Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name *
Username *
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *
Captcha *
Reload Captcha
Dosarul Hidroelectrica, radiografia neputinței unui stat Octav Ganea, Inquam Photos

Dosarul Hidroelectrica, radiografia neputinței unui stat

Scris de  Noi 15, 2018

Statul român nu a reușit să recupereze nici măcar costul expertizei dispuse în „marele dosar Hidroelectrica”. Numai aceasta a costat statul român 1.8 milioane de euro, fiind astfel cea mai costisitoare expertiză dintr-un dosar penal din România.

Din acest dosar, statul are însă de recuperat infinit mai mult: un prejudiciu stabilit de instanță la peste o sută de milioane de euro.

O sută de milioane de euro, așadar, ar fi obținut ”băieții deștepti” din energie în urma contractelor păguboase cu Hidroelectrica.

Acest dosar nu i-a vizat însă pe „deștepții” care au luat acești bani, doar ci pe cei șase directori Hidroelectrica care le-au dat banii.

Singurul politician care a fost tras la răspundere pentru devalizarea companiei de stat a fost ministrul Economiei Codruț Șereș, care, spune instanța, deși a fost informat despre deciziile conducerii Hidroelectrica, nu a făcut nimic.

Unul dintre motivele pentru care banii pierduți sunt buni pierduți este acela că sechestrele pe averile respectivilor oficiali ai Hidroelectrica au apărut la ani de zile după ce dosarul a început să fie instrumentat de procuror.

Care nici el nu mai răspunde pentru această greșeală monumentală, căci s-a pensionat.

Toți cei condamnați la închisoare au ieșit, teoretic, și sunt liberi sa se bucure de banii pe care statul nu reușește să îi recupereze de la ei.

 

În februarie 2016, un complet de 5 judecători al Instanţei Supreme condus de preşedintele ICCJ de atunci, Livia Stanciu, i-a găsit definitiv vinovaţi pe foştii directori ai Hidroelectrica Eugen Pena, Traian Oprea, George Lavinius Asan, Nicolae Opriș, Victoria Geormăneanu şi Georgeta Iosif, toți acuzați pentru că au semnat contractele păguboase cu „băieţii deştepţi” din energie. Pena, Oprea şi Asan au primit câte șapte ani de detenţie, Opriş cinci ani de detenţie și Geormăneanu şi Georgeta Iosif câte patru ani. Toţi cu executare.

Directorii au fost găsiți vinovați pentru că au încheiat contractele păguboase pentru Hidroelectrica cu așa zișii băieți deștepți din energie, printre ei fiind Bogdan Buzăianu de la (fosta) Energy Holding.

Şi fostul ministru al Economiei, Codruţ Şereş, a primit patru ani de închisoare în acest dosar pentru că, deşi a fost avertizat, a închis ochii la jaf. La acel moment, Sereş se afla tot în penitenciar, fiind condamnat anterior la alți patru ani şi opt luni într-un alt dosar, cel al privatizărilor strategice.

În plus, magistrații au dispus ca doar de la cei șase directori Hidroelectrica să fie recuperat și un prejudiciu astronomic: mai mult de o sută de milioane de euro.

Anii și banii

Eugen Pena a primit șapte ani de închisoare și i s-a pus sechestru pe bunuri și bani cash totalizând 3.1 milioane de lei, 123.000 de euro și 780 de dolari.

Traian Oprea a luat tot șapte ani de închisoare, fiindu-i puse sub sechestru mai multe bunuri şi banii lichizi, în valoare totală de 224.500 de lei şi aproape 3.000 de euro.

George Lavinius Asan a primit tot șapte ani de detenție. Judecătorii au decis să-i mențină sechestrul pe proprietăți și bani în valoare totală de aproape 155.000 de lei, o mie de euro și o mie de dolari.

Nicolae Opriş a primit cinci ani de închisoare și i s-a păstrat sechestrul pe proprietăți și bani în cuantum total aproape 190.000 de lei.

Victoriei Geormăneanu i s-au dat patru ani de închisoare și i s-a menținut sechestrul pe casa și terenul din București, dar și pe mașină și pe cei 42.000 de lei și puțin peste 8.000 de euro pe care îi avea în bancă. O valoare totală de aproape 2,45 milioane de lei.

Tot patru ani a primit și Georgeta Iosif, căreia i s-a pus sechestru pe apartamentul din Ion Mihalache, evaluat la aproximativ 60.000 de euro.

Instanța care a pronunțat hotărârea definitivă i-a condamnat pe cei șase, în solidar, la plata unor sume uriașe 129.722.289,30 de lei către stat și 339.916.431,98 de lei către Ministerul Energiei, precum și la restituirea a câte 624.000 de lei de fiecare, bani reprezentând cheltuielile judiciare.

Pușcărie puțină, bani înapoi mai deloc

Cel mai aspru condamnat personaj în dosarul-mamut privind căpușarea Hidroelectrica de către „băieții deștepți” din energie a fost Eugen Pena. Fostul director general al Hidroelectrica a primit șapte ani de închisoare și i s-au sechestrat trei case: un apartament în București, o casă de 556 de metri pătrați la Slatina și o casă de vacanță la Breaza, în Prahova.

L-am găsit pe Eugen Pena acasă, în apartamentul său dintr-un bloc din Piața Victoriei, în zona zero a Bucureștiului. De la el am aflat că a făcut exact doi ani, două luni și șase zile de pușcărie, după care a fost eliberat condiționat. Legea română prevede că persoanele condamnate la închisoare execută doar o treime din pedeapsă atunci când au peste 60 de ani. Este și cazul său. „A scris” cărți, a făcut „de toate” pentru a ieși mai repede.

                                                                        Eugen Pena, pe vremea când era director Hidroelectrica

Extrem de suspicios, după ce a întrebat în repetate rânduri reporterii CIM cine sunt, cum au ajuns la ușa lui și cu ce scop îi pun întrebări, Eugen Pena a refuzat să răspundă și, supărat, a închis ușa.

Câteva zile mai târziu am mers la casa de vacanță a familiei Pena din Breaza. O vilă superbă din centrul orașului, pe Bulevardul Eroilor.

Vila familiei Pena din Breaza

Este, la ochi, o casă cu o suprafață desfășurată de cel puțin 200 de metri pătrați, cu o curte bine îngrijită de 1.200 de metri pătrați și cu ieșire pe trei laturi.

Poza breaza Google Earth

Potrivit unor surse din administrația locală, casele de pe Bulevardul Eroilor din Breaza au fost ridicate în perioada interbelică, după care au fost restaurate pentru nomenclatura comunistă prin anii 70-80. Majoritatea celor care le-au cumpărat după 1990 le-au renovat din nou. De-afară așa pare să fie și vila familiei Pena, care are acoperișul din tablă recent refăcut.

Era într-o după-amiază de vineri și doi muncitori vopseau gardul, supravegheați de o femeie din zonă care se ocupă de casă atunci când proprietarii nu sunt acolo. Oamenii au răspuns că familia Pena nu se află la Breaza.

„De obicei mă anunță când vin, dar acum nu mi-au zis că au de gând să vină. Nu știu dacă vin, nu cred. Nu vă pot da niciun număr de telefon”, a răspuns femeia atunci când am abordat-o.

Așa trăiește astăzi Eugen Pena, deși datorează statului, împreună cu ceilalți cinci „colegi” din „lotul Hidroelectrica” peste o sută de milioane de lei.

Și-atunci ce a recuperat Fiscul, după doi ani și jumătate de la pronunțarea sentinței definitive?

”2.066.895 de lei”, a comunicat ANAF în urma unei solicitări a Centrului de Investigații Media (CIM).  

Aproape 440.000 de euro, așadar, a recuperat Fiscul. Nici măcar un sfert din cât a costat expertiza dispusă în dosar.

Partea și mai proastă e că statul nu prea mai are de unde să obțină acești bani.

Adunând valoarea bunurilor puse sub sechestru în acest dosar de procurori și menținute sub sechestru de judecători până la soluția definitivă, constatăm, evident, că banii indisponibilizați de stat de la cei șase condamnați totalizează sensibil sub două milioane de euro, deși prejudiciul a fost stabilit de instanță la peste o sută de milioane de euro.

Cum am ajuns aici?

Putem lesne să luăm dosarul Hidroelectrica drept exemplu pentru lipsa de comunicare a autorităților române ce au atribuții în domeniul recuperării prejudiciilor.

În primul rând am ajuns aici pentru că procurorii au aplicat tardiv măsura sechestrului.

Dosarul a început în anul 2005, însă majoritatea sechestrelor pe bunurile și banii celor trimiși în judecată și apoi condamnați au fost instituite în 2011, deci șase ani mai târziu, după cum reiese din documentele de la dosar.

Doar așa se poate explica faptul că, atunci când au blocat conturile celor cercetați, procurorii au mai găsit în conturi doar sume precum 0,35 euro (cazul lui George Lavinius Asan) sau 1,62 euro (Nicolae Opris).

În al doilea rând, sau poate urmare directă a aplicării tardive a sechestrului pe bunurile condamnaților, Fiscul e obligat acum să meargă pe calea întortocheată a recuperării de bunuri (imobile, în special), majoritatea deținute de cei vinovați în co-proprietate cu familiile lor.

Bunurile mobile și imobile sechestrate, deținute în proprietate comună cu terțe persoane, fac obiectul unor acțiuni de partaj judiciar, urmând să fie continuată procedura de executare silită a acestor bunuri pentru cota parte deținută de debitori după finalizarea acestor acțiuni.

Aceste acțiuni de partaj judiciar pot fi, de fapt, prelungite sine die de respectivii proprietari, care au, evident, tot interesul ca respectivele proprietăți să rămână ale lor cât mai mult timp. - sursacomunicare ANAF la cererea CIM

O a treia problemă este valoarea din acte a imobilelor sechestrate, mult mai mică decât valoarea reală a lor.

Multiple surse judiciare consultate în acest caz, dar și documente oficiale emise de-a lungul anilor de Ministerul Public, arată că procurorul de caz, care în general aplică sechestrul, nu are oameni care să meargă pe teren pentru a evalua cât mai clar respectivele proprietăți înainte de a indisponibiliza un anumit bun. De aceea procurorul se bazează pe valoarea din acte a respectivei proprietăți, care poate fi anume diminuată pentru tranzacție, sau, mai frecvent, nu este actualizată, rămânând mult în urmă față de valoarea de piață a respectivului imobil.

Situația ne este confirmată de același caz Pena. La o simplă căutare pe Google am constatat că doar terenul vilei din Breaza ar putea să valoreze mai mult decât este cotată întreaga proprietate a familiei Pena în actele procurorilor.

Statul estimează valoarea totală a acestei proprietăți la „aproximativ 70.000 de euro”. Un teren de 700 de metri într-o zonă decentă din Breaza costă, de pildă, 34.000 de euro. Un alt teren într-o zonă bună din Breaza (în zona Liceului Militar) se vinde cu 50 de euro pe metru pătrat.

În aceste condiții, doar terenul de 1.200 de metri pătrați în cea mai bună zonă a orașului prahovean ar putea depăși, deci, valoarea la care ANAF estimează proprietatea.

Cine e de vină?

Nimeni, pe scurt.

Procurorul DIICOT care a instrumentat dosarul, Adriana Cristescu, este cea care i-a trimis în judecată pe foştii directori ai Hidroelectrica care au semnat contractele păguboase de un miliard de dolari cu „băieţi deştepţi”. Beneficiarii furtului şi politicienii care i-au susţinut nu au fost până acum nici măcar anchetaţi, iar majoritatea faptelor de care aceștia ar putea fi acuzați s-au prescris.

Asta deși Adriana Cristescu părea, teoretic, să înțeleagă dimensiunea pagubei pe care directorii Hidroelectrica au produs-o statului de mână cu „băieții deștepți” din energie.

„Cel mai important contract bilateral dintre S.C. Hidroelectrica S.A. şi Energy Holding S.R.L. a fost încheiat la data de 14.01.2004, fără respectarea reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi la preţuri ineficiente din punct de vedere economic de la momentul încheierii contractului până în prezent, valoarea contractuală pe perioada de 10 ani a energiei electrice tranzacţionabile depăşind 1% din Produsul Intern Brut al României în anul semnării contractului”, scria procurorul Cristescu în recizhitoriul prin care cei șase directori Hidroelectrica au fost trimiși în judecată.

Un tun pentru istorie?

Deși intuise corect proporțiile jafului, procurorul Adriana Cristescu n-a reușit să ducă dosarul mai departe spre beneficiari. Dosarul a zăcut încă doi ani de zile în fișetul ei, parcă în așteptarea prescripției.

În noiembrie 2014, DNA o aresta pe Alina Bica, pe-atunci șeful procurorilor DIICOT, pentru mai multe acuzații, între care și aceea că a încercat să blocheze mersul acestui dosar către instanță. Adriana Cristescu, procuror de caz și în „restul” de dosar Hidroelectrica, a dat atunci declarații împotriva fostei sale șefe. Dosarul însă a rămas pe loc, într-un conflict de competență între DNA și DIICOT, tranșat de procurorul general în decembrie 2014 în favoarea DNA.

Dosarul, așteptat să-l aducă, finalmente, în fața justiției pe cel mai deștept dintre „băieții deștepți”, Bogdan Buzăianu, a rămas în lucru la DNA până astăzi. Este un dosar uriaş, cu 439 de volume ce vizează fapte din perioada 2002-2012.

După ce l-au preluat, în 2015, procurorii DNA au constatat că procurorul DIICOT din acest dosar, Adriana Cristescu, ar fi început urmărirea penală pentru fapte deja prescrise.

„La data de 15 noiembrie 2015, procurorii DNA au constatat că, pentru anumite fapte încadrate juridic drept infracţiuni de constituire a unui grup infracțional organizat şi de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fapte comise în perioada 2000-2005, a intervenit prescripţia răspunderii penale. Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracţiuni s-a împlinit anterior începerii şi extinderii urmăririi penale (2 februarie, 3 februarie şi 24 martie 2014), dispuse în dosarul aflat la acea vreme la DIICOT”, se arată într-un răspuns al DNA pentru CIM.

A pățit procurorul Cristescu ceva pentru că i-a lăsat pe Buzăianu&Co. să-i scape printre degete? Absolut nimic, iar asta reiese dintr-un alt răspuns al DNA.

Nu, căci se pensionase deja.

pensionare Cristescu

 

Am mai auzit de problemele lui Buzăianu în legătură cu Hidroelectrica doar în contextul în care, anul trecut, DNA a trimis-o în judecată pe Elena Udrea pentru că i-ar fi cerut acestuia o mită cinci milioane de euro  - din care ar fi primit efectiv 3,8 milioane de euro) şi ziarul Evenimentul Zilei. În schimbul acestor bani, Udrea urma să îl ajute să scape de dosarul de la DIICOT, la acea vreme condus de Alina Bica, prietena ei pe vremuri de shopping la Paris, acum colega de celulă în Costa Rica, în așteptarea extrădării. 

Mai nou, acum câteva zile, procurorii DNA au cerut Senatului să încuviințeze urmărirea penală a președintelui în exercițiu, Călin Popescu Tăriceanu, care ar fi acuzat de o mită de aproape un milion de euro. Sursele citate recent de jurnaliștii specializați pe domeniul justiției afirmă că un martor-cheie al acuzării împotriva lui Tăriceanu ar fi chiar Bogdan Buzăianu, însă informația nu a putut fi confirmată oficial, căci dosarul este în faza nepublică a urmăririi penale.

Teoretic, și dosarul Hidroelectrica merge mai departe. Practic, puține șanse ca cineva să răspundă pentru acest jaf.

”Dosarul la care faceți referire se află în lucru pe rolul DNA – Structura Centrală, în acest moment alte informații referitoare la stadiul anchetelor nu pot fi oferite, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. 1, lit. e, din Legea 544/2001”, arăta DNA în luna iulie a acestui an, într-un răspuns pentru CIM.

În loc de epilog

În 25 aprilie 2017, președintele Iohannis a semnat decretul prin care Eugen Pena și Traian Oprea, doi dintre cei condamnați în acest dosar un an mai devreme, rămâneau fără decorațiile acordate de statul român.

Pena și Oprea fusesră decorați cu ordinul „Serviciul Credincios” în rang de Cavaler de fostul președinte Ion Iliescu, în timpul ultimului său mandat.

În afară de partajele judiciare initiate de Fisc pentru a separa bunurile sale de cele ale familiei si, finalmente, a confisca partea lui, Eugen Pena, cel puțin, este liniștit. Spune că în niciun caz nu are de unde să plătească prejudiciul colosal ce-i este imputat, pe care-l consideră „o aberație”.

Și cam atât îl supără astăzi pe fostul jupân de la Hidroelectrica. Asta și laserele protestatarilor care-i proiectează, când și când, pe geamurile apartamentului, mesaje împotriva vechiului său prieten și partener de afaceri din Teleorman, Liviu Dragnea. 

---------------------------------------

La această investigație a contribuit Alex Costache.

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

0
Shares