor omului în România, într-un interviu acordat Centrului de Investigații Media (CIM).

„Să ne exercităm drepturile în continuare, sigur, în considerarea evidentă a situației excepționale în care ne aflăm”, propune Hatneanu în interviul acordat CIM în ziua în care președintele a anunțat prelungirea cu încă 30 de zile a stării de urgență în România. 

Avocatul atrage atenția asupra limitării - și nu anulării! - drepturilor în perioada stării de urgență, dar mai ales asupra dreptului de a contesta orice măsură luată de autoritățile statului și considerată abuzivă. 

Dreptul de a contesta o amendă pe care cel sancționat consideră că a primit-o abuziv sau dreptul de a demara acțiuni în instanță pentru lipsa de răspunsuri de la autorități la cereri în baza Legii 544/2001 nu au fost nicidecum anulate, atenționează Hatneanu.

În interviul acordat CIM de Hatneanu în seara zilei de 14 aprilie, aceasta atinge inclusiv problematica „derogării” de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) cerută de statul român, dar și alte chestiuni precum câteva imagini devenite virale cu acțiuni ale poliției în implementarea măsurilor de distanțare socială prevăzute în ordonanțele militare emise în perioada stării de urgență. 

Interviul poate fi ascultat aici:

CIM lansează astăzi „Țara minunilor”, o serie de interviuri audio cu personalități ale vieții publice românești cu activitate în domenii precum justiție, economie sau drepturile omului, persoane care, prin cunoștințele și abordările lor, sunt în măsură să aducă publicului noi perspective asupra lucrurilor de interes. Scopul acestor interviuri este o mai bună înțelegere a vieții în România, prin detalii, context și alte elemente proprii așa-numitului explanatory journalism.

   

Primăria Sectorului 6 din București, condusă de pesedistul Gabriel Mutu, plătește bani frumoși în vremea pandemiei pentru închirierea unui hotel de cinci stele, transformat vremelnic în centru de carantină.

Afacerea a fost girată de însuși reprezentantul Guvernului la București, subprefectul municipiului, Nicoleta Matilda Goleac, numită în funcție la începutul anului trecut de fostul premier PSD Viorica Dăncilă. În lipsa unei nominalizări a actualului Cabinet pentru funcția vacantă de prefect al Capitalei, Goleac, soția „mâinii drepte” a primarului PSD Daniel Băluță de la Sectorul 4 ocupă astăzi funcția de președinte al Comitetului pentru Situații de Urgență București.     

Hotelul închiriat de Mutu de la 6, numit Premier Palace Hotel & Spa, aparține unui controversat om de afaceri pe nume Marin Dumitru, prins în complicate relații de business cu Tel Drum - mult prea apropiat de familia lui Liviu Dragnea - și cu alte firme controlate de lideri PSD din sudul țării.

Dumitru este, totodată, autorul unei ample delațiuni care l-a adus pe fostul său prieten, fostul primar PSD al Sectorului 5 Marian Vanghelie, periculos de aproape de pușcărie.

Hotelul lui Marin Dumitru și-a suspendat, teoretic, activitatea, pe o perioadă nedeterminată. „Decizia are ca scop prevenția răspândirii virusului Covid-19 (sic!) și este luată în interesul tuturor clienților noștrii (sic!)”, scrie pe pagina principală a site-ului hotelului.

Teoretic, pentru că, deși un corp din cele două este destinat oamenilor aflați în carantină instituționalizată, turiștii se pot caza în continuare în celălalt, dar plătind cash, fără factură.

Adică la negru.

Premier Palace Hotel

În 5 aprilie, un grup de români veniți din străinătate sunt opriți la Otopeni. Conform ordonanțelor militare în vigoare, cei care vin din așa-numitele „zone roșii” nu pot merge acasă, ci trebuie să fie duși pentru două săptămâni într-un centru de carantină.

După zeci de minute de derută și fără informații, sunt îmbarcați într-un autobuz și pornesc spre oraș. Mașina se oprește în fața hotelului Premier Palace, situat vis-a-vis de Stadionul Ghencea. Un hotel de cinci stele care se laudă încă de la intrare cu zona de spa. Aici va fi pentru ei „acasă” în următoarele 14 zile.

În 13 martie, Primăria Sectorului 6 condusă de Gabriel Mutu anunța public, pe site-ul propriu, că are nevoie de spații de cazare pentru persoanele care trebuie să intre în carantină instituționalizată. Oferta nu era una rea: 50 de euro pe zi de la guvern pentru fiecare cameră.

Sumă peste care primăriile pot plusa.

Cu toate astea nimeni nu suna. Iar numărul cazurilor de persoane testate pozitiv pentru coronavirus creștea alarmant. 

„În primele zile am primit două telefoane de la două persoane fizice care ofereau spre închiriere un apartament și, respectiv, o garsonieră. Nu voia nimeni să-și asume primirea de persoane carantinate”Liviu Bejinariu, unul dintre funcționarii primăriei lui Mutu desemnați să se ocupe de găsirea spațiilor propice.

Patru zile mai târziu, în 17 martie, apărea prima ordonanță militară. Instituia, printre altele, și o cvasi-sistare a sistare activității hotelurilor. Restaurantele erau închise explicit, iar România intra într-un așa-numit lockdown, deci decizia economică înțeleaptă era suspendarea activității și închiderea hotelului.  

În contextul noii realități, hotelierii au început să vadă în carantină oportunitatea de a-și păstra un nivel oarecare al încasărilor chiar și în vreme de pandemie, în ciuda riscului ca viitorii turiști să fie speriați de ideea de a sta în locuri care au găzduit carantinați. Unii nu și-au asumat riscul de imagine, alții însă au început să sune primăriile și să facă oferte.

Marin Dumitru, proprietar dar și director al Premier Palace Hotel&Spa, este printre cei care decid să-și pună la bătaie cele 60 de camere din hotelul de cinci stele. Dar nu pentru orice carantinat, ci pentru cazarea cadrelor medicale.

Oferta PS6

Propunerea lui Dumitru către Primăria lui Mutu este acceptată și transmisă, ierarhic, către președintele Comitetului pentru Situații de Urgență București (CSUB), subprefectul Nicoleta Matilda Goleac.

Prin adresa 6680 din 1 aprillie 2020, Goleac primește oferta lui Marin Dumitru (foto) și pune hotelul acestuia pe lista spațiilor de cazare dispuse să primească persoane în carantină. Direcția de Sănătate Publică București își dă OK-ul tehnic, iar primii oameni care intră în carantină la Premier Palace Hotel & Spa***** - oameni simpli, întorși din străinătate, nu medici, cum spera Dumitru - se cazează duminică, 5 aprilie.

Traseul decizional este cel normal, stabilit chiar de subprefectul Nicoleta Matilda Goleac, în calitate de președinte CSUB, prin ordinul S.M./P/5710 din 20 martie 2020, document care nu este publicat pe site-ul Prefecturii, ca de altfel absolut niciun ordin, dar care a fost consultat de Centrul de Investigații Media.

Am intrat pe site-ul hotelului, sperând că vom găsi ceva legat de acceptarea persoanelor în carantină. Am văzut însă un anunț din care reieșea că este temporar închis pentru turiști, pentru clienții normali, că activitatea aici este suspendată.

Anunt Premier Palace crop

Am sunat, totuși, în seara zilei de luni, 6 aprilie, la recepție.

Business as usual, doar că la negru

- Reporter: Bună seară, la dumneavoastră se mai poate caza cineva în perioada următoare? Peste o săptămâna și ceva, mai exact?

- Angajat hotel: Noi avem două corpuri de hotel. Trebuie să vă informez că unul dintre cele două corpuri este dat pentru persoane în carantină. Celălalt corp, unde avem și spa-ul, care nu mai funcționează, încă mai este în folosință. Rezervarea nu se poate face decât telefonic, plata nu se poate face decât cash.

- R: Dar celălalt corp e separat complet?

- H: Da. Ca să vă faceți o idee, noi, staff-ul hotelului, ne facem treaba în corpul în care mai funcționăm ca și hotel, adică suntem safe, că avem și noi familii.

- R: Deci dumneavoastră funcționați în perioada asta? Eu știu că hotelurile sunt închise în perioada asta. Eu am niște clienți care ar trebui să vină în București undeva săptămâna următoare și nu găsesc nimic, toate sunt închise, d-aia mă mir...

- H: Vă spun așa, pentru dumneavoastră: multe hoteluri din București, dacă nu 80% măcar 70%, au luat persoane în sistem carantină. Mai sunt câteva, gen Marriott, care... nu știu dacă mai funcționează pe booking...

- R: Da, deci asta înseamnă că sunt închise. Nu știu cum să fac...

- H: Da, da, da, da. Așa este. Conform ordonanței care a fost dată, ordonanța militară, spațiile care pot deservi publicul sunt închise.

- R: Păi și eu cum fac? Că trebuie să facturez...

- H: N-aveți cum, nu se poate.

- R: Și ziceți s-o facem cash?

- H: V-am spus, nu știu ce clienți vă vin... dar aicea este... cu carantina...

- R: Păi vă dați seama că, dacă e, vin eu cu ei și plătesc eu, nu-i las pe ei...

- H. Nu asta încerc să vă spun. Încerc să vă spun că o zonă de carantină înseamnă poliție, jandarmerie, toate cele sunt aicea, cantonate în fața hotelului, poate să fie un disconfort pentru oaspeții dumneavoastră.

- R: Eh, asta e. Ei nu vor sta acolo tot timpul închiși, ca ăia din carantină. Ei vin la noi la birou, unde au ei treabă.

- H: Da, de acord, da, da, da, da. Am înțeles.

- R: Păi și nu o să întrebe jandarmeria „domn'le, cu ăștia ce e?”, adică, na, eu d-asta mă tem, că dumneavoastră, dacă faceți businessul deși ar trebui să fie închis, poate-i ia p-aia la ciocane.

- H: Nu, nu facem business acum. Nu. Noi, personalul, suntem cazați aicea.

- R: Ah, ok, deci ziceți că asta ar fi soluția...

- H: Ar fi... o variantă.

Să facem prezentările

În iarna 2018-2019,PSD fierbea. Era scandal mare între liderul partidului, pe-atunci atotputernicul Liviu Dragnea, și primarul Capitalei, Gabriela Firea. Vorbe grele s-au aruncat atunci în PSD și multe capete au picat. Firea pierde șefia PSD București, unde Dragnea își impune un om credincios: pe Gabriel Mutu, primarul de la Sectorul 6. Fost partener de combinații cu oameni implicați în epopeea Tel Drum, firmă controlată, conform tuturor informațiilor descoperite în celebra valiză de jurnaliștii de la RISE Project, de însuși Liviu Dragnea.

Între victimele colaterale este și Speranța Clișeru, care este concediată din funcția de prefect al Capitalei de Viorica Dăncilă, păpușa prin care Dragnea pilota explicit atunci Guvernul României. Speranța Clișeru a fost „general” al primarului de Voluntari Florentin Pandele, după care a fost detașată la București să o ajute pe nevasta bossului de Voluntari după ce aceasta a ajuns primar, deci o fidelă a cuplului Firea-Pandele.

Premierul Dăncilă, deci Liviu Dragnea, o zboară pe Clișeru și alege să lase vacantă importanta funcție de prefect al Capitalei, dar o numește în funcția de subprefect pe Nicoleta Matilda Goleac, soția „mâinii drepte” a primarului PSD Băluță de la Sectorul 4. Care Băluță, de pildă, a activat Clanul Sportivilor pentru a-l susține pe Dragnea la instanța supremă la ultimul termen din procesul în care a și fost condamnat.

Pentru a-și marca victoria în fața Gabrielei Firea, Dragnea își trimite omul la înscăunarea celei ce avea să conducă de facto Prefectura București până astăzi. Urmele triumfului rezistă încă pe site-ul prefecturii

Binomul Mutu   Goleac

Subprefectul Matilda Goleac, actual președinte al Comitetului pentru Situații de Urgență București și comandant al acțiunii la nivelul Capitalei în starea de urgență provocată de pandemie, este un caz interesant: a făcut un liceu industrial, 11 ani mai târziu a absolvit o facultate particulară de drept, după care, din 2000, a devenit avocat, calitate în care a făcut de toate: mediere, insolvență, comercial, civil, penal. În 2017 prinde un post la MApN, după care ajunge subprefect.   

Este soția șefului ADP Sector 4, Marian Goleac, despre care presa a scris că este un apropiat al Clanului Sportivilor. „Secretara lui Marian Goleac, Luiza Maria Băluş, este sora șefului Clanului Sportivilor, Mircea Băluş, cunoscut în lumea interlopă ca Mircea Nebunul”, scria presa în contextul numirii ei în funcția de subprefect. Cei doi soți au și un fiu, Antonio, care este director la Poliția Locală Sector 4 și pe care jurnaliștii de la Libertatea l-au surprins la volanul unei mașini de 150.000 de euro. La nici 30 de ani, aflăm din Libertatea, Antonio Goleac este șef peste 471 de polițiști locali, iar tatăl său este șeful celebrului - în context pandemic - Nelu Lupu, pensionar special, fost polițist care, pentru că a ascuns că a fost plecat în străinătate, a infectat zeci de persoane cu coronavirus și a neutralizat întregul spital Gerota.

Marin Dumitru, proprietarul Premier Palace Hotel&Spa*****, aflat la primire de bani publici chiar și în pandemie, face bani cu statul de când se știe. Are însă, evident, preferații lui: PSD.

Este legat ombilical de Tel Drum-ul lui Dragnea, prin multiple tranzacții și asocieri scoase din #valiză de jurnaliștii RISE Project. Firma lui fanion, Imob Lux Construct, a lucrat cu Tel Drum-ul lui Dragnea la Năvodari, la Craiova (aici alăturându-li-se și o firmă a celebrului senator PSD Ciocan de la Olt), dar și cu Marian Vanghelie, anvelopând ani de zile blocuri în sectorul acestuia. A fost arestat pentru o spălare de bani de zece milioane de euro, dar a ales să vorbească, ajutându-i pe procurori să probeze mai multe fapte de luare de mită ale fostului primar, pentru care Dumitru era - avea chiar el să mărturisească - o pușculiță pe picioare. Acum sunt colegi de dosar de corupție, dar procesul în care sunt judecați bate pasul pe loc în faza de fond, la Tribunalul București. Următorul termen este în mai 2020.

„A furat, dar a și făcut”

Am revenit la traseul instituit prin ordinul subprefectului Matilda Goleac. Sarcinile trasate de aceasta din poziția de ”comandant al acțiunii” de luptă cu pandemia la nivel local sunt clare: autoritățile locale trebuie să găsească și să amenajeze „corespunzător” spațiile pentru carantină, după care DSP le verifică. După ce criterii nu am reușit să aflăm.

L-am sunat pe funcționarul  de la Primăria Sectorului 6, cel care aștepta în zadar să sune telefoanele de la hotelieri în debutul pandemiei, încercând să aflăm ce altceva mai face anapoda hotelul lui Dumitru, dincolo de faptul că funcționează la negru.

De la el am aflat, de exemplu, că una dintre condițiile pentru ca un atare spațiu să fie considerat „corespunzător” este să scoți mocheta din hotel și s-o înlocuiești cu linoleum.

„Noi, înainte de a trimite oameni acolo în carantină, am avut un acord de principiu de la DSP, au venit și au făcut verificări. Au văzut dacă (hotelurile, n,r.) au făcut amenajările de rigoare, sunt niște proceduri, niște chestiuni impuse de ei. Trebuie pus linoleum pe jos, și proprietarii hotelurilor au de făcut niște investiții pe care nu ni le asumăm noi. Numai investiția aia în linoleum gândiți-vă cât e...”, a spus el.

Am luat apoi legătura cu unul dintre cei aflați în carantină acolo. Nu știa despre obligația de a fi montat linoleum în hotel și ne-a răspuns că în camera lui este mochetă.

Ne-a spus totuși că, văzând în presă multe alte centre de carantină instituționalizată cu mari probleme, se consideră un om norocos. „Mâncarea pe care o primim este OK, oamenii de la recepție, când sunăm să le cerem informații, sunt politicoși, nu avem prea multe de reproșat”, a povestit el.

Post scriptum

La capacitate maximă, doar din deconturile de la guvern și doar pentru cazare și mâncare - fără a adăuga un eventual supliment primit de la coechipierul lui din „aripa Dragnea” Gabriel Mutu de la  Primăria Sectorului 6 - hotelul lui Marin Dumitru poate ajunge să producă, în vremuri de coșmar pentru industria horeca, undeva la un 4200 de euro pe zi (50 de euro „casa” plus alți aproximativ 20 de euro „masa” pentru 60 de persoane aflate în cele 60 de spații individuale de cazare). Dacă va primi și medici, guvernul va suplimenta costul pentru mese undeva către dublu, deci „factura” încasată de businessul lui Dumitru va crește. Un angajat al hotelului ne spune că asta a fost rațiunea pentru care Dumitru cerea imperativ, subliniat cu bold, că vrea să cazeze medici în repaus.

Într-o lună fără medici ar putea aduna 126.000 de euro.

Și România, spun experții, nu a ajuns în vârful pandemiei.

Firma care operează hotelul, deținută de un offshore controlat de Marin Dumitru, este de aproape doi ani în insolvență.

Compania românească Visual Fan SRL din Brașov, cea care vinde electronice sub brandul Allview, aprovizionează spitalele din România cu 14 milioane de măști medicale standard FFP2/KN95. 

Importurile de măști sunt făcute din China, de la un furnizor tradițional al companiei brașovene, iar produsele sunt achiziționate de compania de stat Unifarm la prețul de 1.8 dolari americani pentru o mască. 

Costul total pentru firma de stat, care cumpără 14 milioane de astfel de măști în cadrul acestui contract, este de 25.200.000 de dolari.

Surse apropiate tranzacției afirmă că prețul mediu de achiziție al unei măști cumpărate de Visual Fan SRL din China a fost de 1.30-1.40 de dolari americani pe mască. Asta înseamnă că firma a vândut companiei de stat cu un adaos comercial de 33 la sută.

Global, intermedierea acestei tranzacții între producătorul chinez și compania de stat românească a adus firmei din Brașov un profit brut de peste șase milioane de dolari.

Preluarea riscului a fost cea mai importantă valoare adăugată, a explicat, pentru CIM, singura persoană care și-a asumat implicarea directă în această afacere.

Managerul Visual Fan SRL Brașov (Allview), Lucian Peticilă (foto sus) a refuzat în repetate rânduri o conversație telefonică, motivând că este într-o teleconferință.

Nici directorul Unifarm, Adrian Ionel, nu a răspuns la telefon.

Primele măști cumpărate prin acest deal au ajuns în România săptămâna trecută și se află în depozitele Unifarm, alte două milioane ar urma să ajungă din China zilele următoare.

 

E vineri, 3 aprilie. Un avion Tarom aterizează pe aeroportul Otopeni. 

 

Echipajul coboară și își pregătește pancartele pentru poza victoriei.

 

IMG 6224

 

Câteva minute mai târziu, la ora 21.42, Grupul de Comunicare Strategică (GCS) trimite către presă câteva imagini cu prima aeronavă comercială Tarom care a adus în România din China primele 200.000 de măști FFP2 cumpărate de Unifarm, companie de stat controlată de Ministerul Sănătății de la București, și destinate spitalelor care gestionează cazuri de Covid-19.

Comunicatul GSC prezintă ruta folosită de echipaj (București - Almaty - Shenzhen) pentru a aduce în România nouă tone (aproximativ 100 de metri cubi) de materiale sanitare necesare în lupta sistemului sanitar cu boala declanșată de coronavirus.

 

 

Ultimul cadru al filmulețului arată eticheta de pe una dintre cutii. Vedem că acea cutie conține măști FFP2/KN95 produse de Guangzhou Powecom Safety Goods Manufacturing Co Ltd

Importatorul mărfii este Visual Fan SRL din Brașov, iar exportatorul este Shenzhen Mreal Technology Co Ltd, o companie care pare specializată în producția de accesorii pentru producția și consumul de vinuri.

Plecând de la această informație oficială, reporterii CIM au încercat să afle detaliile afacerii.

Adrian Ionel, directorul Unifarm - un jurist care din 2003 lucrează în domeniul farma și pe care presa l-a prezentat în repetate rânduri ca având puternice legături în serviciile secrete, nu a putut fi contactat.

Nici directorul general al Visual Fan SRL Brașov, omul din spatele succesului Allview, nu a vrut să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. A răspuns în două rânduri la telefon dar, după ce a aflat subiectul, s-a scuzat, invocând că trebuie să participe la o tele-conferință și propunând o comunicare prin email. Am încercat printr-un sms, însă răspunsul nu a mai venit.

IT-istul convertit

În spațiul public există, totuși, un personaj care își asumă un rol important în această tranzacție la mijlocul căreia se găsesc mult peste 20 de milioane de dolari, bani ai statului român. Este Bogdan Micu, un antreprenor brașovean specialist în IT, angajat la Ministerul Mediului dar detașat, pentru o perioadă, la Unifarm, pentru a coordona toate achizițiile internaționale ale companiei de stat.

„Care au fost circumstanțele prezenței acestei firme în povestea acestui import de măști?”, l-am întrebat pe Bogdan Micu în 6 aprilie.

„Ei cumpărau câteva măști pentru ei. Acum două săptămâni, noi căutam peste tot posibili importatori care aveau la prețuri bune, pentru că marea majoritate le vindeau la prețuri uriașe, între patru și opt dolari bucata, masca. Ei au zis că ei, în mod normal, aduc doar pentru angajații lor, dar ar putea face o excepție să aducă și pentru noi, pentru Unifarm, la un preț bun. Atunci le-am cerut o ofertă de preț, ne-au dat 1.8$ pentru ffp2/N95 și 3.45$ pentru ffp3, față de tot ce-am mai văzut noi mi-a plăcut și am făcut o comandă la ei. Ei le-au cumpărat și le-au adus. Ei au plătit în avans marfa, integral, ca să nu avem noi risc, noi am dat un avans la ei, urmând ca atunci când ne vine marfa în depozit să plătim diferența”, ne-a răspuns, într-o conversație telefonică, Bogdan Micu.

Avansul, aveam să aflăm dintr-o postare publică a acestuia pe pagina sa de Facebook, a fost unul de jumătate din total.

Micu a admis evidența: „Visual Fan nu sunt tipici importatori (de produse medicale, n.r.)”. Totuși, având deja „foarte multe relații pe partea de tehnologie”, iar companiile de stat chinezești „fac de toate”, unul dintre producătorii cu care compania lucrează tradițional în China avea și departament de medicale, așa că au apelat la intrarea lor, a explicat Micu. 

„I-am rugat să cumpere de la producătorul lor și pentru noi. Așa au ajuns să ne aducă măști, deși nu e treaba lor, normal. Au făcut două lucruri esențiale: unu, să ne aducă la prețuri bune, și doi, să își asume riscul comercial”, a completat Micu.

Acesta a dat asigurări că prețul propus de Visual Fan SRL Brașov a fost cel mai avantajos în condițiile pieței distorsionate de astăzi și cu toate piedicile logistice ce pot apărea. 

„Astfel, primele 500.000 de măști au ajuns deja cu acel avion în depozitul nostru, următoarele două milioane vor veni în câteva zile”, ne declara, în 6 aprilie, antreprenorul brașovean, contrazicând astfel chiar informația oficială venită de la GCS, care vorbea despre doar 200.000 de măști pentru Unifarm în acel transport.

Discuțiile despre prețurile de achiziție pentru măști în această perioadă complet tulbure nu sunt relevante, ne aflăm în situația unei cereri imense la nivel global și a unei oferte limitate, cu un cvasi-monopol al pieței chinezești, care nu este una deloc usoară”, a explicat un specialist în comerțul cu produse medicale contactat de CIM.

Însuși Raed Arafat, șeful situațiilor de urgență de la noi, afirma că, această situație, prețul este direct influențat de viteza cu care echipamentele de protecție ajung din fabrică până în mâinile medicilor pe care trebuie să-i protejeze.

„Nu contestăm, deci, prețul, dar considerăm că este important, în acest context, să aflăm cu câți bani au fost cumpărate de Visual Fan SRL Brașov de la producătorul din China”, i-am spus lui Bogdan Micu. 

Nu am primit un răspuns.

„Eu nu le pot cere factura lor de achiziție, e contabilitatea lor, dar ce pot să spun e că ofertele care au venit la noi, la Unifarm, au fost la fel sau mai mari decât 1.8$, și-atunci, normal, noi am ales prețul cel mai bun”, a răspuns Micu.

O sursă apropiată de Unifarm, care a impus ca identitatea să-i fie protejată, ne-a comunicat însă că prețul de achiziție ar fi fost de „1.3 - 1.4 dolari pe bucată”.

Contract pentru 14 milioane de măști

Bogdan Micu este liniștit. Consideră că modul în care Unifarm, adică el, a pus problema către intermediarii români a fost unul bun, iar roadele sînt bune. Unifarm va aduce 14 milioane de măști din China.

„Noi am vorbit cu firmele astea și le-am cerut să ne unim toți forțele. Le-am spus că noi nu putem să plătim în avans la chinezi, pentru că dacă pierdem banii am pus-o, dar lucrați cu marje mici și ajutați-ne să luăm cantități mari, le-am spus. Și au fost de acord să ne ajute, drept pentru care am reușit să luăm 14 milioane de măști, ceea ce e o performanță din punctul meu de vedere”, afirmă Bogdan Micu.

Confruntat, la capătul unei socoteli simple, cu realitatea unui adaos comercial de intermediar de fix 33%, ceea ce înseamnă peste șase milioane de dolari profit brut la cantitatea avansată chiar de el, Micu nu a dat înapoi.

„Nu e vorba că ești intermediar cu două laptopuri, e vorba că tu dai, din banii tăi, 20 de milioane de dolari (25.200.000 de dolari, n.r.). Și dacă chinezu îți dă țeapă, îi pierzi. Costul acelor bani pierduți este imens. Letter of credit, dobânda la bancă, riscul să pierzi banii… În mod normal, într-o piață liberă, asta se taxează cu mult mai mult de 30%. Asta a fost cea mai importantă valoare adăugată (a intermedierii, n.r.)”, spune Micu.

Ba chiar laudă prestația Visual Fan în acest contract.

„Dacă-mi ceri părerea mea personală, dintre toate firmele cu care am lucrat ei au ajutat cel mai mult statul român în momentul ăsta. Au adus 14 milioane de măști, au rezolvat toată țara, nu ne-au jecmănit la preț, am luat la preț mai bun decât toate celelalte achiziții pe care le-au făcut și ONG-urile și firmele și tot”, a conchis IT-istul trimis de la Mediu la Unifarm să aprovizioneze spitalele României în războiul contra corovavirusului.

Mărunțiș

Conform lui Bogdan Micu, 230.000 de euro a fost costul transportului cu avionul Tarom. Aproximativ 20% din aceasta sumă ar trebui plătită de importatorul de măști pentru Unifarm, restul, respectând proporțiile încărcăturii, trebuie suportate de furnizorii Oficiului Național de Achiziții Centralizate (ONAC), restul mărfii fiind adusă de aceștia pentru Departamentul pentru Situații de Urgență, care în aceste zile se dotează prin ei.

Rămâne neclar ce se întâmplă cu acest cost. Rămâne suportat de importator sau va trebui refacturat către Unifarm?

„Probabil (va fi acoperit de Unifarm, n.r.)”, a fost răspunsul lui Micu.

Grupul de Comunicare Strategică la Mișto

Contactați de Centrul de Investigații Media prin Prefectura Prahova, specialiștii din Grupul de Comunicare Strategică înființat de guvern pentru a furniza informații oficiale în contextul pandemiei au refuzat să dea detalii referitoare la participarea Visual Fan SRL Brașov la acestă tranzacție.

„În video-ul din avion stop cadru este făcut pe această cutie. Pe etichetă scrie Importator Visual Fan Brașov. Sunt cei care fac telefoanele Allview. Îmi puteți spune ce legătură are această firmă cu transportul Unifarm de măști?", am întrebat, prin Prefectura Prahova, GCS.

Tot prin purtătorul de cuvânt al Prefecturii ne-a parvenit răspunsul de la cei de la centru: „Noi am comunicat și am pus la dispoziție imagini pentru televiziuni și pentru trusturile interesate. Importanța acelui transport era fără discuție, nu avem cum să explicăm ambalajele în care au fost depozitate, materialele sau culorile acelor ambalaje nu avem cum să le explicăm”. 

 

(Investigație de Diana Frîncu și Ovidiu Vanghele)

 

ERATĂ: În varianta inițială a textului, diferența în bani între prețul de achiziție și prețul de vânzare al măștilor către Unifarm a fost calculată greșit. Ea se ridică de fapt la peste șase milioane de dolari, nu la peste opt, așa cum greșit am afirmat anterior (la un preț de achiziție de 1.35/mască). Vă cerem scuze pentru eroare.

Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” de la Iași, unul dintre primele centre de testare pentru coronavirus din țară, a ajuns, în ciuda donațiilor primite în ultimele zile, la o capacitate de testare maximă zilnică de 140 de probe analizate.

„Spitalul a lucrat, ieri (2 aprilie 2020, n. red.) un număr de 140 de teste. Cam ăsta este numărul de teste lucrate zilnic (de când au fost primite donațiile în aparatură, n.r.)”, a declarat, vineri, pentru Centrul de Investigații Media (CIM), purtătorul de cuvânt al Direcției de Sănătate Publică (DSP) Iași, Marius Voicescu.

În urmă cu două zile, în 1 aprilie, șeful DSP Iași, medicul Lucian Indrei, declara CIM că, în ultimele zile, spitalul de infecțioase din subordinea sa procesa „o sută și ceva de teste pe zi”.

În urmă cu mai bine de o săptămână, organizația nonguvernamentală Casa Share din Iași a cumpărat din donații și a predat mai departe spitalului ieșean un extractor automat în valoare de 105.312 lei.

Până la primirea acestui aparat automat, centrul de testare coronavirus de la Iași avea o capacitate maximă de 50 de teste prelucrate pe zi, din cauză că echipa medicală de aici, un medic și un laborant, foloseau un extractor manual. „Noi nu putem să facem mai mult de 50 de teste pe zi pentru că nu avem la dispoziție decât un extractor manual”, ne declara, în 16 martie, Carmen Manciuc, directorul medical al spitalului ieșean. Informația a fost, ulterior, confirmată de DSP Iași, într-un răspuns la o cerere de informații publice.

„Echipamentele primite sunt în funcțiune. Într-adevăr, extractorul care a venit e prima parte a aparatului, el poate scoate mai mult de 140-150 de teste, cât face spitalul astăzi, se poate duce cu mai mult, problema este că nu există capacitate mai mare pe partea cealaltă, de aparate PCR. Și-atunci ei scot cât poate duce PCR-ul și fac în tranșe, lucrează în tranșe”, a mai declarat vineri Voicescu.

Acesta a insistat pe faptul că PCR-ul „nu duce mai mult”.

„Îmi explica acum doamna manager că e ca și cum ai băga o tavă cu ceva la cuptor. N-ai cum. Și-atunci nu scoate mai multe teste din extractor decât poate primi PCR-ul, că, practic, n-ai cuptor. Deci problema este tot una care ține de dotare tehnică”, a detaliat Voicescu.

Totuși, conform unei facturi a bunurilor donate către spitalul ieșean, document prezentat public pe contul de facebook al liderului organizației Casa Share, Bogdan Tănasă, organizația a cumpărat nu doar extractorul ci și un aparat care, din toate documentele disponibile, este ceea ce, popular, pe înțelesul tuturor, ar trebui să fie „cuptorul” despre care vorbea reprezentantul DSP, citând întocmai managementul spitalului care se ocupă cu testarea.

 

Factură_Casa_Share.jpg

 

Astfel, ExiPrep 48DX este extractorul automat, iar ExiCycle 96  Real-Time Quantitative Thermal Block este „cuptorul” în care sunt băgate testele pentru „citire”. Care are, conform specificațiilor tehnice, o capacitate de 96 de probe per ciclu.

În urmă cu două săptămâni, în 18 martie, Nelu Tătaru, pe-atunci secretar de stat în Ministerul Sănătății, acum ministru „plin”, explica, într-o discuție cu CIM, detaliile procedeului de testare pentru Covid-19. „Se pregătesc probele pentru testare, apoi testarea durează patru ore. Apoi se pregătesc din nou aparatele și intră, după-amiază, o altă testare, alte patru ore. Este un ciclu care se repetă de două ori pe zi”, spunea atunci Nelu Tătaru.

Ajungând la lipsurile centrului de testare de la Iași, care putea procesa maximum 50 de teste zilnic, Nelu Tătaru atrăgea și el atenția asupra celebrului extractor manual folosit de medicul și laborantul care se ocupă de procedura medicală.

„Iașul are un aparat vechi, la care testarea nu durează numai patru ore. Se poate prelungi. (...) Trebuie să gasim un aparat nou, pentru că testul la dânsul (dr. Indrei, șeful DSP Iași, n.r.) nu mai costă 200-250 de lei, cum e în rest. La el poate să ajungă și la 400-500 (de lei. n.r.) testul. Este un aparat mai vechi... Fiecare expunere din asta de patru ore are patru etape, în etapa a treia cam începe să se vadă acel fragment care ne poate spune da, avea testul pozitiv. Eh, la Iași, pe aparatul ăla, nu durează patru ore, durează mai mult”, explica atunci actualul ministru.

Între timp, mai multe surse au comunicat CIM că, în ultimele două-trei săptămâni, spitalul de la Iași a primit donațiile de la Casa Share, dar și un alt aparat de procesat teste pentru depistarea coronavirus, achiziționat de MS.

„În momentul ăsta au trei „cuptoare”: unul pe care-l au de la început, altul de la acest ONG și încă unul cumpărat de la MS, deci nu înțelegem exact ce probleme de dotare mai sunt la spitalul nostru”, a declarat pentru CIM o sursă din sistemul medical ieșean.

Pentru a obține informații suplimentare, CIM a încercat să-l contacteze pe șeful DSP, dr. Indrei, care a explicat că se află într-o ședință la Suceava și nu poate sta la discuții. Am încercat și la ministrul Nelu Tătaru, dar nici el nu a răspuns la telefon.

Conform informațiilor publice din ultimele zile, centrul de testare de la Iași este în continuare cel responsabil cu procesarea testelor venite de la Suceava, singurul oraș aflat în carantină și unul dintre cele mai puternice focare de Covid-19 din România. Cel puțin până la punerea în funcțiune a unei linii de testare cumpărate special pentru Spitalul Județean de aici. Totuși, din informările Grupului de Comunicare Strategică reiese că anumite teste au fost procesate și la Institutul Cantacuzino din București.

O mică parte din banii confiscați de stat în contul datoriei de milioane de euro stabilite prin sentința de condamnare a lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, în jur de 100.000 de euro, au fost găsiți și ridicați de stat dintr-un cont deschis la o bancă din București de offshore-ul cipriot Crescent Commercial and Maritime Limited. 

Avocații Crescent au contestat executarea contului companiei. După ce, în faza de fond a procesului, confiscarea celor 100.000 de euro de la Crescent a fost declarată legală, instanța din apel a constatat un viciu procedural din partea Fiscului și dat câștig de cauză firmei Crescent.

Pe la jumătatea anului trecut, procedura de executare a Crescent a fost anulată, fără însă ca Fiscul să fie obligat de judecători să dea și banii înapoi offshore-ului cipriot.

În ultimele zile ale lui 2019, Crescent s-a adresat din nou unei instanțe, cerând acum direct ca Fiscul să fie obligat să-i returneze banii luați în tentativa de a-l executa silit pe Voiculescu.

Miza acestui litigiu este însă mult mai mare decât cei 100.000 de euro pe care Fiscul i-a confiscat din contul Crescent. În joc este stabilirea calității lui Dan Voiculescu de beneficiar real a firmei Crescent.

Cu acțiuni în valoare nominală de peste 3,5 milioane de euro, Crescent ar putea deveni ținta executării silite pentru întreaga sumă la plata căreia Voiculescu a fost condamnat în legătură cu privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA). 

Înființată de regimul comunist în anii '80, Crescent este una dintre firmele prin care statul român și-a derulat operațiunile de comerț exterior până la Revoluția din 1989. Dan Voiculescu a fost, formal, directorul Crescent.

Presa română a scris în repetate rânduri despre legăturile dintre offshore-ul Crescent și Dan Voiculescu. În ciuda tuturor informațiilor și documentelor prezentate public de presa ultimilor 30 de ani în susținerea faptului că importantul patrimoniu al Crescent a fost „moștenit” de Voiculescu în 1990, acesta se încăpățânează să afirme în continuare, explicit, că nu el este în spatele firmei cipriote.

Centrul de Investigații Media (CIM) publică astăzi noi informații și documente oficiale menite să arate că, în ciuda susținerilor sale publice repetate, Dan Voiculescu este în spatele offshore-ului Crescent chiar și după condamnare.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

La jumătatea anului 2017, Dan Voiculescu și complicii săi plătiseră doar 3.68 la sută din cei aproximativ 60 de milioane de euro, adică prejudiciul total din dosarul ICA. Dincolo de prejudiciu, care trebuie acoperit în solidar de toți vinovații, instanța care l-a condamnat la zece ani de închisoare - din care a executat mai puțin de trei - a mai dispus și ca statul să îi confiște exclusiv lui Voiculescu încă 3,5 milioane de euro.

Din această sumă de confiscat direct de la Dan Voiculescu, ANAF reușise, în același an 2017, să pună mâna doar pe aproximativ jumătate de milion de euro cash, plus alte câteva asset-uri.

graph

Între bunurile confiscate de la Dan Voiculescu încă din 2014, imediat după condamnare, se numără și cele 10.000 de acțiuni - în valoare nominală de 17.000 de euro - pe care Grivco (Grupul Industrial Voiculescu), firma-fanion a familiei Voiculescu, le deținea în offshore-ul Crescent Commercial and Maritime Limited din Cipru. Acestea au fost confiscate de Fisc în baza faptului că Dan Voiculescu era acționar la Grivco, deci ceea ce justiția numește „beneficiar real” al Grivco. 

Autoritățile române nu au mers atunci mai departe pentru a investiga dacă nu cumva Dan Voiculescu are același statut de beneficiar real și pentru offshore-ul cipriot Crescent.

Ar fi aflat, de exemplu, că, la începutul anului 1998, „d-nul Prof. Univ. dr. Dan Voiculescu”, cel puțin din ianuarie 1995 președinte al Fundației „Crescent”, a cerut Tribunalului București să ia act de schimbarea numelui acesteia, din Fundația „Crescent” în Fundația Umanistă „Dan Voiculescu”.

  • Decizia de schimbare a numelui Fundaiei Crescent
  • Voiculescu preedinte al Fundaiei Crescent n 1995
 

Doi ani și ceva mai târziu, în 15 noiembrie 2000, printr-o decizie statutară a Crescent Cipru, Fundația Umanistă „Dan Voiculescu”, fosta, deci, Fundație Crescent, devine beneficiarul Fondului fiduciar Crescent, care deține 90 la sută din acțiunile Crescent Commercial and Maritime (Cyprus) Limited.

Prin aceeași hotărâre, „dr. Dan Voiculescu” primește de la Crescent Limited puteri depline ca fondator și președinte al Fundației. Deci asupra întregului ei patrimoniu. Inclusiv a banilor ce rezultă din statutul de acționar cu 90% la Crescent.

„Inclusiv dreptul de a transmite aceste puteri copiilor săi, copiilor copiilor săi și așa mai departe (...)”, decid directorii Crescent.

 

Decizia Crescent prin care Voiculescu devine beneficiarul real al companiei

În ianuarie 2001, între Crescent Cipru, fondatoarea Fundației Crescent, și cetățeanul Dan Voiculescu se încheie și un act notarial prin care compania offshore îi cedează acestuia, „gratuit și irevocabil”, toate drepturile pe care le are în calitate de fondator al Fundației.

După încă o schimbare de nume, vechea Fundație Crescent a ajuns astăzi Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. 

Câțiva ani buni mai târziu, exact în ziua în care Dan Voiculescu era condamnat la zece ani de închisoare în România, în 8 august 2014, toți cei trei directori ai Crescent Cipru și-au depus mandatele. Doi dintre ei erau în această poziție de 12 ani, iar cel de-al treilea de nouă ani.

Mai mult, a doua zi după condamnarea lui Voiculescu, în 9 august 2014, offshore-ul și-a schimbat și „secretariatul”, adică firma care se ocupă de acte. Coly Secretarial Limited, o companie cipriotă responsabilă de încorporarea și funcționarea de firme offshore, renunță și ea brusc la Crescent. După 30 de ani și patru luni.

Directorii Crescent, schimbati in ziua condamnarii lui Voiculescu

O scrisoare din Cipru

În toamna lui 2016, ministerul român al Justiției primește un document confidențial din Cipru. De la Unitatea de Combatere a Spălării banilor din Cipru, mai exact. În document, funcționarii ciprioți avertizau, printr-un ceea ce se cheamă un Raport de Activitate Suspect (SAR), că, în 2 septembrie 2016, dintr-un cont al Crescent de la o bancă din București a fost făcută o plată de 51.854 de euro către o firmă cipriotă, cu destinația „plată taxe”.

Documentul, consultat de reporterii CIM, poartă numărul ROG0009-2015 și a fost transmis cu scopul de a informa autoritățile române despre faptul că acel cont aparține Crescent Cipru, „iar beneficiarul real este Dan Voiculescu”.

Având în vedere că judecătorii care l-au condamnat pe Voiculescu au scris în decizia definitivă că, pentru recuperarea banilor, acestuia îi pot fi executate atât bunurile mobile și imobile, cât și conturile firmelor la care este „împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate”, ANAF, care încă din 2014 începuse executarea silită a acestuia, a pus, în 25 noiembrie 2016, poprire pe toți banii Crescent din conturile deschise la București. 

100.000 de euro au fost blocați și confiscați de ANAF din conturile Crescent în zilele imediat următoare.

Evident, poprirea și confiscarea banilor din conturi a fost contestată de Crescent, care a deschis o acțiune în justiție împotriva ANAF și Ministerului de Finanțe, cerând anularea executării silite. Dincolo de argumentele procedurale (lipsa notificărilor privind înființarea popririi, netransmiterea somațiilor, faptul că documentul din Cipru nu a fost depus în original), Crescent a susținut, practic, că nu are nicio legătură cu Dan Voiculescu, deci nu vede nicio rațiune pentru care i-au fost confiscați banii.

Proba-regină adusă de ANAF în apărare a fost însă documentul de la Unitatea cipriotă de Spălare a Banilor.  

Extras din hotararea JS5

Extras din hotararea JS5

Instanța „observă” și faptul că, la momentul respectiv, Crescent Commercial and Maritime Limited era deținut de un alt offshore, denumit CKG Corporate Services Limited, cu 90 la sută din acțiuni, și de Grivco, proprietarul restului de zece la sută, instanța amintind că însăși decizia de condamnare a lui Voiculescu îl consacră pe Dan Voiculesu drept beneficiar real al Grivco.

Observatia instantei privind actionarii Crescent

Pe aceste considerente, Judecătoria Sectorului 5 a dat dreptate ANAF, instanța respingând explicit susținerea Crescent cum că Dan Voiculescu nu este nici acționar, nici executiv și nici împuternicit pe conturile firmei, deci nu ar fi beneficiarul real al acesteia.

Crescent a atacat sentința total defavorabilă la Tribunalul București, însă argumentele, de această dată, au vizat în mod special valoarea de probă a documentului de la Spălarea Banilor din Cipru. 

  • Argumentele de apel Crescent 1
  • Argumentele de apel Crescent 2

Instanța de apel nu contestă „calitatea de debitoare” a firmei Crescent în dosarul de executare silită a lui Dan Voiculescu, nici măcar calitatea acestuia de beneficiar real al offshore-ului. Dar critică faptul că ANAF a încălcat procedura atunci când nu a transmis și Crescent titlul executoriu și somația, ci doar lui Dan Voiculescu.

Decizia Tribunalului Bucuresti

Strict pe acest motiv, deci, instanța decide, în iunie anul trecut, să anuleze executarea silită a firmei Crescent în legătură cu datoria lui Dan Voiculescu.

Judecătorii nu acceptă însă și cererea de „întoarcere a executării silite”, astfel că avocații Crescent cer o lămurire a dispozitivului hotărârii pe această chestiune. Judecătorii le explică, printr-o decizie pronunțată în 23 octombrie 2019, unde anume au greșit și de ce nu își pot primi banii executați de ANAF.

În ultimele zile ale anului trecut, mai exact în 11 decembrie 2019, Crescent dă din nou în judecată statul român, cerând ANAF să-i restituie banii confiscați în dosarul de executare silită al lui Voiculescu.

O soluție în acest nou dosar ar putea veni la sfârșitul lunii ianuarie. 

Profesorul de manipulare

În 5 iunie 2018, cu opt zile înainte de pronunțarea soluției favorabile ANAF în chestiunea executării silite a Crescent în contul datoriei sale, Dan Voiculescu scria pe blog următoarele:
Am luat la cunoștință de o adresă oficială emisă de BRD Group Societe Generale care confirmă că, subsemnatul nu are și nu a avut niciodată, de-a lungul timpului, calitatea de împuternicit, reprezentant legal, beneficiar, administrator sau orice altă calitate cu privire la contul bancar nr. RO77BRDE450SV00755124500, cont al firmei Crescent supus în mod ilegal executării silite. Cred că ar fi normal să înceapă un proces civil împotriva ANAF”.

În scurta postare, încă disponibilă online, Dan Voiculescu se referă la o adresă a BRD menită să contrazică informarea de la Unitatea de Combatere a Spălării Banilor din Cipru, cea care-l identifica drept „beneficiar real” al Crescent Limited. Nu spune însă absolut nimic despre acest ultim document, cel care-l incriminează, pe care, opt zile mai târziu, judecătorul avea să-și bazeze decizia că executarea Crescent fusese legală și legitimă.

A doua zi, în 6 iunie, sub o poză făcută pe plajă în care apare oferindu-i un suc unui copil, Voiculescu postează un text pe care l-a citit „cu mult interes”. Este vorba de un „colaj” din două postări de-ale sale - una mai veche și a doua chiar cea scrisă de el cu o zi în urmă. Știripesurse.ro, site-ul fostului său angajat Iosif Buble, dă verdictul încă din titlu: „Dan Voiculescu a dat lovitura: demonteaza una dintre acuzatiile pentru care a facut inchisoare”. Dincolo de evidenta deficiență în ceea ce privește concordanța timpurilor, realitatea este alta: Dan Voiculescu nu a făcut închisoare pentru presupusa legătură cu Crescent, așa cum lasă autorul să se înțeleagă, ci pentru fapte de corupție în contextul privatizării ICA.

Exact o săptămâna mai târziu, instanța Judecătoriei Sectorului 5 avea să decidă taman invers: Dan Voiculescu nu dăduse nicio lovitură și nu demontase nimic, ba chiar completul stabilise că executarea a fost perfect legală.

În 14 iunie, a doua zi după ce a aflat hotărârea judecătorească defavorabilă firmei Crescent, dar și persoanei lui, Dan Voiculescu le semnalează cititorilor blogului său un articol publicat în Jurnalul Național sub semnătura lui Dan Constantin, unul dintre cei mai devotați angajați de-ai săi. Mogulul pune un supra-titlu și preia conținutul integral pe blogul său. 

Editorialul este, în esență, un atac la judecătorul care l-a condamnat în 8 august 2014 la zece ani de închisoare și la plata unor despăgubiri impresionante către stat, Camelia Bogdan. După ce se răcorește preț de câteva rânduri ciufulind-o pe Camelia Bogdan, autorul intră în retorica arhi-cunoscută în care mogulul neînfricat Dan Voiculescu, patronul lui, se luptă de 25 de ani cu mitul „averilor ascunse” în strănătate care se încăpățânează să nu fie descoperite, deci, evident, nu există. 

Instituții naționale și internaționale abilitate au dat curs cererii din sentința Curții de Apel (pronunțată de judecătorul Camelia Bogdan, n.r.). Dan Voiculescu a declarat și a pus la dispoziția instanței toate informațiile legate de averea mobilă și imobilă. Mai mult, a solicitat comisii rogatorii pentru a elimina orice suspiciune că și-ar fi dosit bunurile prin străinătate. Rezultatul? După patru ani de căutări, niciun cent ascuns, niciun cont secret care să fie nedeclarat și nesupus controlului!”, tună, imparțial, editorialistul.

Și continuă: „Camelia Bogdan și-a legat speranțele de un cont CRESCENT (sic!) poprit de ANAF. Recent s-a dovedit că acel cont nu are nicio legătură cu Dan Voiculescu. S-a spulberat încă un mit, iar doctor-doctoranda a ratat un capitol pentru lucrarea ei capitală consacrată lui Dan Voiculescu”.

Cu doar o zi mai devreme, o instanță a Judecătoriei Sectorului 5 stabilise că respectivul cont Crescent poprit de ANAF fusese executat corect de stat și că însuși Dan Voiculescu este beneficiarul real al Crescent Commercial and Maritime Limited din Cipru, așa cum rezulta dintr-un document al Unității de Combatere a Spălării Banilor din Cipru, transmis funcționarilor români chiar în baza unei comisii rogatorii. 

 

A contribuit: Alex Costache 

 

(Acest material de presă, parte dintr-un proiect editorial al Centrului de Investigații Media pe tema recuperării prejudiciilor, a fost realizat cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene din România. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Reprezentanței Comisiei Europene din România. Autorul (autorii) își asumă integral veridicitatea informațiilor prezentate, precum și responsabilitatea pentru documentarea și publicarea lor.)

 

 

 

Daca vrei sa ne sustii
PayPal Button